Peşteri record naţional pe Ciortea, Capu Gemenilor şi Budislavu, în Munţii Făgăraș / Făgăraşului

Peştera 1 din Ciortea 

Descoperită şi cartată în iulie 1977, de Gabriel Silvăşanu şi Dan Nanu. Din Şaua Avrig se urcă pe vechiul traseu de creastă, spre Ciortea 1 (imagini 7, 9); marcaj sporadic, practic şters. Trecem de Turnu Lacului (2247 m) şi la 2280 metri altitudine facem la dreapta din traseu. Urmează o escaladă dificilă, pe o brână îngustă, pe o lungime de aproximativ 20 metri; la capătul ei ajungem la un mic loc cu iarbă, unde găsim deschiderea A a peşterii (1 x 1,5 m), situată la 2286 m altitudine. De aici avem o frumoasă perspectivă spre Lacul Budislavu.

Intrarea A, mai uşor accesibilă, duce la o galerie în care la descoperirea peşterii s-a găsit un culcuş de urs. Prin intrarea B se pătrunde mai delicat, printr-un puţ care debuşează într-o galerie ascendentă; spre capătul acesteia, în faţa unei săritori de 1 m, apare un horn de 2 metri care debuşează într-un culoar strâmt şi colţuros care comunică cu exteriorul prin intrarea C. De la baza intrării B, acolo unde pe perete apar scurgeri de apă, un scurt pasaj face joncţiune cu galeria care porneşte de la intrarea A; în capătul acesteia din urmă există un horn de 2,3 metri.

Peştera este formată în calcare cristaline cu intercalaţii de şisturi. 38 metri dezvoltare, denivelare 4 (-2 /+2) metri, extensie 13 metri, coeficient de ramificare 2,92.

La data descoperirii, cavitatea prelua recordul naţional de peşteră situată la cea mai mare altitudine, depăşind cei 2136 metri înălţime la care era anunţată deschiderea Peşterii din Bucşoiu (Peştera de pe Valea Pietrelor / Munţii Bucegi) de către Emilian Cristea şi Vasile Sencu (vezi). Record naţional de altitudine pentru peşteri în calcare. 

Peştera 2 din Ciortea 

Descoperită şi cartată la 20 iulie 1980 de Gabriel Silvăşanu şi Emil Solomon. Din Şaua Avrig urmăm vechiul traseu de creastă, marcat acum rar şi abia vizibil cu bandă roşie, care suie spre Ciortea 1 (imagini 7, 10). Pe la 2350 m altitudine părăsim poteca abia conturată şi o luăm mult spre stânga, urcând uşor. Chiar la marginea abruptului care se lasă spre Lacul Avrig găsim intrarea cavităţii (0,6 x 0,4 m înălţime), situată la 2360 m altitudine.

Un târâş pe plăcuţe tăioase de şist ne conduce într-o primă săliţă. Urmează o galerie în spirală descendentă în care se văd strate de rocă torsionate în toate direcţiile. Se ajunge într-un spaţiu mai larg iar de aici, printr-un târâş pe bolovani instabili, pătrundem în sala finală, unde apare şi calcar cristalin. Când ieşim din peşteră trebuie să ne mişcăm cu atenţie, pentru a evita marele abrupt de sub noi.

Cavitate formată în şisturi. 29 metri dezvoltare, 5,4 (-5 /+0,4) metri denivelare, 8,2 metri extensie, indice de ramificare 3,53. Record naţional de peşteră situată la cea mai mare înălţime, record de altitudine pentru peşterile în şisturi. 

Peştera de la Lacul Budislavu

Descoperită de Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu, Dan Nanu, în iulie 1976. Schiţă: Ică Giurgiu (imagini 28-31).O pantă cu iarbă suie la intrarea peşterii (5,5 x 2,5 metri), situată într-un perete de calcar, la nord de Lacul Budislavu, la 2080 metri altitudine, mai sus cu 40 metri faţă de oglinda apei.

După sala de la intrare urmează o galerie orientată spre est, destul de îngustă, cu înălţimi între 1 şi 2,5 metri. Podeaua este acoperită la început cu pietre angulare, apoi cu pământ. Pe pereţi apar coralite şi scurgeri. Galeria evoluează pe o fisură între două strate aproape verticale, paralelă cu versantul, de care o despart cam 1,5 metri. Formarea cavităţii, dezvoltată în calcare, a debutat în regim inundat. 17,5 metri dezvoltare, +2,5 metri denivelare, extensie 17,5 metri, indice de ramificare 1. Marcată cu 2012/1.