Column 1.

Copie conformă cu versiunea oficiala din Monitorul Oficial

Column 2.

Aceeași copie (din coloana 1) dar pe care aici (in coloana 2) am colorat-o in rosu, pentru ca asa, marcandu-i defectele ortografice, ies un pic mai bine in evidenta... decat altfel. Dupa parerea mea, greselile ortografice, ortoepice si de punctuatie la un asa nivel (oficial) si la un text de o asa suprema importanta, nu dovedeste decat lipsa de seriozitate a Romaniei 1955 - 1922.

La 10 decembrie 1948, Adunarea Generalã a O.N.U. a adoptat şi proclamat Declaraţia universala a drepturilor omului. Dupã acest act istoric, Adunarea Generalã a recomandat statelor membre sa nu precupeteasca nici unul din mijloacele care le stau la dispoziţie pentru a publica în mod solemn textul Declaraţiei şi "pentru a face astfel ca el sa fie distribuit, afişat, citit şi comentat, în principal în şcoli şi în alte instituţii de învãţãmînt, indiferent de statutul politic al ţãrilor sau teritoriilor".

PREAMBUL

Considerind ca recunoaşterea demnitãţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertãţii, dreptatii şi pãcii în lume,

Considerind ca ignorarea şi dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii şi ca faurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvintului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teama şi mizerie a fost proclamata drept cea mai inalta aspiratie a oamenilor,

Considerind ca este esenţial ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurgã, ca soluţie extrema, la revolta impotriva tiraniei şi asupririi,

Considerind ca este esenţial a se incuraja dezvoltarea relaţiilor prieteneşti între natiuni,

Considerind ca în Carta popoarele Organizaţiei Naţiunilor Unite au proclamat din nou credinţa lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bãrbaţi şi femei şi ca au hotãrît sa favorizeze progresul social şi îmbunãtãţirea condiţiilor de viata în cadrul unei libertãţi mai mari,

Considerind ca statele membre s-au angajat sa promoveze în colaborare cu Organizaţia Naţiunilor Unite respectul universal şi efectiv fata de drepturile omului şi libertãţile fundamentale, precum şi respectarea lor universala şi efectivã,

Considerind ca o conceptie comuna despre aceste drepturi şi libertãţi este de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament,

ADUNAREA GENERALĂ

proclama Prezenta declaraţie universala a drepturilor omului, ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele şi toate natiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societãţii sa se straduiasca, avînd aceasta declaraţie permanent în minte, ca prin învãţãtura şi educaţie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertãţi şi sa asigure prin mãsuri progresive de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universala şi efectivã, atît în sinul popoarelor statelor membre, cît şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.

ART. 1

Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi.

Ele sînt înzestrate cu ratiune şi constiinta şi trebuie sa se comporte unele fata de altele în spiritul fraternitatii.

ART. 2

Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertãţile proclamate în prezenta declaraţie fãrã nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau socialã, avere, naştere sau orice alte împrejurãri. În afarã de aceasta, nu se va face nici o deosebire dupã statutul politic, juridic sau internaţional al tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta ţara sau teritoriu sînt independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitãri de suveranitate.

ART. 3

Orice fiinta umanã are dreptul la viata, la libertate şi la securitatea persoanei sale.

ART. 4

Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute: sclavajul şi comerţul cu sclavi sînt, interzise sub toate formele lor.

ART. 5

Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

ART. 6

Fiecare om are dreptul sa i se recunoascã pretutindeni personalitatea juridicã.

ART. 7

Toţi oamenii sînt egali în fata legii şi au, fãrã nici o deosebire, dreptul la o egala protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egala impotriva oricãrei discriminãri care ar viola prezenta declaraţie şi impotriva oricãrei provocari la o asemenea discriminare.

ART. 8

Orice persoana are dreptul la satisfactia efectivã din partea instanţelor juridice naţionale competente impotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sînt recunoscute prin constituţie sau lege.

ART. 9

Nimeni nu trebuie sa fie arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar.

ART. 10

Orice persoana are dreptul în deplina egalitate de a fi audiatã în mod echitabil şi public de cãtre un tribunal independent şi impartial care va hotãrî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzari în materie penalã îndreptatã impotriva sa.

ART. 11

1. Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovatã pînã cînd vinovãţia sa va fi stabilitã în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apãrãrii sale.

