Varsta de vot / Edad para votar
Page start up on 01.06.2015_21:55 (UTC+1 / España)
Fuente documental / Sursa documentară: Edad para votar - Wikipedia .> 788 bytes (versión en rumano / versiune în română = non-existent).
De vazut termenii: "capacitate", "incapacitate", "capabil", "capabilitate", "incapabil", incapabil (sinonime)
In spaniola, despre termeni ca: "capacidad", "incapacidad",
Articol în lucru. Scuzați deranjul!
Artículo en obras. Disculpen la molestia!
Article in works. Sorry to bother you!
Columna 1.
Columna 2.
Columna 3.
Texto del articulo "Edad para votar - Wikipedia".
Traducción / Traducere... admin.
Una edad electoral es una edad mínima establecida por la ley para que una persona alcanzar antes de que puedan optar para votar en una elección pública. Actualmente la edad electoral más común es de 18 años; sin embargo, edades electorales tan bajas como 16 y tan altas como 25 existen en la actualidad. La mayoría de los países tienen una edad electoral mínima, generalmente establecida en su constitución. En algunos países el sufragio es obligatorio, mientras que en la mayoría es opcional.
Cuando el derecho al sufragio fue establecido en las democracias, la edad electoral generalmente era establecida a los 21 años o más alto. En la década de los 70 varios países redujeron las edad electoral a 18. Existe el debate en algunos países para reducir dicha edad a 18 años o por debajo.
Vârsta electorală este o vârstă minimă stabilită prin lege pentru ca o persoană să poată ajunge înainte de a putea alege să voteze la alegerile publice. În prezent, cea mai frecventă vârstă electorală este de 18 ani; cu toate acestea, vârstele electorale de până la 16 ani și 25 de ani există în prezent. Majoritatea țărilor au o vârstă electorală minimă, stabilită în general în constituirea lor. În unele țări, votul este obligatoriu, în timp ce în majoritatea acestora este opțional.
Când dreptul de vot a fost stabilit în democrații, vârsta electorală a fost stabilită în general la 21 de ani sau mai mult. În anii 1970, mai multe țări au redus vârsta electorală la 18 ani. Există dezbateri în unele țări pentru a reduce această vârstă la 18 ani sau sub.
Vârsta electorală este o vârstă minimă stabilită prin lege pe care o persoană trebuie sa o atinga pentru a putea să-si exercite votul in cadrul alegerilor publice. În actualitate, cea mai frecventă vârstă electorală este de 18 ani; cu toate acestea, vârste electorale atât de joase ca 16 ani sau atât de inalte ca 25 de ani există în prezent. Majoritatea țărilor au o vârstă electorală minimă, stabilită în constitutia lor. În unele țări, votul este obligatoriu, în timp ce în majoritatea tarilor votul este opțional.
Când dreptul de vot a fost stabilit în democrații, vârsta electorală a fost stabilită în general la 21 de ani sau mai mult. În anii 1970, mai multe țări au redus vârsta electorală la 18 ani. Există dezbateri în unele țări pentru a reduce această vârstă la 18 ani, sau sub 18 ani.
(788 bytes)
Son también incapaces los menores adultos que no han obtenido habilitación de edad y los disipadores que se hallen bajo interdicción. Pero la incapacidad de estas personas no es absoluta y sus actos pueden tener valor en ciertas circunstancias y bajo ciertos respectos determinados por las leyes.
Se afla, de asemenea, în aceasta situatie de incapabilitate, minorii neautorizați inca de vârstă și persoanele iresponsabile, care se afla sub interdicție. Dar, incapacitatea acestor oameni nu este absolută și acțiunile lor pot avea o anume valoare în anumite circumstanțe și în anumite considerari prevăzute prin lege.
Además de estas incapacidades hay otras particulares que consisten en la prohibición que la ley ha impuesto a ciertas personas para ejecutar ciertos actos”.
In afara acestor incapabilitati mai există și alte situatii, particularizate, care constau in vreo interdicție pe care legea a impuso anumite persoane, in ce priveste efectuarea anumitor actiuni.
