Peşteri record naţional pe Ciortea, Capu Gemenilor şi Budislavu, în Munţii Făgăraşului

Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti) 


1) Din Şaua Avrig se urmează fostul marcaj bandă roşie, care trece peste Turnu Lacului şi ajunge în Vf. Ciortea 1 (2427 m) (imagini 7, 26, 28). Traseu dificil, cu câteva pasaje expuse, nerecomandat a fi parcurs cu bagaj greu sau voluminos, cu atât mai puţin pe vreme închisă; semne foarte rare, aproape şterse.

2) De la Piscul Gârbova se urcă pe piciorul care duce în Vf. Ciortea 2 (2422 m) (imagini 2, 5). Vârfurile Ciortea 2, 3 şi 1 sunt relativ greu accesibile pe linia directă de creastă dar porţiunile delicate pot fi uşor evitate ocolind prin partea superioară (sudică) a căldării în care se află Lacul Avrig. Traseul Ciortea 2 - Ciortea 1 nu este recomandat a fi parcurs pe ceaţă, când probleme de orientare şi dificultăţi suplimentare. Dacă apreciaţi că vizibilitatea nu va fi bună, nu strică să luaţi o cordelină de 30-40 metri. Vârful Ciortea 3 (2425 m, imaginea 3) apare net individualizat în peisajul crestei şi a fost astfel denumit în timpul prospecţiunilor speologice ale Clubului „Emil Racoviţă” Bucureşti.

3) Din Căldarea Izvorul Grohotişului, accesibilă de la drumul forestier de pe Valea Boia Mare, urcând spre nord-vest (vezi şi https://sites.google.com/site/romanianatura47/home/carpatii-meridionali/fagarasului/boia-si-ciortea-muntii-fagarasului-in-luna-septembrie ) (imagini 15-19).

4) De pe Culmea Olanu - Vemeşoaia - Grohotişu.

5) Din Căldarea Lacului Budislavu, pe poteca ciobănească, vizibilă de la lac, care urcă pe Vemeşoaia/ Vămeşoaia.

6) Din Căldarea Lacului Budislavu (imagini 26, 28) până la baza peretelui delimitat de Ciortea 1 - Capu Gemenilor - Grohotişu şi de aici pe grohotişul continuat cu două văi evidente, culoare de avalanşă, în mare pantă, orientate aproximativ vest-est, care duc în Culmea Ciortea 1 - Capu Gemenilor. Aceste două văi nu oferă de la depărtare o perspectivă prea îmbietoare, dar când ne apropiem constatăm că panta nu este aşa pronunţată cum o bănuiam iar grohotişul din zonă, deşi cu mare suprafaţă, este foarte stabil. Pe aceste două văi se poate urca sau coborî chiar cu bagaj greu şi / sau voluminos.



1  Vedere de pe Muntele Lespezi: Boia şi Ciortea. Foto: Cristi Radu.







2  Vedere de pe Muntele Negoiu, spre vest. Foto: Şerban Ovidiu (Arad).












3  Schiţă detaliată a zonei Ciortea.








4  Vechiul refugiu din Şaua Scara. Foto: Adrian Popescu (Balş).










5  Foto: Paul Ionescu (Arad).












6  Lacul Avrig şi poiana cabanei Bârcaciu. Foto: Ică Giurgiu (Bucureşti).



  

Locuri de pus cortul:

a) Pe malul superb al Lacului Budislavu, la 2040 m altitudine (imagini 26, 28).

b) La vest de Piscu Gârbova (imaginea 5), pe versantul dinspre Ciortea 2 (loc plat pentru câteva corturi, izvoare).

c) Pe Vemeşoaia (imagini 15, 17), până să începem urcuşul spre Vf. Grohotişu (Piatra Tăiată); platou vast, izvor imediat spre Valea Grohotişului, la sud-est.


7  Vedere de pe Muntele Budislavu. Foto: Dinu Boghez (Râmnicu Vâlcea). Explicaţii: Ică Giurgiu (Bucureşti).

8  De pe Muntele Budislavu vedem Negoiu, Lespezi, Ciortea. Foto: Dinu Boghez (Râmnicu Vâlcea). Explicaţii: Ică Giurgiu (Bucureşti). 

Peştera 1 din Ciortea 

Descoperită şi cartată în iulie 1977, de Gabriel Silvăşanu şi Dan Nanu.

Din Şaua Avrig se urcă pe vechiul traseu de creastă, spre Ciortea 1 (imagini 7, 9); marcaj sporadic, practic şters. Trecem de Turnu Lacului (2247 m) şi la 2280 metri altitudine facem la dreapta din traseu. Urmează o escaladă dificilă, pe o brână îngustă, pe o lungime de aproximativ 20 metri; la capătul ei ajungem la un mic loc cu iarbă, unde găsim deschiderea A a peşterii (1 x 1,5 m), situată la 2286 m altitudine. De aici avem o frumoasă perspectivă spre Lacul Budislavu.

