Rigole, ravene şi ogaşe cu aspect de minicanion în partea sudică a pădurii de la Păltinoasa, în Podișul Sucevei
Dacă privim de la o anumită distanţă partea sudică a dealurilor pe care se află pădurea pe care dorim să o descriem în detaliu (vezi), observăm o porţiune extrem de frământată, cu multe alunecări de teren şi rigole care au generat ravene şi ogaşe. Pentru a vedea mai bine locurile am parcurs o bună parte din aceste dealuri foarte aproape de baza lor, de la vest la est.
Am ales ca punct de plecare satul Păltinoasa. Am pornit (11 și 19 noiembrie 2016) pe drumul 27 care se desprinde în satul Păltinoasa din drumul E58, având direcţia nord-vest sud-est, făcând joncţiune cu drumul 2E care urmăreşte îndeaproape Râul Moldova. După câteva sute de metri parcurşi pe acest drum lateral zărim în partea stângă faţă de sensul de mers liziera pădurii de unde am luat imaginile 6-11 de pe traseul Păltinoasa - Ciprian Porumbescu (foto 1). Mai mergem câteva sute de metri până zărim un drum care se desprinde spre stânga faţă de sensul nostru de mers şi duce către dealurile pe care le-am străbătut pe primul traseu.
1
În câteva minute ajungem la ultima gospodărie (foto 2) şi după ea este acelaşi loc unde am făcut fotografia 14 de pe traseul Păltinoasa - Ciprian Porumbescu. Din acel loc se desprinde spre dreapta, în urcuş, drumeagul pe care am continuat primul traseu (foto 3). Observăm în imaginea 3 că în stânga drumeagului care urcă este o vale a unui mic pârâu. Pe acea vale ne vom înscrie pentru început. După primii metri parcurşi pe această vale constatăm că este foarte îngustă şi are aspectul unui ogaş (foto 4).
2
3
4
5
Urcăm mai departe (foto 5) şi ajungem într-o porţiune puternic erodată, cu maluri instabile din pietriş (foto 6). Continuăm înaintarea, valea având acelaşi aspect (foto 7). Trecem prin multe locuri unde porţiuni din versanţi s-au prăbuşit (foto 8), în unele locuri cu tot cu vegetaţia de pe maluri (foto 9).
6
7
8
9
Mai sus valea pare să fie blocată de copaci căzuţi şi vegetaţie aşa că urcăm spre stânga faţă de sensul de înaintare şi ajungem într-o zonă frumoasă deasupra acestei văi adâncită de apă (foto 10). Avem vizibilitate spre vest, către oraşul Gura Humorului (foto 11). Ne deplasăm paralel cu valea pe care am străbătut-o parţial, încă câteva zeci de metri şi ajungem la obârşia ei (foto 12). De la intrarea pe această vale şi până aici am parcurs 600 metri.
10
11
12
De aici ne abatem spre sud, coborând spre Valea Moldovei. Traversăm drumul pe care am urcat pe traseul 1 (foto 13) şi imediat în partea opusă zărim o nouă vale îngustă şi foarte abruptă, având aspectul unui canion (foto 14). Pereţii înalţi şi verticali, alcătuiţi mai ales din pietriş sunt foarte spectaculoşi (foto 15).
13
Coborâm mai departe prin partea superioară a acestor pereţi, admirând printre copacii de pe margine abruptului turnurile temporare (foto 16). Mai jos găsim un loc pe unde putem ajunge pe firul văii (foto 17). Deşi nu coborâm prea mult zărim peste tot pietre interesante, de mărimi variate (foto 18).
14
15
16
17
Iată-ne ajunşi pe talvegul acestei văi (foto 19). Vom înainta pe vale, atenţi şi numai pe vreme foarte bună (foto 20). Valea este spectaculoasă prin alcătuirea geologică (foto 21).
18
19
20
21
Mai sus găsim o mică surplombă cu pietriş (foto 22). Mai sus valea se îngustează şi mai mult, semn că ne apropiem de capătul dinspre amonte (foto 23). O vulpe fuge spre partea superioară a văii şi dispare în vegetaţia de acolo. Înaintarea devine foarte greoaie din cauza vegetaţiei şi a conformaţiei văii aşa că facem cale întoarsă.
22
23
Ajungem în locul de unde am început să urcăm pe firul acestei văi, la intersecţia ei cu altă vale, ceva mai largă, care se abate spre dreapta în imaginea 24. Vom urca pe această nouă vale, destul de întunecoasă (foto 25) deoarece şi pe ea se întâlnesc porţiuni de abrupt. Are aspectul unui torent. Undeva în partea dreaptă faţă de sensul de urcuş zărim o înaltă porţiune de abrupt cu pietriş (foto 26).
25
26
Vegetaţia de la baza acestui abrupt şi de pe versanţi stabilizează solul. Nu urcam prea mult, doar 200 m iar valea se pierde în vegetaţia bogată (foto 27). Facem cale întoarsă şi suntem atenţi la firavul fir de apă care, în trei locuri, se pierde printre pietre şi iese ceva mai la vale (foto 28).
27
28
29
Ceva mai jos găsim un baraj din beton, semn că firul de apă care acum este ca şi inexistent, în anumite perioade poate fi foarte furios (foto 29). Depăşim barajul şi undeva pe pantele dealului din dreapta noastră în sensul de coborâre zărim o turmă de oi, chiar dacă timpul este destul de înaintat (foto 30). De la câteva zeci de metri mai jos privim spre înapoi (foto 31).
