Declarația Universală a Drepturilor Omului

 

 Motto: Dacă o singură virgulă pusă greșit într-o propoziție, schimbă înțelesul unei cărți, e de înțeles la ce se ajunge atunci când sunt mai multe virgule puse greșit.

Declarația Universală a Umanelor Drepturi, titlu în cadrul căruia cuvântul "universal" se poate înlocui (fără grijă) cu cuvântul "international" iar cuvântul ”drepturi” cu cuvântul ”îndatoriri”.

 Am considerat (și consider), ca traducerea corectă a "Universal Declaration of Human Rights", nu este "Declarația Universală a Drepturilor Omului", ci este (de fapt) "Declarația Universala a Umanelor Drepturi" (logic că . . . "drept uman", ca doar nu exista vreun "drept bovin" conceput de bovine, vreun "drept ovin" conceput de ovine sau vreun "drept al animalelor", conceput de către animale).

Dar cum oameni intre oameni au decis să confere și celorlalte animale niște drepturi, atât cât se poate mai pacifice (atât cât permite condiția vieții umane însăși) , a fost concepută (și există) și o materie juridică numită "Declarație Universală a Bunăstării Animalelor".

Si atunci, deși ar fi fost suficienta denumirea "Carta Universala a materiei Drept", se face necesara și adăugarea la titulatura a termenului "Uman" (deși alte viețuitoare în afară de om n-au conștienta existenței unui așa conveniu)

 

Declinare de răspundere:  Informațiile publicate în această pagină, precum și textele actelor normative nu au caracter oficial.

Pentru accesarea variantei oficiale apăsați butonul "Universal Declaration of Human Rights" 

Multi oameni de pe glob, aud (sau citesc) în engleză, și . . . una aud, alta interpretează.

Si asta acum, în anul 2016, când tehnologia ne permite accesul rapid la orice informație (inclusiv la traduceri) dar ce putea face populația înainte de anii 90? Dar mai înainte de anii 60?

Cum se putea apăra acea populație în fata unui stat decis sa o manipuleze?

României comuniste i-a convenit o "traducere automată", a Cartei Drepturilor.

Deviată fiind traducerea și adaptarea acestui real "punct mondial de referință", deviat a ieșit mai apoi tot ce a derivat din raportarea la  acest, "deviat punct de referință", (adică Constituție, legi, regulamente, norme).

Uneori diferențele sunt mai vizibile, alteori mai putin vizibile, uneori diferențele sunt mai grosolane, alteori mai subtile.

48 de state, dintre entitățile statale Lumii au votat în favoarea adoptării proclamatei atunci Declarații, în timp ce 8 entități statale au votat împotrivă. 

Romania nu se regăsește printre statele care aveau vreun cuvânt de spus, iar asta se datorează situației în care o împinsese propriu-i duplicitarism (a început ca aliat al Germaniei și a sfârșit ca aliat al Rusiei) și nu a putut avea grai pana ce învingătorii (URSS, Anglia, SUA) nu au negociat,dezbătut, delimitat "moștenirea războaielor mondiale".

 Acordul Churchill - Stalin este un mic exemplu din acea "dezbatere a moștenirii".

"România Comunistă" a cerut intrarea în clubul țărilor semnatare ale Declarației", mânată de o cam aceeași prefăcătorie ca și atunci când, în 2007, a solicitat aderarea la Uniunea Europeana, încercând să capete cât și ce s-o putea căpăta, dar pregătită să facă urat în fața oricărei "note de plată" pe care "chelnerul" numit "UE, i l-ar fi pus pe masă.

"România Comunistă" avea nevoie să simuleze că respectă cutumele stabilite în Carta Universala a Drepturilor", și nu să le și respecte.

Atât de tare a durut-o în paișpe de ceea ce spunea în litera și în spiritul ei, Declarația, încât nici chiar astăzi (în 2016) nu beneficiază de o traducere fidelă literei și spiritului textului Declarației , ci, ceea ce găsești ca "variantă  oficială" în limba română a acestei Declarații poartă  aceleași "amprente" pe care i le imprimă oricărui text, "traducătorul automat".

Mai jos, pun o copie fidelă a variantei oficiale în limba română, iar într-o coloana alăturată (ca "în oglindă")  am să așez copia fidelă a variantei oficiale în limba spaniolă, iar într-o a treia coloana, traducerea făcută de mine, din varianta oficială spaniolă, în română.

 . 

În aparență, nu sunt multe diferențele intre ce spune "varianta-patron" și ceea ce rezultă că ar spune "varianta-patron", dar . . . câte macazuri trebuiesc pe o linie de tren spre a trimite un tren ce pleacă din București spre Ardeal, ca sa îl deviezi înspre Moldova?

Cu o "potrivită schimbare de macaz", în "București-Triaj" și o altă "potrivită" schimbare de macaz în "Ploiești-Triaj", ai rezolvat problema devierii, nu?

