Delegare

Sunt un prieten al eficientei, si, sa investesc 1 leu (in orice misc in Viata), ca sa castig 0,99 (si nu 1,01) nu e . . . pe masura mea.

Tehnologia pe care am facut-o ca elev, mi-a facut o cristalizare si mai clara asupra a ceea ce inseamna sa lucrezi in sistem "unicat" (sau individual) sau sa lucrezi "in serie" (sau in colectiv), cand este mai eficace una (din cele doua) si cand este mai eficienta.

Spun asta spre a face legatura cu ceea ce am sa spun mai departe si anume ca "viata sociala" este cu atat mai eficienta (si deci mai benefica tuturor), cu cat mai mare procentaj dintre cetateni, formeaza o echipa si cu cat mai putini raman sa lucreze in sistem unicat.

Ca sa se inteleaga mai usor ceea ce vreau sa spun am sa fac o paralela cu conceptul "uzina" (si pentru aceea ca am gustat viata de uzina si vorbesc astfel in cunostinta de cauza).

Am lucrat intr-o uzina care la apogeul ei avea vreo 15000 de "integranti".

Era impartita in vreo 7 sectii de productie, la care se adaugau sectii si ateliere speciale.

Fiecare om stia unde ii este locul, de la ce ora pana la ce ora avea permis sa fie prezent in acel loc.

Totul era o inlantuire, menita a obtine o maxima coordonare si cooperativitate, conforma cu definitia conceptului "echipa".

Se lucra in "acord individual" (in sectiile de productie) sau in "regie" (acolo unde era strict necesar asta). Eu am lucrat in "acord individual" atat in scurtul meu stagiu (vreo doi ani) in uzina, cat si in toata viata mea laborala (adica inca vreo 30 de ani).

Ca sa nu o lungesc, vreau sa spun ca nu ne este in beneficiu, nici unui cetatean roman, sa ne dedicam simultan la mai mult de o profesie, in cele 24 de ore cate are ziua. Este ca si cum am ocupa doua sau mai multe "posturi de lucru" deodata, lucru pe care il putem face, formal, dar care in realitate ne provoaca pierdere si nu castig.

Este ca si cum daca, sofer ai fi, ai lucra (ai ocupa postul) pe doua - trei camioane deodata.

Cand esti in unul, nu esti in altul. E mai mare (enorm de mare) daraua decat ocaua.

Asa se intampla si in viata sociala. Nu ne putem dedica toti, politicii, ca "jucatori legitimati" (asa cum nu ne dedicam toti fotbalului, sahului, tenisului, etc ca jucatori legitimati), asa cum nu ne dedicam toti deodata la o multime de alte domenii de activitate.

Ca "traim" fotbalul, ca "traim" politica, este o poveste, dar ca sa te scoti dintr-ale tale (sa iesi dintr-ale gradinii, dintr-ale bucatariei, dintr-ale gospodariei, dintr-ale vietii tale de familie, dintr-ale profesiei ca sa te reprezinti si in politica, nu este decat irosire de timp (de bani, de viata).

Pentru asta s-a "inventat" delegarea, pentru asta s-a inventat "votul".

Am sa dau un exemplu din viata sociala spaniola (gasit in paginile wikipedia) unde aflam ca la nivel de Spania sunt estimate aproximativ 75000 de "posturi de lucru" de politicieni.

Aceste posturi se ocupa prin concurs si, ca in orice alta activitate se reduc drastic posturile si in politica, existand un sistem de parghii de reglaj si in acest domeniu ca in oricare,

Nu cunosc acum cate posturi de politician sunt estimate a avea Romania, dar vreau sa spun ca este ineficient ca in timp ce unul fost admis prin examen sa ocupe post patru-cinci ani, noi sa stam 4 - 5 ani la portile stadionului si sa nu mergem la ale noastre activitati socio- profesionale.

Pana la urma, faca fiecare cum il duce capul, eu vreau sa spun ca sunt extrem de suparat si de nemultumit, ca folosind cai oculte, puterea politica de azi mi-a sechestrat al meu "delegat politic" (Elena Udrea) obligandu-ma pe mine (si pe multi alti care i-au dat "procura de reprezentare, ca simine) sa ma reprezint de la nivel de persoana, vaduvindu-ma (puterea asta) astfel de dreptul meu constitutional.

Inchei deocamdata aici (din presiune de timp) dar, voi completa.