2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul cînd au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decît aceea care era aplicabilã în momentul cînd a fost savirsit actul cu caracter penal.

ART. 12

Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viata sa personalã, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoana are dreptul la protecţia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

ART. 13

1. Orice persoana are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege resedinta în interiorul graniţelor unui stat.

2. Orice persoana are dreptul de a pãrãsi orice ţara, inclusiv a sa, şi de a reveni în ţara sa.

ART. 14

1. În caz de persecutie, orice persoana are dreptul de a cauta azil şi de a beneficia de azil în alte tari.

2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmãrire ce rezulta în mod real dintr-o crima de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

ART. 15

1. Orice persoana are dreptul la o cetãţenie.

2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetãţenia sa sau de dreptul de a-şi schimba cetãţenia.

ART. 16

1. Cu începere de la împlinirea virstei legale, bãrbatul şi femeia, fãrã nici o restrictie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se cãsãtori şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea cãsãtoriei, în decursul cãsãtoriei şi la desfacerea ei.

2. Cãsãtoria nu poate fi încheiatã decît cu consimţãmîntul liber şi deplin al viitorilor soţi.

3. Familia constituie elementul natural, şi fundamental al societãţii şi are dreptul la ocrotire din partea societãţii şi a statului.

ART. 17

1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atît singura, cît şi în asociaţie cu alţii.

2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

ART. 18

Orice om are dreptul la libertatea gîndirii, de constiinta şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreunã cu alţii, atît în mod public, cît şi privat, prin învãţãtura, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.

ART. 19

Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fãrã imixtiune din afarã, precum şi libertatea de a cauta, de a primi şi de a raspindi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.

ART. 20

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnicã.

2. Nimeni nu poate fi silit sa facã parte dintr-o asociaţie.

ART. 21

1. Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi.

2. Orice persoana are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa.

3. Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimatã prin alegeri nefalsificate, care sa aibã loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmînd o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.

ART. 22

Orice persoana, în calitatea sa de membru al societãţii, are dreptul la securitatea socialã; ea este indreptatita ca prin efortul naţional şi colaborarea internationala, tinindu-se seama de organizarea şi resursele fiecãrei tari, sa obţinã realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalitãţii sale.

ART. 23

1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfãcãtoare de munca, precum şi la ocrotirea impotriva somajului.

2. Toţi oamenii, fãrã nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala.

3. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila şi satisfãcãtoare care sa-i asigure atît lui, cît şi familiei sale, o existenta conformã cu demnitatea umanã şi completatã, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socialã.

4. Orice persoana are dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apãrarea intereselor sale.

ART. 24

Orice persoana are dreptul la odihna şi recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca şi la concedii periodice plãtite.

ART. 25

1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sãnãtatea şi bunãstarea lui şi familiei sale, cuprinzînd hrana, îmbrãcãmintea, locuinta, îngrijirea medicalã, precum şi serviciilor sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrinete sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, în urma unor împrejurãri independente de vointa sa.

2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie ca sînt nãscuţi în cadrul unei cãsãtorii sau în afarã acesteia, se bucura de aceeaşi protecţie socialã.

ART. 26

1. Orice persoana are dreptul la învãţãtura. Învãţãmîntul trebuie sa fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte învãţãmîntul elementar şi general. Învãţãmîntul tehnic şi profesional trebuie sa fie la indemina tuturor, iar învãţãmîntul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe baza de merit.

2. Învãţãmîntul trebuie sa urmãreascã dezvoltarea deplina a personalitãţii umane şi întãrirea respectului fata de drepturile omului şi libertãţile fundamentale. El trebuie sa promoveze înţelegerea, toleranta, prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activitãţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea pãcii.

3. Pãrinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învãţãmînt pentru copiii lor minori.

ART. 27

1. Orice persoana are dreptul de a lua parte în mod liber la viata culturalã a colectivitãţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.

2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţificã, literarã sau artisticã al carei autor este.

ART. 28

Orice persoana are dreptul la o orinduire socialã şi internationala în care drepturile şi libertãţile expuse în prezenta declaraţie pot fi pe deplin infaptuite.

ART. 29

1. Orice persoana are îndatoriri fata de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera şi deplina a personalitãţii sale.