 Asemănător situației de prin filmele în care toată "acțiunea filmului" se petrece în tren (genul "Crima din Orient Express"), profitându-se de faptul ca ignoranta și indolenta oamenilor face sa existe acea majoritate absolută care sa nu știe (geograficamente) "pe ce lume se afla", cu o singura schimbare de macaz (cu o singura schimbare a poziției unei virgule în text), un "cap deștept" poate deturna "trenul" pe o linie convenabilă lui, pentru a-l putea avea la discreție și a-i  putea"face la buzunare" pe călătorii din tren, oricând și oricum doreste.

La pagina oficiala a Organizației Națiunilor Unite, găsim varianta oficială-oficială a Declaratiei Universale a Drepturilor Umane în chiar limba în care a fost și concepută dar și citită (de către Eleanor Roosvelt), adică în limba engleza, după cum și în versiune traduse în limbi de mare circulație internațională (arabă, chineză, franceză, spaniolă. și rusă).

Pentru alte limbi, se accede la un traducător automat, un traducător care traduce în vreo 500 de limbi, și din care, accesându-l, ne rezulta o versiune precum cea din care am copiat și am adus aici, în pagina, mai jos pe coloana din stânga, după cum găsim, dacă  "săpam" suficient de adânc, și o versiune in format pdf a aceleiași traduceri.

Carta Universală a Umanelor Drepturi a fost lansată, la apă, în 10 decembrie 1948. Lansarea la acea dată a găsit o "Românie comunista" într-un stadiu destul de ne-serios, de o ne-seriozitate de tipul uselistic actual anului 2017, iar asta a făcut sa nu fim admiși ca ratificanti ai acestei Carte, pana la 14 decembrie 1955.

"România comunistă" nu a tratat niciodată cu seriozitate acest conveniu international, ci cu o profundă, constantă și  șarlatenească  prefăcătorie, având vitala nevoie de a simula (precum vulpea) că și ea ar aparține, prin comportamentul ei, țărilor civilizate ale Lumii.

Hai să vedem (și o să vedem asta în măsura timpului pe care am să îmi pot permite să îl aloc acestui subiect):

Atenționare! Pe varianta în spaniolă (coloana 2) am să pun linkuri la cuvinte pe care le consider "cuvinte-cheie". Aceste linkuri conduc (evident) la versiuni spaniole (din Wikipedia, sau din alte surse). Unii termeni (cam 1 din 4) au versiune și în limba romană, alții termeni nu au. Acolo unde nu au versiune și în limba romana, este important sa vedeți măcar, ca alții au "conținut explicativ" la termeni la care noi romanii, nu avem, și nu avem, cu toate ca Constituția României, obliga Statul Roman sa aprovizioneze (mai ceva decât cu medicamente) poporul roman, cu informația cea mai avansata, din orice domeniu al vieții. La spanioli, versiunea spaniola a DEX-ului romanesc, este administrata și girata de Academia Statului Spaniol.






Articolul 21

Orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi.

Orice persoană are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţăra sa.

Voinţa poporului trebuie să constituie baza puterii de stat; această voinţă trebuie să fie exprimată prin alegeri nefalsificate, care să aibă loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmînd o procedură echivalentă care să asigure libertatea votului.

Articolul 22

Orice persoană, în calitatea sa de membru al societăţii, are dreptul la securitatea socială; ea este îndreptăţită ca prin efortul national şi colaborarea internaţională, ţinîndu-se seama de organizarea şi resursele fiecărei ţări, să obţină realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalităţii sale.

Articolul 23

Orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului.

Toţi oamenii, fară nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.

Orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atît lui, cît şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială.

Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselelor sale .

Articolul 24

Orice persoană are dreptul la odihnă şi recreaţie, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă şi la concedii periodice plătite.

Articolul 25

Orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei sale, cuprinzînd hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrîneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa sa.

Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie că sînt născuţi în cadrul căsătorii sau în afara acesteia, se bucură aceeaşi protecţie socială.

Articolul 26

Orice persoana are dreptul la învăţătură. Invăţămîntul trebuie să fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte invăţămîntul elementar şi general. Invăţămîntul elementar trebuie să fie obligatoriu. Invăţămîntul tehnic şi profesional trebuie să fie la îndemîna tuturor, iar învăţămîntul superior trebuie să fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe bază de merit.

Învăţămîntul trebuie să urmărească dezvoltarea deplină a personalităţii umane şi întărirea respectului faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale. El trebuie să promoveze înţelegerea, toleranţa, prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activităţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţirenea păcii.

Părinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învăţămînt pentru copiii lor minori.

Articolul 27

Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.

Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţifică, literară sau artistică al cărei autor este.

Articolul 28

Orice persoană are dreptul la o orînduire socială şi internaţională în care drepturile şi libertăţile expuse în prezenta Declaraţie pot fi pe deplin înfăptuite.

Articolul 29

Orice persoană are îndatoriri fată de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibilă dezvoltarea liberă şi deplină a personalităţii sale.