Intrarea A, mai uşor accesibilă, duce la o galerie în care la descoperirea peşterii s-a găsit un culcuş de urs. Prin intrarea B se pătrunde mai delicat, printr-un puţ care debuşează într-o galerie ascendentă; spre capătul acesteia, în faţa unei săritori de 1 m, apare un horn de 2 metri care debuşează într-un culoar strâmt şi colţuros care comunică cu exteriorul prin intrarea C. De la baza intrării B, acolo unde pe perete apar scurgeri de apă, un scurt pasaj face joncţiune cu galeria care porneşte de la intrarea A; în capătul acesteia din urmă există un horn de 2,3 metri.

Peştera este formată în calcare cristaline cu intercalaţii de şisturi. 38 metri dezvoltare, denivelare 4 (-2 /+2) metri, extensie 13 metri, coeficient de ramificare 2,92.

La data descoperirii, cavitatea prelua recordul naţional de peşteră situată la cea mai mare altitudine, depăşind cei 2136 metri înălţime la care era anunţată deschiderea Peşterii din Bucşoiu (Peştera de pe Valea Pietrelor / Munţii Bucegi) de către Emilian Cristea şi Vasile Sencu (vezi https://sites.google.com/site/romanianatura61/home/carpatii-meridionali/bucegi/muntii-bucegi-ghid-volumul-3-pestera-din-bucsoiu-valea-pietrelor-cu-recorduri-nationale ). Record naţional de altitudine pentru peşteri în calcare. 

Peştera 2 din Ciortea 

Descoperită şi cartată la 20 iulie 1980 de Gabriel Silvăşanu şi Emil Solomon.

Din Şaua Avrig urmăm vechiul traseu de creastă, marcat acum rar şi abia vizibil cu bandă roşie, care suie spre Ciortea 1 (imagini 7, 10). Pe la 2350 m altitudine părăsim poteca abia conturată şi o luăm mult spre stânga, urcând uşor. Chiar la marginea abruptului care se lasă spre Lacul Avrig găsim intrarea cavităţii (0,6 x 0,4 m înălţime), situată la 2360 m altitudine.

Un târâş pe plăcuţe tăioase de şist ne conduce într-o primă săliţă. Urmează o galerie în spirală descendentă în care se văd strate de rocă torsionate în toate direcţiile. Se ajunge într-un spaţiu mai larg iar de aici, printr-un târâş pe bolovani instabili, pătrundem în sala finală, unde apare şi calcar cristalin. Când ieşim din peşteră trebuie să ne mişcăm cu atenţie, pentru a evita marele abrupt de sub noi.

Cavitate formată în şisturi. 29 metri dezvoltare, 5,4 (-5 /+0,4) metri denivelare, 8,2 metri extensie, indice de ramificare 3,53. Record naţional de peşteră situată la cea mai mare înălţime, record de altitudine pentru peşterile în şisturi. 

Peştera 3 din Ciortea 

Descoperită şi cartată pe 20 iulie 1980 de Gabriel Silvăşanu şi Emil Solomon.

Din Vârful Ciortea 1 (2427 m) o luăm spre sud (către Capu Gemenilor) aproximativ 35 metri (imagini 7, 11). La 2422 m altitudine se află două puţuri strâmte (diametru 0,5-0,6 m) prin care pătrundem într-o sală de 4 x 2 metri, urmată de o galerie uşor descendentă. Cavitate formată în şisturi şi calcare cristaline. 16 metri dezvoltare, -3 metri denivelare, extensie 6,8 metri, indice de ramificare 2,35.

În momentul descoperirii, altitudinea intrării reprezenta un nou record naţional. Record de altitudine şi pentru peşterile în şisturi. În dreptul lui P2 a fost aplicat marcajul 2012/4 SPEO RECORD. Pe 23 august 1988, Ică Giurgiu şi Gabriel Silvăşanu constată că de la intrarea P2 a Peşterii 3 din Ciortea până la intrarea B în Peştera Mare din Ciortea sunt cinci metri lungime, +2 m denivelare şi un unghi de 150 grade vest (pentru o busolă N/E/S/V cu 360 grade pe cadran).  

Peştera Mare din Ciortea 

Descoperită şi cartată la 20 iulie 1980 de Gabriel Silvăşanu şi Emil Solomon.

