Poiana Beții, pe muntele omonim, în apropiere de stațiunea Crivaia, în Munții Semenic

Marius Terchilă (Timișoara)

Pornim de la cabana Crivaia, aflată mai sus de coada Lacului de acumulare Văliug (Gozna), într-o frumoasă poiană. În câteva minute coborâm la șoseaua care vine de-a lungul lacului, spre dreapta fiind localitatea Reșița iar spre stânga localitșțile Anina și Bozovici.

Mergem spre stânga, către amontele Văii Bârzava, cu lunci și poieni, străjuită ici-colo de brazi monumentali, oferind locuri bune de camping. Marcajul bandă albastră este rar. După 15 minute apare un indicator către o sursă de apă, iar după încă 10 minute alt indicator ne spune că banda albastră duce spre dreapta, către Peștera Comarnic (6201 m dezvoltare), în 2 ore, pe un drum secundar.

Traversăm Bârzava pe pod de beton și după 100 m părăsim drumul, urmând poteca și marcajul clare în aceste locuri. Urcăm dur prin pădure, pe serpentine. Treptat, poteca devine drumeag deteriorat, cu rugi de mure pe margini. Urcușul se mai domolește și drumeagul se face potecă. Rugii barează trecerea; abandonăm poteca (numai dacă vizibilitatea este bună) și urcăm panta din dreapta, prin pădure, spre luminiș.

Trecând pe lângă tufe de ienupăr, măceș și prin ierburi înalte, parfumate, ajungem pe culme, în Poiana Beții, după aproape o oră de la plecare. Aici găsim un carpen monumental și, în apropiere, loc de belvedere pe câteva stânci (către est spre lanțul Semenicului, către sud spre Defileul Bârzavei). În apropiere este Vf. Beții, 867 m, care odinioară avea baliză topografică.

Căutăm către stânga poteca ce traversează poiana; o distingem pe un bot de deal, urcând ușor pe la Fagul Scris. Mai jos, în stânga, sunt rămășițele unei stâne. Urmăm poteca, marcajul neavând suport prin aceste locuri. Din mai până în septembrie Poiana Beții este un paradis de vegetație și culori. Iarna se poate parcurge cu schiurile.

Banda albastră reapare pe fagi și carpeni monumentali. Poteca devine mai fermă, înaintăm spre vest nord-vest. Căutăm în poiană poteca și marcajul cruce roșie, care ar trebui să vină de la vila Klauss, din amonte de cabana Crivaia, dar fără succes.

Poteca pe care am venit face o curbă largă spre dreapta; în stânga ei zărim un adăpost din bârne, pe jumătate îngropat în pământ, cu acoperiș deteriorat. Semnele bandă albastră vor duce la Peștera Comarnic dar noi, de aici, prindem o potecă slab conturată, fără marcaj, către stânga, prin pajiștea cu mesteceni delicați în apropiere. Intrăm în pădure, pe potecă, acum bine conturată, străjuită de tufe de zmeură. Ea coboară ușor spre stânga, printre conifere și fagi impunători. Apoi devine alee și începe să coboare abrupt. După aproximativ 30 de minute din Poiana Beții, adevărat paradis al naturii, ajungem la un drum forestier, însoțit pe dreapta de un pârâu. Pe drum, ajungem în câteva minute la apa Bârzavei. Putem să o trecem prin vad sau să mergem 100 m în amonte, unde se află o punte.

După ce am trecut peste sau prin Bârzava, o luăm aval, pe drumul forestier, spre păstrăvărie, unde ajungem după 15 minute. Mai jos pe drum sosim la vila Klauss, construcție frumoasă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu admirabilă arhitectură. Din dreapta coboară, de la Băile Vulturilor din Semenic, marcajul cruce roșie. În apropiere, la un cot al drumului, un mic monument („Aici au fost aduse, în martie 1889, din ordinul directorului A. Ronna, prețedintele Direcției Combinatului Metalurgic și al domeniilor societății private austro-ungare STEG, spre repopulare, sălbăticiuni cu blana roșie, de diferite vârste, din Munții Riesen din Boemia. Salutul vânătorilor.”). Apoi reajungem la cabana Crivaia.

Alte trasee în zonă. La câteva minute spre aval de cabana Crivaia un drumeag se desprinde din șosea, către Bârzava, unde, într-o frumoasă poiană se află Casa Hubertus. De acolo, punct albastru spre coada Lacului Gozna - Culmea Certej - Avenul din Poiana Gropii (-236 m denivelare) - cantonul Bichii - șoseaua spre Reșița, 2-3 ore.

complexul Crivaia - Lacul Văliug (Gozna) - Secu - Reșița, 31 km șosea asfaltată, bandă roșie, 4½ ore

complexul Crivaia - vila Klauss - cantonul Cârneală - Lacul Buhui - Maial - Anina, 30 km pe drum forestier, 7-8 ore.

complexul Crivaia - baraj - Șaua Prislop - localitatea Gărâna, 17 km șosea asfaltată

Crivaia (650 m) - Semenic (1410 m), bandă albastră, bandă roșie, 5 km urcuș continuu, 2-3 ore

Crivaia - vila Klauss - Baia Vulturilor - complexul Semenic, cruce roșie, 8 km, 3 ore

Istoric. Cabanele și hotelurile stațiunii Crivaia se află presărate de-a lungul Lacului Văliug, una din oglinzile de apă de pe Bârzava (pe barajul de anrocament, ridicat între 1947-1953, lung de 125 m și înalt de 46 m, scrie Gozna).

În 1769 au fost înființate Uzinele Metalurgice Reșița, preluate în 1854 de Societatea STEG. Nevoia de apă a uzinelor a determinat realizarea unui sistem hidrotehnic complex, construirea de șosele, căi ferate forestiere și poteci. La Văliug au fost aduși, cu secole în urmă, coloniști germani, pentru a lucra în exploatările miniere.

Lacul Văliug, în funcție de sursa bibliografică, este dat ca având 60-66 hectare suprafață, 2500 m lungime, 125 m lățime, adâncime maximă 40 m.

Când sosiți la Crivaia, pe malul drept al barajului există loc de parcare; cercetați împrejurimile și observați cum pârâiașul captat la ieșirea din Văliug urcă odată cu șoseaua spre Casa Baraj, pentru a se vărsa în lac. (articol scris în anul 2003)