In exercitarea drepturilor şi libertăţilor sale, fiecare om nu este supus decît numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertaţilor altora şi ca să fie satisfăcute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunăstării generale într-o societate democratică.

Aceste drepturi şi libertăţi nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 30

Nici o dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretată ca implicînd pentru vreun stat, grupare sau persoană dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvîrşi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertăţi enunţate în prezenta Declaraţie. 











Artículo 21.

 1. Toda persona tiene derecho a participar en el gobierno de su país, directamente o por medio de representantes libremente escogidos.

2. Toda persona tiene el derecho de acceso, en condiciones de igualdad, a las funciones públicas de su país.

3. La voluntad del pueblo es la base de la autoridad del poder público; esta voluntad se expresará mediante elecciones auténticas que habrán de celebrarse periódicamente, por sufragio universal e igual y por voto secreto u otro procedimiento equivalente que garantice la libertad del voto.


Artículo 22.

 Toda persona, como miembro de la sociedad, tiene derecho a la seguridad social, y a obtener, mediante el esfuerzo nacional y la cooperación internacional, habida cuenta de la organización y los recursos de cada Estado, la satisfacción de los derechos económicos, sociales y culturales, indispensables a su dignidad y al libre desarrollo de su personalidad.


Artículo 23.

 1. Toda persona tiene derecho al trabajo, a la libre elección de su trabajo, a condiciones equitativas y satisfactorias de trabajo y a la protección contra el desempleo.

2. Toda persona tiene derecho, sin discriminación alguna, a igual salario por trabajo igual.

3. Toda persona que trabaja tiene derecho a una remuneración equitativa y satisfactoria, que le asegure, así como a su familia, una existencia conforme a la dignidad humana y que será completada, en caso necesario, por cualesquiera otros medios de protección social.

4. Toda persona tiene derecho a fundar sindicatos y a sindicarse para la defensa de sus intereses.


Artículo 24.

 Toda persona tiene derecho al descanso, al disfrute del tiempo libre, a una limitación razonable de la duración del trabajo y a vacaciones periódicas pagadas.


Artículo 25.

 1. Toda persona tiene derecho a un nivel de vida adecuado que le asegure, así como a su familia, la salud y el bienestar, y en especial la alimentación, el vestido, la vivienda, la asistencia médica y los servicios sociales necesarios; tiene asimismo derecho a los seguros en caso de desempleo, enfermedad, invalidez, viudez, vejez u otros casos de pérdida de sus medios de subsistencia por circunstancias independientes de su voluntad.

2. La maternidad y la infancia tienen derecho a cuidados y asistencia especiales. Todos los niños, nacidos de matrimonio o fuera de matrimonio, tienen derecho a igual protección social.


Artículo 26.

 1. Toda persona tiene derecho a la educación. La educación debe ser gratuita, al menos en lo concerniente a la instrucción elemental y fundamental. La instrucción elemental será obligatoria. La instrucción técnica y profesional habrá de ser generalizada; el acceso a los estudios superiores será igual para todos, en función de los méritos respectivos.

2. La educación tendrá por objeto el pleno desarrollo de la personalidad humana y el fortalecimiento del respeto a los derechos humanos y a las libertades fundamentales; favorecerá la comprensión, la tolerancia y la amistad entre todas las naciones y todos los grupos étnicos o religiosos, y promoverá el desarrollo de las actividades de las Naciones Unidas para el mantenimiento de la paz.

3. Los padres tendrán derecho preferente a escoger el tipo de educación que habrá de darse a sus hijos.

Artículo 27.

 1. Toda persona tiene derecho a tomar parte libremente en la vida cultural de la comunidad, a gozar de las artes y a participar en el progreso científico y en los beneficios que de él resulten.

2. Toda persona tiene derecho a la protección de los intereses morales y materiales que le correspondan por razón de las producciones científicas, literarias o artísticas de que sea autora.

Artículo 28.

 Toda persona tiene derecho a que se establezca un orden social e internacional en el que los derechos y libertades proclamados en esta Declaración se hagan plenamente efectivos.

Artículo 29.

 1. Toda persona tiene deberes respecto a la comunidad, puesto que sólo en ella puede desarrollar libre y plenamente su personalidad.

2. En el ejercicio de sus derechos y en el disfrute de sus libertades, toda persona estará solamente sujeta a las limitaciones establecidas por la ley con el único fin de asegurar el reconocimiento y el respeto de los derechos y libertades de los demás, y de satisfacer las justas exigencias de la moral, del orden público y del bienestar general en una sociedad democrática.

3. Estos derechos y libertades no podrán, en ningún caso, ser ejercidos en oposición a los propósitos y principios de las Naciones Unidas.

Artículo 30.

 Nada en esta Declaración podrá interpretarse en el sentido de que confiere derecho alguno al Estado, a un grupo o a una persona, para emprender y desarrollar actividades o realizar actos tendientes a la supresión de cualquiera de los derechos y libertades proclamados en esta Declaración. 