Din Vârful Ciortea 1 (2427 m) mergem pe direcţia 100 grade est aproximativ 15 metri, până la intrarea B a peşterii (imagini 7, 12). La 2424 m altitudine se găsesc cele două deschideri ale cavităţii. Prin intrarea A pătrundem într-o galerie relativ largă care ajunge la un puţ de 2 metri; la baza acestuia facem joncţiunea cu o ramificaţie pe care am depăşit-o pe dreapta. În continuare, un târâş dificil printre bolovani conduce într-o altă galerie mai accesibilă; spre stânga se ajunge la intrarea B iar spre dreapta mergem la cota -4 unde un bolovan mare împiedică a treia comunicare penetrabilă cu exteriorul.

Cavitatea este formată în şisturi cu intercalaţii de calcar cristalin. 37 metri dezvoltare, denivelare 4,7 (-4 /+0,7) metri, extensie 13,2 metri, indice de ramificare 2,8. În momentul descoperirii, altitudinea intrării reprezenta un nou record naţional. Record de altitudine şi pentru peşterile în şisturi. Pe 23 august 1988 (Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu) intrarea A este găsită astupată. 

Peştera 5 din Ciortea 

Descoperită şi cartată pe 20 iulie 1980 de Gabriel Silvăşanu şi Emil Solomon. Recartată pe 23 august 1988 de Ică Giurgiu şi Gabriel Silvăşanu.

Intrarea A (cota -1,5) se găseşte la patru metri mai jos de Vf. Ciortea 3 (2425 m altitudine) (imagini 3, 7, 13), la cinci metri distanţă, pe direcţia 10 grade est (fie o busolă N/E/S/V cu 360 grade pe cadran), pe partea dinspre căldarea glaciară înconjurată la nord de Capu Gemenilor, Ciortea şi Boiu.

Mai accesibilă pare intrarea A; pe aici se coboară într-o săliţă unde se atinge cota -2. Cavitate formată în şisturi. 11 metri dezvoltare, denivelare 3 (-2,5/ +0,5) metri, extensie 6,2 metri, indice de ramificare 1,77.









14  De pe Ciortea vedem Lacul şi Muntele Budislavu. Foto: Ică Giurgiu (Bucureşti).














15  Canioanele de pe Capul Gemenilor, vedere dinspre sud. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).







16  Capul Gemenilor, Ciortea şi Boiu. Foto: Dinu Boghez (Râmnicu Vâlcea).









18  Zona Capul Gemenilor - Ciortea - Boiu. 

Foto: Dinu Boghez (Râmnicu Vâlcea).











19  De pe Capul Gemenilor: Negoiu, Lespezi, Boia/ Boiu/ Capul Bilei. 

Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).










20

Peştera 1 din Capu Gemenilor 



22  Peştera 1 din Capul Gemenilor; Gabriel Silvăşanu este la intrare. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).


Descoperită şi cartată la 18 iulie 1981 de Gabriel Silvăşanu şi Romeo Munteanu. Pe faţa sudică a Vf. Capu Gemenilor (2395 m) se află două canioane. În cel mai scurt şi puţin adânc se găseşte intrarea cavităţii, situată la 2385 m altitudine (imagini 7, 15, 20, 21, 22).

După gura înaltă de 2 metri urmează o diaclază lungă de câţiva metri. La un metru dincolo de intrare, spre dreapta, se desprinde un târâş cu bolovani prin care pătrundem într-o sală înaltă de 3 metri; din ea se mai poate parcurge un scurt diverticul. Pereţii şi podeaua cavităţii sunt umezi şi acoperiţi cu scurgere de pământ. Peştera se dezvoltă în şisturi şi s-a format prin tracţiune tectonică.

23 metri lungime totală, denivelare 3 (-1 /+2) metri, extensie 9,8 metri, indice de ramificare 2,34. Marcată cu 2012/7. 

Peştera 2 din Capu Gemenilor 


Descoperită şi cartată la 18 iulie 1981 de Gabriel Silvăşanu şi Romeo Munteanu. În august 1981 echipa Gabriel Silvăşanu, Ică Giurgiu şi Adrian Mihalce a mai descoperit şi cartat o nouă galerie (imagini 7, 15, 20, 23).

Cavitatea este formată pe faţa sudică a Vf. Capu Gemenilor, în partea superioară a unui canion lung de aproximativ 40 metri, adânc de vreo 10 metri. Intrarea inferioară, mai uşor de găsit, cu acces un pic expus, se află cam la 8 metri distanţă faţă de vârf, la 2388 metri altitudine, în malul vestic al canionului.

Peştera este dezvoltată prin tracţiune tectonică, în şisturi. Parcurgerea galeriilor este destul de incomodă din cauza înălţimilor în general joase şi a proeminenţelor blocurilor de pe podea. 39 metri lungime totală, denivelare 5,5 (-5/ +0,5) metri, extensie 15,2 metri, indice de ramificare 2,56.