Vemos aquí, que la ley señala como incapaces a los menores de edad, siendo estos los individuos o personas que aún no ha alcanzado la edad adulta. La minoría de edad comprende toda la infancia y, a menudo, la adolescencia o parte de ella, y por lo general se considera que se es menor de edad hasta que no se cumpla 18 años.
Vedem aici că legea semnaleaza incapacitatea persoanelor de varsta minora, datorita faptului ca acesti indivizi sau aceste persoane nu au atins încă vârsta adultă. Etapa cand o persoana este considerata minora cuprinde perioada copilariei și a adolescentei (sau o parte din ea), și, în general individul este considerat a fi minor până când implineste 18 ani.
Respecto a los menores de edad, el Código civil Colombiano, Art. 34, establece que: “Llámase infante o niño, todo el que no ha cumplido siete años; impúber, el que no ha cumplido catorce años; adulto, el que ha dejado de ser impúber; mayor de edad, o simplemente mayor, el que ha cumplido dieciocho años, y menor de edad, o simplemente menor el que no ha llegado a cumplirlos.
Las expresiones mayor de edad o mayor, empleadas en las leyes comprenden a los menores que han obtenido habilitación de edad, en todas las cosas y casos en que las leyes no hayan exceptuado expresamente a estos”.
În ceea ce privește minorii, Codul civil columbian, Art 34, afirmă că "este considerat "infantil" (sau "copil"), tot acel individ care nu a implinit inca șapte ani; "prepubescent", tot acel individ care nu a atins paisprezece ani; "adolescent", tot acel ce a incetat a fi prepubescent; "adult", tot acel care a atins optsprezece ani, deci "persoana minor", sau pur și simplu "minor", tot acel care nu a implinit 18 ani.
Expresile "de vârstă majora" sau "major", folosite în redactare de legi, cuprind si minorii care au dobandită abilitarea de vârstă, în toate situatiile și cazurile în care legile nu i-au execeptat în mod expres.
La minoría de edad y por consiguiente la ausencia de plena capacidad legal para obrar, suponen una serie de límites tanto a los derechos como a las responsabilidades derivadas de sus actos (sean o no capaces para realizarlos) de la persona menor de edad. La ley establece límites sobre actuaciones que considera que el menor no tiene capacidad legal suficiente para hacer por su cuenta y riesgo, y se le exime de la responsabilidad de actos que se considera no se le pueden imputar por su falta de capacidad para actuar.
Situatia de "persoană minoră", si prin urmare lipsa deplinătatii in ceea ce priveste "capacitatea juridică de acționa", presupune existenta a o serie de limitari atat in ce priveste personalele drepturi cat si in ce priveste personalele responsabilități, care decurg din acțiunile (fiind sau nu in capabilitatea de a le indeplini) minorului. Legea stabilește limite privind acțiunile pe care le consideră că copilul nu are capacitatea legală suficientă pentru a face acel lucru pe propriul cont si pe propriul risc, și il absolvă de responsabilitate pentru actele care sunt considerate ca nu-i pot fi imputate lui, urmare lipsei de capacitate de a acționa.
La ley establece dos tipos de incapacidades; absolutas y relativas:
“Son absolutamente incapaces los dementes, los impúberes y sordomudos, que no pueden darse a entender
Son también incapaces los menores adultos que no han obtenido habilitación de edad y los disipadores que se hallen bajo interdicción. Pero la incapacidad de estas personas no es absoluta y sus actos pueden tener valor en ciertas circunstancias y bajo ciertos respectos determinados por las leyes” (C.C Art. 1504)
Legea stabilește două tipuri de incapacitati (handicapuri); "incapacitate absolută" și "incapacitate relativă":
Sunt de "absoluta incapacitate" persoanele evidentiate legal ca "demente", "impuberii", și persoanele surdo-mute, persoane care nu se pot face "rational-intelese"
Sunt, de asemenea, în aceasta situatie de incapabilitate, minorii neautorizați inca de vârstă și persoanele iresponsabile, care se afla sub interdicție. Dar, incapacitatea acestor oameni nu este absolută și acțiunile lor pot avea o anume valoare în anumite circumstanțe și în anumite considerari prevăzute prin lege
Las principales diferencias entre la incapacidad absoluta y relativa radica en que:
1- Los incapaces absolutos necesitan un representante para participar en sus derechos y los relativos requieren de un representante o permiso del representante.