Articolul 21

1. Orice persoană are dreptul la a participa (fie în persoană, fie prin reprezentanți liber aleși) la administrarea și reprezentarea țării sale.

2. Orice persoană are dreptul de acces, în condiții de echitate, la funcțiile publice din ţara sa.

3. Voința poporului constituie baza autorității  puterii publice; această voință se exprimă prin alegeri nefalsificate, periodice, prin sufragiu universal și egal, prin vot secret sau urmând o procedură echivalentă care să garanteze libertatea votului.

Articolul 22

Orice persoană, ca membru al Societății, are dreptul la securitate socială, și la a obține (prin intermediul efortului național și prin intermediul cooperării internaționale -ținându-se cont de gradul de organizare și de resursele fiecărei țări în parte-) condiții  

propice obținerii drepturilor economice, sociale si culturale indispensabile demnitatii sale si al liberei dezvoltări a personalității sale.

Articolul 23

1) Orice persoană are dreptul sa intre sub juridictia Dreptului (Codului, Legislatiei) Muncii, la libera alegere a ocupației  sale profesionale, la condiții echitabile și satisfăcătoare de muncă, precum și la ocrotirea împotriva șomajului.

2) Toți oamenii, fără nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru muncă egală.

3) Orice om care activează sub jurisdicția Dreptului (Codului, Legislației) Muncii are dreptul la o retribuire echitabilă și satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât și familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană și completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecție socială.

4. Orice persoană are dreptul de a întemeia sindicate și de a se afilia la sindicate pentru apărarea intereselor sale .

Articolul 24

Orice persoană are dreptul la odihnă și la re-creație, inclusiv la o limitare rezonabilă a zilei de muncă și la concedii periodice plătite.

Articolul 25

Orice om are dreptul la un nivel de trai adecvat, care să-i asigure lui și familiei sale, sănătate și bunăstare, și în special hrană, îmbrăcăminte, locuință, îngrijire medicală, precum și serviciile sociale necesare; de asemenea are dreptul la asigurare în caz de șomaj,  boală, invaliditate, văduvie, bătrânețe  sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistentă, în urma unor împrejurări independente de voință sa.

Mama şi copilul au dreptul la un ajutor și la o ocrotire deosebite.Toți copiii, fie că sunt născuți în cadrul căsătoriei fie în afara acesteia, se bucură de o aceeași protejare socială.

Articolul 26

1) Orice persoana are dreptul la educație. Educația (Învățământul) trebuie să fie gratuita, cel puțin în ceea ce privește învățământul elementar și  cel general. Învățământul elementar trebuie să fie obligatoriu. Învățământul tehnic și   profesional trebuie să fie la îndemâna tuturor, iar accesul la învățământul superior trebuie să fie de asemenea egal, tuturora, funcție de meritele fiecăruia.

2) Învățământul trebuie să urmărească  deplina dezvoltare a personalității umane și întărirea respectului față de drepturile omului și față de libertățile sale fundamentale. El trebuie să promoveze înțelegerea, toleranța, prietenia între toate popoarele și intre toate grupurile etnice sau religioase, precum și dezvoltarea activității Organizației Națiunilor Unite pentru menținerea păcii.

3) Părinții au dreptul la prioritate în ce privește alegerea tipului de educație spre care sa își orienteze proprii lor copii.

Articolul 27

Orice persoană are dreptul de a lua parte în mod liber la viaţa culturală a colectivităţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.

Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare științifică, literară sau artistică al cărei autor este.

Articolul 28

Orice persoană are dreptul la o orânduire socială și internațională în care drepturile şi libertățile proclamate de prezenta Declarație pot fi pe deplin înfăptuite.

Articolul 29

1) Orice persoană are îndatoriri fată de colectivitate, deoarece numai în cadrul colectivității este posibilă dezvoltarea liberă și deplină a personalității sale.

2) In exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare om este supus numai îngrădirilor stabilite de lege, cu unicul scopul de a asigură cuvenita recunoaștere și respectare a drepturilor și libertăților celorlalți, și de a satisface justele exigențe ale moralei, ale ordinii publice și ale bunăstării generale, într-o societate democratică.

3) Aceste drepturi și libertăți nu vor putea fi în nici un caz, exercitate în contra scopurilor și  principiilor Organizației Națiunilor Unite.

Articolul 30

Nimic în aceasta Declarație, nu se poate interpreta în sensul ca s-ar putea conferi vreunui Stat, vreunui grup sau vreunei persoane dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a săvârși vreun act îndreptat spre desființarea unor drepturi sau libertăți enunțate în prezenta Declarație. 

Am corectat ortografic textul din coloana a doua, lasand textul din prima coloana sa fie nemodificat, conform cu originalul.