 

Peştera 3 din Capu Gemenilor 

Descoperită în august 1982, pe vreme foarte rece, cu vizibilitate extrem de redusă, de Gabriel Silvăşanu, Ică Giurgiu, Adrian Mihalce, Gabriel Miclăuş, Eliza Anghel. Schiţa ei a fost întocmită de Gabriel Silvăşanu.

Intrarea se află cam la 15 metri pe direcţia 30 grade est de Vf. Capu Gemenilor, mai jos de acesta cu zece metri, deci la 2385 m altitudine, pe faţa dinspre căldarea înconjurată la nord de Capu Gemenilor, Ciortea, Boiu. În faţa intrării este o platformă iar deasupra ei peretele formează abri. După deschiderea de 1 x 1 metri, urmează o sală cu câteva laterale. Cavitate formată în şisturi. 13 metri dezvoltare, +1 metru denivelare (imaginea 24). 

Peştera 4 din Capu Gemenilor 

Descoperită în septembrie 1984 de Ică Giurgiu şi Cornelia Radu. Schiţă întocmită de Ică Giurgiu (imagini 7, 15, 20, 25).

Intrarea cavităţii (gura de 0,5 metri a unui puţ de 2 metri) se află situată în acelaşi canion cu Peştera 2 din Capu Gemenilor, la 4 metri mai la sud şi la 6 metri mai jos faţă de intrarea inferioară a acesteia din urmă.

Peşteră formată prin tracţiune tectonică, în şisturi. De la baza puţului de intrare, care a devenit accesibil în urma unei decolmatări, se urmează spre nord o galerie ascendentă care duce la cota +1 metri iar spre sud se poate parcurge o porţiune foarte strâmtă. 13 metri lungime totală, denivelare 3 (-2/ +1) metri, extensie 11,4 metri, indice de ramificare 1,14.  

Aspecte carstice în Căldarea Budislavu 

Situată pe versantul sudic al Făgăraşului, sub Şaua Avrigului, este înconjurată de: Muntele Budislavu, în dreapta; Culmea Budislavu - Ciortea - Grohotişu, la obârşie; Muntele Vemeşoaia/ Vămeşoaia, în stânga. În partea ei centrală se află Lacul Budislavu, la 2040 metri altitudine.

Calcarele apar în această căldare în următoarele zone: mai sus de lac, spre Vf. Vârtopu Roşu (câmp de lapiezuri); mai sus de lac, spre Şaua Avrig (văi active, permanent sau temporar; ponor; emergenţe; perete; lapiezuri; Peştera de la Lacul Budislavu); mai jos de lac (ponoare, emergenţe, vale) (imagini 28-30).





26  Căldarea Lacului Budislavu. Foto: Ică Giurgiu, Adrian Mihalce (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).
















27  Căldarea Lacului Budislavu. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu, Adrian Mihalce (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).














28  Turnu Lacului şi Peştera de la Lacul Budislavu. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu, Adrian Mihalce (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).















29  Lacul şi Peştera de la Lacul Budislavu. Foto: Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu, Adrian Mihalce (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).

 







Peştera de la Lacul Budislavu


30  Peştera de la Lacul Budislavu. Foto: Ică Giurgiu, Adrian Mihalce, Gabriel Silvăşanu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).



Descoperită de Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu, Dan Nanu, în iulie 1976. Schiţă: Ică Giurgiu (imagini 28-31).

O pantă cu iarbă suie la intrarea peşterii (5,5 x 2,5 metri), situată într-un perete de calcar, la nord de Lacul Budislavu, la 2080 metri altitudine, mai sus cu 40 metri faţă de oglinda apei.

După sala de la intrare urmează o galerie orientată spre est, destul de îngustă, cu înălţimi între 1 şi 2,5 metri. Podeaua este acoperită la început cu pietre angulare, apoi cu pământ. Pe pereţi apar coralite şi scurgeri. Galeria evoluează pe o fisură între două strate aproape verticale, paralelă cu versantul, de care o despart cam 1,5 metri. Formarea cavităţii, dezvoltată în calcare, a debutat în regim inundat. 17,5 metri dezvoltare, +2,5 metri denivelare, extensie 17,5 metri, indice de ramificare 1. Marcată cu 2012/1.


La data descoperirii a fost prima cavitate din Munţii Făgăraşului înregistrată la peste 2000 de metri altitudine şi a doua din ţară. Record naţional de altitudine pentru peşterile dezvoltate în calcar. 


 








31  Valea inferioară Budislavu. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).













32  Valea mediană Suru. Foto: Ică Giurgiu (Clubul de Speologie „Emil Racoviţă” Bucureşti).




Donează