30
31
Urmăm mai departe pârâiaşul spre vale, intrând în satul Păltinoasa, spre extremitatea sa nord-estică (foto 32). Privind în spate zărim alunecări de teren (foto 33). Urmăm apoi calea dată de micul pârâiaş pe care am coborât până aici, zonă întărită de oameni (foto 34) până întâlnim un drum asfaltat care ne scoate imediat la drumul principal, 2E. De acolo privim spre dealul pe care l-am străbătut acum (foto 35).
32
33
34
35
36
37
În această imagine am marcat cu săgeată roşie creasta deluroasă în spatele căreia se află primul minicanion, descris în fotografiile 3-12; cu săgeată galbenă cel de-al doilea, descris în fotografiile 14-24 iar cu săgetă verde ultimul din această zonă, descris în fotografiile 25-29. De la distanţă nu sunt chiar foarte bine vizibile, de aceea trebuie ajuns exact la faţa locului şi umblat.
Imediat cum am ajuns la drumul 2E ne deplasăm 100 m înspre aval, spre localitatea Capul Codrului şi ne abatem din nou spre stânga faţă de sensul de mers, pe un drumeag care ne conduce din nou la poalele dealului pe care l-am părăsit mai înainte. Se zăresc deja câteva alunecări de teren. Vom urca pe una din ele, destul de scurtă (foto 36). Este o zonă cu pietriş iar una din pietre, sfărâmată, atrage atenţia (foto 37). Exact de deasupra acestei alunecări de teren ne deplasăm spre dreapta faţă de sensul de urcuş şi ajungem imediat în vecinătatea unei ravene mai mari (foto 38). Urcăm de-a lungul ei şi suntem impresionaţi de forţa de eroziune a apei (foto 39). Mai sus, zăpada depusă cu câteva zile mai înainte marchează mai bine locul (foto 40).
38
39
40
Ogaşul continuă mult spre culmea dealului (foto 41) însă pentru a vedea mai departe alunecările spectaculoase din această arie ne vom deplasa spre dreapta faţă de sensul de urcuş. Trecem de gardurile ultimelor gospodării din sat şi coborâm într-o ravenă destul de largă (foto 42). O traversăm şi urcăm pe un drumeag pe partea opusă.
41
42
Ajungem în partea superioară a unei zone extrem de răvăşite sub aspect geologic (foto 43). Spre est zărim un canion pe care îl vom cerceta după ce vom coborî în valea din faţa noastră (foto 44). Spre nord-est zărim o imensă alunecare de teren (foto 45) spre care ne vom deplasa pentru a o vedea de aproape (foto 46).
43
44
45
46
Mai întâi coborâm în valea destul de abruptă care pare să fie formată de un torent (foto 47). Urcăm 200 m pe această vale spre zona vizată, cea din imaginea 46. Ajungem în vecinătatea ei, atâta doar că avem de străbătut o mică porţiune cu arbuşti (foto 48). Depăşim acest obstacol şi ajungem la baza alunecărilor de teren. Turnuleţe din pietriş sunt gata să se dărâme sub acţiunea ploilor şi a eroziunii (foto 49).
47
48
49
Torenţi din pietriş se întind spre vale (foto 50). Încercăm să coborâm înapoi de-a lungul acestei porţiuni de abrupt (foto 51). Zona este foarte interesantă dar şi periculoasă pentru că pot surveni alunecări în orice moment, mai ales în perioadele foarte umede (foto 52).
50
51
52
Găsim locuri pe unde putem urca deasupra acestei porţiuni de unde privim spre malul pe unde am ajuns în această arie (foto 53). Coborâm cu atenţie până la intrarea în îngusta vale pe care am zărit-o în imaginea 44 (foto 54). Suntem impresionaţi de turnuleţele şi micile creste secundare care se despind din masa principală a porţiunii de abrupt (foto 55). Ambii versanţi ai văii sunt abrupţi (foto 56).
53
54
55
56
57
Înaintăm şi zărim alcătuirea geologică, în strate, a zonei (foto 57). În faţă zărim capătul acestei văi (foto 58) dar până acolo mai admirăm versanţii din pietriş (foto 59). Înainte de a părăsi această vale privim spre înapoi (foto 60) apoi ieşim deasupra acestei porţiuni (foto 61).
58
59
60
Ne vom deplasa tot spre est, fără să urcăm prea mult, nu înainte de a privi spre valea pe care am traversat-o (foto 62). Deoarece sunt porţiuni cu arbuşti, va trebui să ne strecurăm printre acestea. Undeva trecem pe lângă câteva bălţi temporare (foto 63) iar o coţofană este alarmată de prezenţa umană (foto 64).
61
62
63
64
65
66
Tot mergând cât de cât pe curba de nivel ajungem la o nouă ravenă (foto 65) şi pentru a o depăşi urcăm de-a lungul ei. Se îngustează treptat (foto 66) şi imediat după ce putem să o traversăm zărim ultima porţiune pe care o vom depăşi, undeva în stânga noastră, exact deasupra câtorva case răsfirate din satul Capu Codrului (foto 67).
67
Mai avem de traversat câteva ravene mai mici (foto 68) şi urcăm deasupra porţiunii de abrupt zărită în imaginea 67. De acolo privim spre vale adâncile „răni” provocate de eroziune (foto 69). Această porţiune a dealului este extrem de instabilă (foto 70).
68
69
70
Ne deplasăm cu mare atenţie pe marginea superioară a alunecărilor şi zărim din nou turnuleţe din pietriş (foto 71). Iată cât de aproape sunt casele de această porţiune (foto 72).
71
72
Mai mergem câţiva metri şi găsim o vale extrem de abruptă (foto 73) apoi ne deplasăm spre pădure, către nord, urmând traseul dat de săgeata galbenă (foto 74).
73
74
Acolo suntem în zona fotografiei 29 de pe primul traseu care descrie zona, Păltinoasa - Ciprian Porumbescu.