Castanul Unirii, la Iaşi, în satul Vişan

Vasile Bouaru (Rădăuţi), Oana Hapciuc (Marginea), Ciprian Chelariu (Rădăuţi) 

După stejar, păr, brad, tulipan şi alţi arbori rari din România (https://sites.google.com/site/romanianatura48/home/arbori-rari-in-romania ), iată că vine rândul unui castan. Nu unul oarecare: se distinge faţă de alţii prin vechime dar are şi valoare istorică deosebită. Este Castanul Unirii de la Iaşi.

                             
1

Situat într-o suburbie a Iaşului, în satul Vişan. Una din căile de acces este prin partea sudică a oraşului, prin vecinătatea celebrei mănăstiri Cetăţuia, pe drumul care duce spre satul Hlincea din comuna Ciurea (foto 1). Drumul pe care ne înscriem pentru început se numeşte Manta Roşie şi se desprinde din Bulevardul Poitiers. După ce parcurgem cam 1,5 km de la înscrierea pe drumul Manta Roşie, ajungem la o intersecţie. Din acel loc urcăm spre stânga faţă de sensul de mers până aici, pe un nou drum asfaltat care urcă spre dealul din stânga noastră printre case aflate în marea lor majoritate în construcţie.

                       
2

De mai sus privim spre oraşul Iaşi. În vale, în plan apropiat, se vede şi o parte din drumul pe care am ajuns aici (foto 2). Urcăm mai departe până ajungem pe creasta dealului unde drumul urmează o porţiune aproape orizontală. În dreapta noastră în sensul de mers, dar pe partea cealaltă a văii, se vede mănăstirea Cetăţuia (foto 3).

                           
3


Mai mergem câteva sute de metri şi zărim, tot în stânga, Dealul Repedea, cu releul de telecomunicaţii pe vârf, locul unde se află interesanta rezervaţie geologică Dealul Repedea, descrisă la https://sites.google.com/site/romanianatura7/pesterile-de-langa-iasi . Cu săgeată roşie am indicat locul unde se află Castanul Unirii (foto 4). Ne deplasăm printre vii întinse până în dreptul caselor din imaginea 5. 


                          4
                             
5

Printre cele aflate pe partea stângă a drumului în sensul de mers, se desprinde un drum de ţară care ne va conduce spre satul Vişan, aflat în vale. Coborâm pe acel drum (foto 6) şi câteva sute de metri mai la vale intrăm în sat (foto 7). 


                             6
                       
7

Drumul ne va conduce la o mică intersecţie cu un alt drumeag care urcă înapoi spre creasta dealului pe care l-am părăsit. În acel loc, pe o proprietate privată aflată pe partea dreaptă cum am coborât, se află Castanul Unirii.

Cerem voie pentru a putea pătrunde spre locul unde se află castanul. Prin bunăvoinţa gazdelor, ajungem într-o frumoasă grădină unde, în spate, zărim castanul şi monumentul de lângă el (foto 8). Mica alee prin grădină, până la castan, are şi nume: str. Castanul Unirii. În stânga noastră se află un mic şi frumos iaz (foto 10).


                    8
                          
10







Păşim cu emoţie spre castan (foto 11). La sfârşit de aprilie 2016 este abia înverzit. Lângă castan a fost construit un mic monument (foto 14) care să aducă aminte ce s-a întâmplat aici. 



                           11
                         
14

Ne atrag atenţia fotografia poetului Vasile Alecsandri (foto 15) şi cele scrise referitor la Unire dar cu trei ani înainte de 1859. Iată şi partea de sus a monumentului (foto 17); într-o mică nişă laterală sunt informaţii referitoare la acest loc şi implicit la castan (foto 18). 


                                                                  15
                                                                                                                                                                                                       17
                          


18





Iată-i pe cei care au semnat atunci, în 1856, acel jurământ (foto 19).



                             
19

Să privim castanul. Coroana sa este foarte frumoasă (foto 20). O mică scorbură rotundă parcă este decupată din poveşti (foto 21). Crengile castanului se întind destul de mult (foto 22). 


                                                                                                                                                               20
                               21
                             
22

Iată trunchiul, privit din alt unghi (foto 23). Ne depărtăm puţin pentru a admira înălţimea copacului (foto 24). Frunzele abia au înverzit (foto 25). Poposim destul de mult pe banca de sub castan…


                                                                                                                                                                                   23
                             
24

                            25

Cu greu părăsim acest loc. Ieşim înapoi în faţa casei pe unde am intrat la castan şi, stând cu spatele la ea, ne deplasăm spre stânga, pe drumeagul care urcă spre creasta dealului pe care am ajuns aici. Urcăm cam 150 m şi privim din nou Dealul Repedea (foto 26) iar spre vale avem o nouă perspectivă către locul unde se află Castanul Unirii (foto 27).


                           26
                           27