Peştera Hoţilor/ Haiducilor, Grota cu Aburi, Izvorul Munk, Izvorul Diana III, la Băile Herculane, în Munţii Cernei

Vasile Bouaru (Rădăuţi) 

Un traseu frumos şi relativ uşor cu plecare din Băile Herculane porneşte din spatele hotelului Roman (situat în partea amonte a staţiunii, pe malul Cernei) şi duce mai întâi la Peştera Hoţilor/ Grota Haiducilor.

La nici 100 de metri amonte de hotelul Roman se desprinde din drumul principal, pe stânga cum urcăm, un drumeag pe sub un imens abrupt stâncos (foto 1). Imediat cum ne-am înscris pe el este un panou fixat în stâncă cu indicaţii despre Peştera Hoţilor, aflată la câteva minute mai sus (foto 3). Urcăm câteva trepte betonate şi ajungem la o intersecţie. Marcajul pe care îl urmăm este triunghi albastru. Pe un copac sunt săgeţi indicatoare spre două din obiectivele pe care le vom vizita, Peştera Hoţilor (foto 5) şi Grota cu aburi (foto 6).


                    1
                       3
                     
5
                      6

La Peştera Hoţilor ajungem imediat; avem de urcat câteva trepte şi de trecut de o poartă metalică (foto 7). Iată harta peşterii (imaginea 8), extras din Marcian Bleahu, Vasile Decu, Ştefan Negrea, Cornel Pleşa, Ioan Povară, Iosif Viehmann - Peşteri din România - Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1976.


                       7
                                 8

Ajungem într-o primă sală, unde este o ramificaţie. Am mers prima dată pe direcţia dată de treptele pe care le-am urcat şi am ajuns într-o altă sală, unde se văd, la baza peretelui stâncos, câteva intrânduri (foto 9). Peştera are multe iscălituri, unele foarte vechi. Iată o privire spre înapoi (foto 10). Din sala în care ne aflăm ne abatem spre stânga faţă de sensul de înaintare şi ajungem într-o sală mai mică care are o spărtură ce comunică cu exteriorul (foto 11); de acolo am privit spre versanţii aflaţi pe malul stâng al Cernei (foto 12).


                       9
                                                                                                                                                                                10
                      
11
                     12

Revenim în dreptul intrării şi urcăm nişte trepte (foto 13); tavanul peşterii este destul de sus. În faţă se află o nouă sală (foto 15), în care ajungem depăşind un mic portal (foto 16). Sala în care ajungem comunică şi ea cu exteriorul printr-o imensă fisură largă, protejată şi ea (foto 17).


                       
13
                     15
                     
16
                                                                                                                                                       17

De aici ne îndreptăm spre următoarea sală trecând printr-o intrare triunghiulară (foto 18). Ajungem într-o sală de formă aproape circulară, înaltă. În partea stângă cum intrăm se află o galerie cu intrare ceva mai scundă. Înainte de a cerceta sala privim spre înapoi (foto 20). Podeaua este alunecoasă în perioadele umede.


                      18
                     
20

După ce dăm o tură sălii vom intra în ultima sală, trecând pe sub o mică arcadă. De aici avem nevoie de sursă de lumină. Noua sală seamănă cu un tunel (foto 22, 23). Înaintăm, galeria îşi micşorează dimensiunile (foto 25).


                                                                                                                                                                                                                                       22
                     
23
                                                                                                                                                              25

Câteva depuneri de calcar atrag atenţia (foto 26) precum şi câteva stalactite mici (foto 27). Ajungem în porţiuna cea mai îngustă, acolo unde se sfârşeşte peştera (foto 28); tavanul este afumat de la torţe. Facem cale întoarsă şi privim spre sala în care vom coborî acum pe acele trepte improvizate (foto 30).

                       26
                                                                                                                                                                                                                       27
                        28
                     
30

Revenim la poteca marcată cu triunghi albastru (foto 31) şi urcăm spre Grota cu aburi, în serpentine largi, prin pădure (foto 32). Ajungem destul de repede la o intersecţie de poteci marcate (foto 33). Intersectăm marcajul punct galben, pe care vom coborî la întoarcere (foto 34).

                                                                                                                                                                                                                31
                        32
                       33
                                                                                                                                                                         34

Ne deplasăm mai departe spre Grota cu aburi (foto 35). În continuare urmăm ambele marcaje (foto 36). Poteca urcă în serpentine lungi, domoale. Mai sus întâlnim marcajul şi pe stânci (foto 37).