Nu sunt foarte multe greseli ortografice, dar cele care sunt denota lipsa de preocupare a autoritatilor romane pentru acest sfant text, cu putere de lege,

Romania a fost admisa cu greu si in ONU, ca si in mai tarziu in UE pentru probleme de lipsa de seriozitate contractuala.

Aici am ingrijit un pic "forma cuvintelor", pentru corectii si imbunatatiri aduse "fondului, spiritului cuvintelor, voi face niste pagini aditionale separate.

  Versiunea PDF a Declaratiei Universale (Internationale) a Drepturilor Omului

 

1) Textul oficial al Declarației Universale (în limba română) / Declarația Universala a Drepturilor Omului

Preambul

Considerînd că recunoaşterea demnităţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertăţii, dreptăţii şi păcii în lume,


Considerînd că ignorarea şi dispreţuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revoltă conştiinţa omenirii şi că făurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvîntului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teamă şi mizerie a fost proclamată drept cea mai înaltă aspiraţie a oamenilor,

Considerînd că este esenţial ca drepturile omului să fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul să nu fie silit să recurgă, ca soluţie extremă, la revoltă împotriva tiraniei şi asupririi,


Considerînd că este esenţial a se încuraja dezvoltarea relaţiilor prieteneşti între naţiuni,


Considerînd că în Cartă popoarele Organizaţiei Naţiunilor Unite au proclamat din nou credinţa lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bărbaţi şi femei şi că au hotărît să favorizeze progresul social şi îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă în cadrul unei libertăţi mai mari,

Considerînd că statele membre s-au angajat să promoveze în colaborare cu Organizaţia Naţiunilor Unite respectul universal şi efectiv faţă de drepturile omului şi libertăţile fundamentale, precum şi respectarea lor universală şi efectivă,

Considerînd că o concepţie comună despre aceste drepturi şi libertăţi este de cea mai mare importanţă pentru realizarea deplină a acestui angajament,

ADUNAREA GENERALA proclama prezenta DECLARATIE UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI, ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile, pentru ca toate persoanele si toate organele societatii sa se straduiasca, avind aceasta Declaratie permanent in minte, ca prin invatatura si educatie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si sa asigure prin masuri progresive, de ordin national si international, recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva, atit in sinul popoarelor statelor membre, cit si al celor din teritoriile aflate sub jurisdictia lor.

2) Textul oficial al Declarației Universale, în limba spaniolă / Declaraciòn Universal de los Derechos Humanos

Preámbulo

Considerando que la libertad, la justicia y la paz en el mundo tienen por base el reconocimiento de la dignidad intrínseca y de los derechos iguales e inalienables de todos los miembros de la familia humana;

Considerando que el desconocimiento y el menosprecio de los derechos humanos han originado actos de barbarie ultrajantes para la conciencia de la humanidad, y que se ha proclamado, como la aspiración más elevada del hombre, el advenimiento de un mundo en que los seres humanos, liberados del temor y de la miseria, disfruten de la libertad de palabra y de la libertad de creencias;

Considerando esencial que los derechos humanos sean protegidos por un régimen de Derecho, a fin de que el hombre no se vea compelido al supremo recurso de la rebelión contra la tiranía y la opresión;

Considerando también esencial promover el desarrollo de relaciones amistosas entre las naciones;

Considerando que los pueblos de las Naciones Unidas han reafirmado en la Carta su fe en los derechos fundamentales del hombre, en la dignidad y el valor de la persona humana y en la igualdad de derechos de hombres y mujeres, y se han declarado resueltos a promover el progreso social y a elevar el nivel de vida dentro de un concepto más amplio de la libertad;

Considerando que los Estados Miembros se han comprometido a asegurar, en cooperación con la Organización de las Naciones Unidas, el respeto universal y efectivo a los derechos y libertades fundamentales del hombre, y

Considerando que una concepción común de estos derechos y libertades es de la mayor importancia para el pleno cumplimiento de dicho compromiso;

LA ASAMBLEA GENERAL proclama la presente DECLARACIÓN UNIVERSAL DE DERECHOS HUMANOS como ideal común por el que todos los pueblos y naciones deben esforzarse, a fin de que tanto los individuos como las instituciones, inspirándose constantemente en ella, promuevan, mediante la enseñanza y la educación, el respeto a estos derechos y libertades, y aseguren, por medidas progresivas de carácter nacional e internacional, su reconocimiento y aplicación universales y efectivos, tanto entre los pueblos de los Estados Miembros como entre los de los territorios colocados bajo su jurisdicción. 

3) Textul Declarației Universale tradus de "admin" din limba spaniolă în  limba română.

 Declarația Universala a Umanelor Drepturi

Preambul

Considerând că libertatea, justiția și pacea în lume au la bază recunoașterea demnității intrinsece și a drepturilor egale și inalienabile ale tuturor membrilor familiei umane;


Considerând că lipsa de cunoaștere și disprețul față de umanele drepturi au dus la acte de barbarie, scandaloase pentru conștiința umanității, și că s-a proclamat aceasta Declarație drept cea mai înaltă aspirație a speciei umane spre apariția unei lumi eliberate de frică și de mizerie, care să se bucure de libertatea de exprimare și de libertatea de credință.