2. În exercitarea drepturilor şi libertãţilor sale, fiecare om nu este supus decît numai ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenitã recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertãţilor altora şi ca sa fie satisfacute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunastarii generale într-o societate democratica.

3. Aceste drepturi şi libertãţi nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

ART. 30

Nici o dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretatã ca implicind pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savirsi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertãţi enunţate în prezenta declaraţie.

La 10 decembrie 1948, Adunarea Generalã a O.N.U. a adoptat şi proclamat Declaraţia universala a drepturilor omului. Dupã acest act istoric, Adunarea Generalã a recomandat statelor membre sa nu precupeteasca nici unul din mijloacele care le stau la dispoziţie pentru a publica în mod solemn textul Declaraţiei şi "pentru a face astfel ca el sa fie distribuit, afişat, citit şi comentat, în principal în şcoli şi în alte instituţii de învãţãmînt, indiferent de statutul politic al ţãrilor sau teritoriilor".

PREAMBUL

Considerind ca recunoaşterea demnitãţii inerente tuturor membrilor familiei umane şi a drepturilor lor egale şi inalienabile constituie fundamentul libertãţii, dreptatii şi pãcii în lume,

Considerind ca ignorarea şi dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii şi ca faurirea unei lumi în care fiinţele umane se vor bucura de libertatea cuvintului şi a convingerilor şi vor fi eliberate de teama şi mizerie a fost proclamata drept cea mai inalta aspiratie a oamenilor,

Considerind ca este esenţial ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurgã, ca soluţie extrema, la revolta impotriva tiraniei şi asupririi,

Considerind ca este esenţial a se incuraja dezvoltarea relaţiilor prieteneşti între natiuni,

Considerind ca în Carta popoarele Organizaţiei Naţiunilor Unite au proclamat din nou credinţa lor în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi în valoarea persoanei umane, drepturi egale pentru bãrbaţi şi femei şi ca au hotãrît sa favorizeze progresul social şi îmbunãtãţirea condiţiilor de viata în cadrul unei libertãţi mai mari,

Considerind ca statele membre s-au angajat sa promoveze în colaborare cu Organizaţia Naţiunilor Unite respectul universal şi efectiv fata de drepturile omului şi libertãţile fundamentale, precum şi respectarea lor universala şi efectivã,

Considerind ca o conceptie comuna despre aceste drepturi şi libertãţi este de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament,

ADUNAREA GENERALĂ

proclama Prezenta declaraţie universala a drepturilor omului, ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele şi toate natiunile, pentru ca toate persoanele şi toate organele societãţii sa se straduiasca, avînd aceasta declaraţie permanent în minte, ca prin învãţãtura şi educaţie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi şi libertãţi şi sa asigure prin mãsuri progresive de ordin naţional şi internaţional, recunoaşterea şi aplicarea lor universala şi efectivã, atît în sinul popoarelor statelor membre, cît şi al celor din teritoriile aflate sub jurisdicţia lor.

ART. 1

Toate fiinţele umane se nasc libere şi egale în demnitate şi în drepturi.

Ele sînt înzestrate cu ratiune şi constiinta şi trebuie sa se comporte unele fata de altele în spiritul fraternitatii.

ART. 2

Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertãţile proclamate în prezenta declaraţie fãrã nici un fel de deosebire ca, de pilda, deosebirea de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, de origine nationala sau socialã, avere, naştere sau orice alte împrejurãri. În afarã de aceasta, nu se va face nici o deosebire dupã statutul politic, juridic sau internaţional al tarii sau al teritoriului de care tine o persoana, fie ca aceasta ţara sau teritoriu sînt independente, sub tutela, neautonome sau supuse vreunei alte limitãri de suveranitate.

ART. 3

Orice fiinta umanã are dreptul la viata, la libertate şi la securitatea persoanei sale.

ART. 4

Nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute: sclavajul şi comerţul cu sclavi sînt, interzise sub toate formele lor.

ART. 5

Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.

ART. 6

Fiecare om are dreptul sa i se recunoascã pretutindeni personalitatea juridicã.

ART. 7

Toţi oamenii sînt egali în fata legii şi au, fãrã nici o deosebire, dreptul la o egala protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egala impotriva oricãrei discriminãri care ar viola prezenta declaraţie şi impotriva oricãrei provocari la o asemenea discriminare.