                          35
                                                                                                                                                                           36
                        
37

Iată că ieşim pentru scurt timp din pădure, în dreptul unui minunat punct de belvedere unde se află Foişorul Ciorici (foto 38). O săgeată indicatoare spune că mai avem 10 minute până la Grota cu aburi (foto 39).

                                                                                                                                                                                                                 38
                      
 39

În spatele foişorului se află câteva stânci, pe marginea unei prăpăstii (foto 40), de unde putem admira o bună parte din munţii din jur. Iată Valea Cernei spre aval (foto 41), apoi ceva mai spre stânga (foto 42) şi spre amonte (foto 43). Din vecinătatea acestui foişor se desprinde un traseu spre Foişorul roşu/ Poiana cu Peri. Zărim spre vale o parte din staţiunea Băile Herculane (foto 46).

                                                                                                                                           40
                       41
                       42
                       43
                     
 46

Urmăm mai departe indicatorul spre Grota cu aburi (foto 47). Poteca coboară acum prin pădure făcând serpentine mai strânse. Trecem printr-un loc deschis de unde privim spre amontele Cernei (foto 49) şi ajungem la Grota cu aburi (foto 50).

                                                                                                                                                                                                                         47
                      
 49
                                                                                                                                                                 50

Are o treaptă la intrare (foto 51), de culoare verzuie datorită muşchilor şi depunerilor de aici iar de la baza ei ies din când în când aburi fierbinţi. Când ne apropiem de acea zonă cu aburi auzim din interiorul muntelui un zgomot care seamănă cu apa care ar clocoti într-un spaţiu strâmt, un huruit continuu. Am realizat un mic film în această zonă https://youtu.be/mYGdWO6zKA4 . Urcăm deasupra treptei de sub care ies aburii şi înainte de a explora grota privim spre înapoi (foto 55). Grota este destul de mare. Iată o imagine spre intrarea ei (foto 57). Grota se termină imediat după un colţ (foto 58).

                     
51
                         55
                       57
                                                                                                                                                                              58

Urcăm spre foişorul Ciorici şi coborâm pe aceeaşi potecă pe unde am urcat, până la interscţia marcajelor triunghi albastru cu punct galben. Din acel loc ne vom abate pe poteca marcată cu punct galben (foto 60). Apare încă un marcaj, punct albastru (foto 61). Coborâm pe potecă şi în câteva minute întâlnim un foişor galben (foto 62, 63).

                     
60
                        61
                                                                                        62
                        
63

Apoi coborâm mai departe pe aceeaşi potecă (foto 64). Depăşim valea unui mic pârâu iar pe partea cealaltă zărim o imensă stâncă (foto 65). Pe un copac se află o săgeată cu direcţia spre foişorul de la care tocmai am coborât (foto 66). Găsim în preajmă şi alte săgeţi indicatoare spre diverse obiective (foto 67). 

                                                                                                                                                                                                        64
                        65
                  66
                                                                                                                                 67

Deşi traseul nostru coboară iniţial de-a lungul văii pârâului întâlnit, am preferat să urcăm până la baza abruptului stâncos, unde găsim Izvorul lui Munk, amenajat parţial iar pe copaci este scris despre acest izvor (foto 68) sau despre un nou traseu marcat cu bandă gabenă (foto 69). Ne întoarcem pe sub stânca unde se află Izvorul Munk (detalii despre cine a fost Munk vom găsi exact la finele traseului) (foto 70, 3) şi coborâm mai departe pe traseul marcat cu punct galben (foto 71).

                         68
                                                                                                                                                                         69
                     70
                                                                                                    71

Foarte puţin mai jos găsim un vechi rezervor de apă care a fost tot opera doctorului Munk (foto 72). Mai coborâm câteva sute de metri şi ajungem la intersecţia traseelor marcate cu punct albastru şi punct galben (foto 73). Acolo sunt săgeţi indicatoare spre obiective pe care le-am vizitat (foto 74, 75).

                           72
                                                                                                                                                                                                                        73
                         74
                     75

Poteca coboară mai accentuat (foto 76) şi conduce la Izvorul Diana III, la un drum asfaltat din staţiunea Băile Herculane, pe o scara betonată. Iată locul unde am ieşit din traseu (foto 78).

                                                                                                                                                                     76
                     78
                                                                                                                                                                                                                                                        79
                        


80








Imediat cum am ajuns la drumul asfaltat găsim Izvorul Diana III şi plăcuţe cu indicaţii. Citim mai întâi despre Munk (foto 79), apoi despre izvor (foto 80). Aici terminăm traseul.


Donează