Considerând esențial ca drepturile omului să fie protejate de un juridic regim de Drept, astfel încât omul să nu ajungă a fi constrâns să recurgă la supremul recurs de a se revolta împotriva tiraniei și a opresiunii;


Considerând, de asemenea, esențială promovarea dezvoltării relațiilor de prietenie între națiuni;


Considerând că popoarele Națiunilor Unite au reafirmat în aceasta Cartă, credința lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea și în valoarea persoanei umane, și în  egalitatea de drepturi atât a bărbaților cât și a femeilor, și s-au declarat hotărâte să promoveze progresul social și creșterea nivelului de trai, într-un mai amplu cadru conceptual al libertății;

Considerând că Statele Membre ONU s-au angajat să asigure, în cooperare cu Organizația Națiunilor Unite, respectarea universală și efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, și

Considerând că o concepție comună asupra acestor drepturi și libertăți este de maximă importanță pentru îndeplinirea integrală a acestui angajament

ADUNAREA GENERALĂ proclamă această DECLARAȚIE UNIVERSALĂ A DREPTURILOR OMULUI drept un ideal comun pe care toate popoarele și națiunile trebuie să se străduiască, astfel încât atât indivizii cât și instituțiile, inspirându-se în mod constant din ea, să promoveze, prin educație și prin învățământ, respectarea acestor drepturi și libertăți, și să asigure, prin măsuri progresive, de caracter național și internațional, recunoașterea ei și aplicarea universală și efectivă a ei, atât între popoarele Statelor Membre, cât și între cele ale teritoriilor aflate sub jurisdicția acestora.

Articolul 1

Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi. Ele înzestraţe cu raţiune şi conştiinţă şi trebuie să se comporte unii faţă de altele în spiritul fraternităţii.

Artículo 1.

 Todos los seres humanos nacen libres e iguales en dignidad y derechos y, dotados como están de razón y conciencia, deben comportarse fraternalmente los unos con los otros.

Articolul 1

Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și drepturi, și, înzestrate cum sunt cu rațiune și cu conștiință, trebuie să se comporte în mod fratern unele față de altele. 

Articolul 2

Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte împrejurări.

În afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie că această ţară sau teritoriu sînt independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte limitări a suveranităte.

Artículo 2.

 Toda persona tiene todos los derechos y libertades proclamados en esta Declaración, sin distinción alguna de raza, color, sexo, idioma, religión, opinión política o de cualquier otra índole, origen nacional o origen social, posición económica, nacimiento o cualquier otra condición.

Además, no se hará distinción alguna fundada en la condición política, jurídica o internacional del país o territorio de cuya jurisdicción dependa una persona, tanto si se trata de un país independiente ,como de un territorio bajo administración fiduciaria, no autónomo o sometido a cualquier otra limitación de soberanía.

Articolul 2

Oricare persoană are atribuite de lege toate drepturile și libertățile proclamate în această Declarație, fără nici o distincție între rasă, culoare, sex, limbă, religie, opinie politică (sau de orice altă natură), origine națională sau socială, poziție economică, naștere sau orice altă condiție

În plus, nu se va face nici o distincție pe baza statutului politic, juridic sau internațional al țării sau al teritoriului de a cărui jurisdicție depinde acea persoană, indiferent dacă este vorba de o țară independentă sau de un teritoriu aflat sub administrație fiduciară, ne-autonom sau care face obiectul vreunui alt tip de limitare a suveranității.

Articolul 3

Orice fiinţă umană are dreptul la viaţă, la libertate şi la securitatea persoanei sale.

Artículo 3.

 Todo individuo tiene derecho a la vida, a la libertad y a la seguridad de su persona.

Articolul 3

Fiecare individ are dreptul la viață, la libertate și la siguranța (securitatea) persoanei sale.

Articolul 4

Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute; sclavajul şi comerţul cu sclavi sînt interzise sub toate formele lor.

Artículo 4.

 Nadie estará sometido a esclavitud ni a servidumbre, la esclavitud y la trata de esclavos están prohibidas en todas sus formas.

Articolul 4

Nimeni nu va fi supus sclaviei sau iobăgiei  (sclavia și negoțul cu sclavi fiind interzise în toate formele sale).

Articolul 5

Nimeni nu va fi supus torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

Artículo 5.

 Nadie será sometido a torturas ni a penas o tratos crueles, inhumanos o degradantes.

Articolul 5

Nimeni nu poate fi supus torturii sau tratamentelor crude, inumane sau degradante.

Articolul 6

Fiecare om are dreptul să i se recunoaşca pretutindeni personalitatea juridică.

Artículo 6.

 Todo ser humano tiene derecho, en todas partes, al reconocimiento de su personalidad jurídica.

Articolul 6

Fiecare om are dreptul, pretutindeni, la recunoașterea personalității sale juridice.