2- Los actos de los incapaces absolutos adolecen de nulidad absoluta y los de incapaces relativos, adolecen de nulidades relativas
3- Los actos de los absolutos no producen obligaciones y los relativos producen una obligación natural, entendidas estas como “las que no confieren derecho para exigir su cumplimiento, pero que cumplidas autorizan para retener lo que se ha dado o pagado, en razón de ellas” (C.C Art. 1527).
Principalele diferențe dintre conceptele "incapacitate absolută" și "incapacitate relativă" provin din faptul că:
1) persoanei diagnosticate cu "incapacitate absoluta" ii este permanent necesar un tert "reprezentant fizic" sau o "procura", prin care sa-i fie reprezentate personalele-i roluri si atributii.
2) Actiunile "incapacitatilor absolut" sunt lovite de "nulitate juridica absoluta" dupa cum actiunile "incapacitatilor relative" sunt lovite de "nulitate juridica relativa".
3) Actiunile persoanelor cu incapacitate absoluta nu auto-angajeaza obligatii iar actiunile persoanelor cu incapacitate relativa produce o "obligatie naturala" subinteleasa ca "ceva nu confera cuiva drept de ai cere socoteala dar ca, indeplinite fiind, creeaza autorizarea de a i se retine ceea ce a fost dat sau platit determinat de acea indeplinire.
(vezi mai multe aici: CC art. 1527).
Sobre las nulidades relativas y absolutas, el código civil en su Art. 1741 contempla:
“La nulidad producida por un objeto o causa ilícita, y la nulidad producida por la omisión de algún requisito o formalidad que las leyes prescriben para el valor de ciertos actos o contratos en consideración a la naturaleza de ellos, y no a la calidad o estado de las personas que los ejecutan o acuerdan, son nulidades absolutas.
Hay asimismo nulidad absoluta en los actos y contratos de personas absolutamente incapaces.
Cualquiera otra especie de vicio produce nulidad relativa, y da derecho a la rescisión del acto o contrato”
Como se ha podido observar, los actos pueden ser nulos o válidos, y es preciso tener en cuenta que la nulidad es una sanción legal a un acto jurídico por no cumplir los requisitos legales necesarios para consolidad su validez. Además, Las nulidades siempre tienen que ser declaradas por un juez.
In ce priveste nulitatea relativă și nulitatea absolută, codul civil la articolul 1741 contempla ca:
"Nulitatea legala" cauzată de un obiect sau cauza ilicit, iar nulitatea produsa din omiterea unei cerințe sau formalitati prevăzută de lege pentru valoarea anumitor actiuni sau anumitor contracte în considerare cu natura lor, și nu dupa calitatea sau starea persoanelor care executa sau creeaza acordul, sunt nulități absolute.
Există, de asemenea nulitate absoluta, în actiunile și contractele persoanelot absolut incapabili.
Orice alt tip de viciu produce nulitate relativă, si da drept la încetarea actiunii sau contractului "
După cum am văzut, actiunile pot fi invalide (nule) sau valide, și trebuie să ia în considerare faptul că anularea este o sancțiune legală a unei actiuni juridice, ce nu a îndeplinit cerințele legale necesare pentru a-si consolida validitatea lor. În plus, nulitatea (juridica) întotdeauna trebuie să fie declarată de către un judecător.
Artículo en obra! ¡Seguirá!
Articol în lucru! Va urma!
Article in construction! Will follow!
Cu mult drag nepoților mei (și generației lor).
A mis nietos, con cariño (y a la generación de ellos).
To my grandchildren, with love (and to their generation).