Peștera/ Ponorul Răchiţeaua, din Munţii Șureanu, file din istoricul explorărilor

Despre descoperirea și explorarea de la Ponorul/ Peştera/ Avenul Răchiţeaua, 219 metri denivelare (-212/ +7); 1312 metri lungime totală, am scris la. Și încă nu este suficient ce am prezentat acolo. Adăugăm mai jos informații din timpul explorărilor.

27 noiembrie 1977. După 6 ani de urmărire a nivelului de noroi și apă din Ponorul Răchiţeaua, Ică Giurgiu are plăcuta surpriză să vadă că ponorul s-a deschis! Vremea rece, apele reci, cascada furioasă care cade asupra intrării în puţul de la cota -18 metri denivelare nu permit să vedem mai multe acum dar plecăm spre case cu gândul de a reveni cât mai curând pentru o altă explorare. Schiţă și note, Ică Giurgiu. Am intrat echipaţi cu neoprene scurte, dar, după explorare, a trebuit să așteptăm aproximativ o oră în jurul unui foc vioi pentru ca brațele și mâinile noastre să revină la dimensiunile/ grosimile inițiale; se umflaseră puternic de la frig și apă.

fișa de înregistrare a noii peșteri, Răchiţeaua

Decembrie 1977, Ică Giurgiu și Gabriel Silvășanu. Cascada curge pe un strat de gheaţă. Asta e bine, pentru că stropește mai puţin. Dar, vedem cu ochiul liber cum apa îngheață și stratul de gheaţă pe care curge apa se îngroașă! Încercăm să degajăm gura puțului inferior de aluviunile încă instabile dar batem pasul pe loc; ele se solidifică, prinse într-un strat deocamdată subțire de gheață. Am revenit peste 24 de ore, cu un aragaz micuţ care să „învioreze” atmosfera locului, dar vedeam cum gheaţa se depune pe flacără și o stinge!

schiţe și note, Ică Giurgiu

Cota superioară a peșterii este atinsă de Costel Roman.

Decembrie 1994. Tabără a Clubului de Speologie „Emil Racoviţă” București la fosta cabană Bojiţa, din Poiana Bojița. Acum, în 2017, cabana a fost refăcută și se numește Tecuri. Grupul de exploratori se îndreaptă către Peștera/ Ponorul Răchiţeaua, pe culoarul din stânga dintre brazi. Spre dreapta (și apoi la stânga) se merge către Peștera din Valea Clenjii, un alt „uriaș” al acestei zone carstice. Foto: Ică Giurgiu.

Decembrie 1994. Ponorul Răchiţeaua, privire dinspre aval către amonte. Apa se pierde la baza marelui perete din stânga imaginii. Asemenea pierderi de apă, cu denivelări bruște de zeci de metri, mai sunt încă destule pe Valea Bojiţa, din apropiere. Și așteaptă să fie explorate! Foto: Ică Giurgiu.