Articolul 7

Toţi oamenii sînt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare.

Artículo 7.

 Todos son iguales ante la ley y tienen, sin distinción, derecho a igual protección de la ley. Todos tienen derecho a igual protección contra toda discriminación que infrinja esta Declaración y contra toda provocación a tal discriminación.

Articolul 7

Toți oamenii sunt egali în fața legii și au, fără deosebire, dreptul la o egală protecție din partea legii. Toți oamenii au dreptul la o egală protecție împotriva oricărei discriminări care încalcă această Declarație și împotriva oricărei provocări la o astfel de discriminare.

Articolul 8

Orice persoana are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţelor juridice naţionale competente împotriva actelor care violează drepturile fundamentale ce-i sînt recunoscute prin constituţie sau lege.

Artículo 8.

 Toda persona tiene derecho a un recurso efectivo ante los tribunales nacionales competentes, que la ampare contra actos que violen sus derechos fundamentales reconocidos por la constitución o por la ley.

Articolul 8.

Orice persoană are dreptul la o cale de atac eficientă în fața instanțelor naționale competente, care să o protejeze împotriva actelor care ii încalcă drepturile sale fundamentale recunoscute de constituție sau de lege.

Articolul 9

Nimeni nu trebuie să fie arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar.

Artículo 9.

 Nadie podrá ser arbitrariamente detenido, preso ni desterrado.

Articolul 9

Nimeni nu poate fi, în mod arbitrar, deținut, întemnițat sau exilat.

Articolul 10

Orice persoană are dreptul în deplină egalitate de a fi audiată în mod echitabil şi public de către un tribunal independent şi imparţial care va hotărî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricărei acuzări în materie penală îndreptată împotriva sa.

Artículo 10.

 Toda persona tiene derecho, en condiciones de plena igualdad, a ser oída públicamente y con justicia por un tribunal independiente e imparcial, para la determinación de sus derechos y obligaciones o para el examen de cualquier acusación contra ella en materia penal.

Articolul 10

Orice persoană are dreptul, în condiții de  deplină egalitate, sa fie audiată în mod public și echitabil de un tribunal independent și imparțial, pentru stabilirea drepturilor și obligațiilor sale sau pentru examinarea oricărei acuzații formulate împotriva sa în materie penală.

Articolul 11

Orice persoană acuzată de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul să fie presupusă nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi stabilită în mod legal în cursul unui proces public in care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apărării sale.

Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu-i constituiau, în momentul cînd au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsă mai grea decît aceea care era aplicabilă în momentul cînd a fost săvîrşit actul cu caracter penal.

Artículo 11.

 1. Toda persona acusada de delito tiene derecho a que se presuma su inocencia mientras no se pruebe su culpabilidad, conforme a la ley y en juicio público en el que se le hayan asegurado todas las garantías necesarias para su defensa.

2. Nadie será condenado por actos u omisiones que en el momento de cometerse no fueron delictivos según el Derecho nacional o internacional. Tampoco se impondrá pena más grave que la aplicable en el momento de la comisión del delito.

Articolul 11

Orice persoană acuzată de o infracțiune penală are dreptul să fie prezumată ca nevinovată până când se va dovedi vinovată potrivit legii și într-un proces public în care i-au fost asigurate toate garanțiile necesare pentru apărarea sa.

Nimeni nu va fi condamnat pentru acte sau omisiuni care nu erau penale la momentul săvârșirii lor, în temeiul dreptului național sau internațional. Nici o pedeapsă mai gravă  decât cea aplicabilă în momentul comiterii infracțiunii, nu va putea fi impusă.

Articolul 12

Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viaţa sa personală, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenţa sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoană are dreptul la protecţia legii împotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

Artículo 12.

 Nadie será objeto de injerencias arbitrarias en su vida privada, su familia, su domicilio o su correspondencia, ni de ataques a su honra o a su reputación. Toda persona tiene derecho a la protección de la ley contra tales injerencias o ataques.

Articolul 12

1) Nimeni nu poate fi obiect al imixtiunii arbitrare în viața sa personală, în viata sa de familie, în domiciliul său, în corespondența sa sau în atacuri asupra onoarei sau reputației sale. Orice persoană are dreptul la protecția legii împotriva unor asemenea interferențe sau atacuri.

Articolul 13

Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege reşedinţa în interiorul graniţelor unui stat.

Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de reveni în ţara sa.

Artículo 13.

 1. Toda persona tiene derecho a circular libremente y a elegir su residencia en el territorio de un Estado.

2. Toda persona tiene derecho a salir de cualquier país, incluso del propio, y a regresar a su país.

Articolul 13

Orice persoană are dreptul de a circula în mod liber și de a-și alege reședința în interiorul granițelor unui stat.

Orice persoană are dreptul de a părăsi orice ţară, inclusiv a sa, şi de reveni în ţara sa.

Articolul 14

În caz de persecuţie, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil în alte ţări.

Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmărire ce rezultă în mod real dintr-o crimă de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Artículo 14.

 1. En caso de persecución, toda persona tiene derecho a buscar asilo, y a disfrutar de él, en cualquier país.

2. Este derecho no podrá ser invocado contra una acción judicial realmente originada por delitos comunes o por actos opuestos a los propósitos y principios de las Naciones Unidas.

Articolul 14

1.În caz de persecuție, orice persoană are dreptul de a căuta azil şi de a beneficia de azil în alte ţări.

Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmărire ce rezultă în mod real dintr-o crimă de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

Articolul 15

Orice persoană are dreptul la o cetăţenie.

Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăţenia sa sau de dreptul de a-şi schimba cetăţenia.

Artículo 15.

 1. Toda persona tiene derecho a una nacionalidad.

2. A nadie se privará arbitrariamente de su nacionalidad ni del derecho a cambiar de nacionalidad.

Articolul 15

1. Orice persoana are drept la naționalitate.

2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de naționalitatea sa sau de dreptul de a-și  schimba cetățenia.




Articolul 16

1. Bărbații și femeile, cu începere de la împlinirea vârstei legale, au dreptul, fără restricții pe motive de rasă, naționalitate sau religie, să se căsătorească și astfel, să-și întemeieze o familie, și să se bucure de drepturi egale în cadrul căsătoriei, pe timpul căsătoriei și. în caz de dizolvare a căsătoriei.

2. Doar prin intermediul liberului și plenului consimțământ, prezumții viitori soți pot contracta (perfecta) căsătoria. 

3. Familia constituie elementul natural și fundamental al societății și are dreptul la protecție din partea Societății și a Statului.

Articolul 17

Orice persoană are dreptul la proprietate, individuală sau colectivă.

Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

Articolul 18

Orice persoană are dreptul la libertatea gândirii, la a conștiinței și la a religiei; acest drept include libertatea de a-și schimba religia sau convingerea, precum și libertatea de a-și manifesta religia sau convingerea, individual sau colectiv, atât in public, cât și privat, prin învățătură, prin practicare, prin cult și prin îndeplinirea riturilor.

Articolul 19

Orice individ are dreptul la libertatea de opinie și a celei de exprimare; acest drept include libertatea de a nu fi tras la răspundere pentru exprimatele opinii, precum și libertatea de a investiga, și de a primi informații și opinii și de a le răspândi, fără limita de frontiere, prin orice mijloace media.

Articolul 20

1. Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire și de asociere pacifică.

2. Nimeni nu poate fi silit să facă parte din vreo asociație.



Artículo 16.

 1. Los hombres y las mujeres, a partir de la edad núbil, tienen derecho, sin restricción alguna por motivos de raza, nacionalidad o religión, a casarse y fundar una familia, y disfrutarán de iguales derechos en cuanto al matrimonio, durante el matrimonio y en caso de disolución del matrimonio.

2. Sólo mediante libre y pleno consentimiento de los futuros esposos podrá contraerse el matrimonio.

3. La familia es el elemento natural y fundamental de la sociedad y tiene derecho a la protección de la sociedad y del Estado.


Artículo 17.

 1. Toda persona tiene derecho a la propiedad, individual y colectivamente.

2. Nadie será privado arbitrariamente de su propiedad.


Artículo 18.

 Toda persona tiene derecho a la libertad de pensamiento, de conciencia y de religión; este derecho incluye la libertad de cambiar de religión o de creencia, así como la libertad de manifestar su religión o su creencia, individual y colectivamente , tanto en público como en privado, por la enseñanza, la práctica, el culto y la observancia.

Artículo 19.

 Todo individuo tiene derecho a la libertad de opinión y de expresión; este derecho incluye el de no ser molestado a causa de sus opiniones, el de investigar y recibir informaciones y opiniones, y el de difundirlas, sin limitación de fronteras, por cualquier medio de expresión.


Artículo 20.

 1. Toda persona tiene derecho a la libertad de reunión y de asociación pacíficas.

2. Nadie podrá ser obligado a pertenecer a una asociación.



Articolul 16

Cu începere de la împlinirea vîrstei legale, bărbătul şi femeia, fără nici o restricţie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei şi la desfacerea ei.

Căsătoria nu poate fi încheiată decît cu consimţămîntul liber şi deplin al viiitorilor soţi.

Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului.

Articolul 17

Orice persoană are dreptul la proprietate, atît singură, cît şi în asociaţie cu alţii.

Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

Articolul 18

Orice om are dreptul la libertatea gîndirii, de conştiintă şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreună cu alţii, atît în mod public, cît şi privat, prin învăţătură, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.

Articolul 19

Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimării; acest drept include libertatea de a avea opinii fără fără imixtiune din afară,precum şi libertatea de a căuta, de a primi şi de a răspîndi informaţii şi idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat.

Articolul 20

Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnică.

Nimeni nu poate fi silit să făcă parte dintr-o asociaţie.