ART. 8

Orice persoana are dreptul la satisfactia efectivã din partea instanţelor juridice naţionale competente impotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sînt recunoscute prin constituţie sau lege.

ART. 9

Nimeni nu trebuie sa fie arestat, deţinut sau exilat în mod arbitrar.

ART. 10

Orice persoana are dreptul în deplina egalitate de a fi audiatã în mod echitabil şi public de cãtre un tribunal independent şi impartial care va hotãrî fie asupra drepturilor şi obligaţiilor sale, fie asupra temeiniciei oricãrei acuzari în materie penalã îndreptatã impotriva sa.

ART. 11

1. Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovatã pînã cînd vinovãţia sa va fi stabilitã în mod legal în cursul unui proces public în care i-au fost asigurate toate garanţiile necesare apãrãrii sale.

2. Nimeni nu va fi condamnat pentru acţiuni sau omisiuni care nu constituiau, în momentul cînd au fost comise, un act cu caracter penal conform dreptului internaţional sau naţional. De asemenea, nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decît aceea care era aplicabilã în momentul cînd a fost savirsit actul cu caracter penal.

ART. 12

Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare în viata sa personalã, în familia sa, în domiciliul lui sau în corespondenta sa, nici la atingeri aduse onoarei şi reputaţiei sale. Orice persoana are dreptul la protecţia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri.

ART. 13

1. Orice persoana are dreptul de a circula în mod liber şi de a-şi alege resedinta în interiorul graniţelor unui stat.

2. Orice persoana are dreptul de a pãrãsi orice ţara, inclusiv a sa, şi de a reveni în ţara sa.

ART. 14

1. În caz de persecutie, orice persoana are dreptul de a cauta azil şi de a beneficia de azil în alte tari.

2. Acest drept nu poate fi invocat în caz de urmãrire ce rezulta în mod real dintr-o crima de drept comun sau din acţiuni contrare scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

ART. 15

1. Orice persoana are dreptul la o cetãţenie.

2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetãţenia sa sau de dreptul de a-şi schimba cetãţenia.

ART. 16

1. Cu începere de la împlinirea virstei legale, bãrbatul şi femeia, fãrã nici o restrictie în ce priveşte rasa, naţionalitatea sau religia, au dreptul de a se cãsãtori şi de a întemeia o familie. Ei au drepturi egale la contractarea cãsãtoriei, în decursul cãsãtoriei şi la desfacerea ei.

2. Cãsãtoria nu poate fi încheiatã decît cu consimţãmîntul liber şi deplin al viitorilor soţi.

3. Familia constituie elementul natural, şi fundamental al societãţii şi are dreptul la ocrotire din partea societãţii şi a statului.

ART. 17

1. Orice persoana are dreptul la proprietate, atît singura, cît şi în asociaţie cu alţii.

2. Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa.

ART. 18

Orice om are dreptul la libertatea gîndirii, de constiinta şi religie; acest drept include libertatea de a-şi schimba religia sau convingerea, precum şi libertatea de a-şi manifesta religia sau convingerea, singur sau împreunã cu alţii, atît în mod public, cît şi privat, prin învãţãtura, practici religioase, cult şi îndeplinirea riturilor.

ART. 19

Orice om are dreptul la libertatea opiniilor şi exprimarii; acest drept include libertatea de a avea opinii fãrã imixtiune din afarã, precum şi libertatea de a cauta, de a primi şi de a raspindi informaţii şi idei prin orice mijloace şi independent de frontierele de stat.

ART. 20

1. Orice persoana are dreptul la libertatea de întrunire şi de asociere paşnicã.

2. Nimeni nu poate fi silit sa facã parte dintr-o asociaţie.

ART. 21

1. Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi.

2. Orice persoana are dreptul de acces egal la funcţiile publice din ţara sa.

3. Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat; aceasta vointa trebuie sa fie exprimatã prin alegeri nefalsificate, care sa aibã loc în mod periodic prin sufragiu universal, egal şi exprimat prin vot secret sau urmînd o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului.

ART. 22

Orice persoana, în calitatea sa de membru al societãţii, are dreptul la securitatea socialã; ea este indreptatita ca prin efortul naţional şi colaborarea internationala, tinindu-se seama de organizarea şi resursele fiecãrei tari, sa obţinã realizarea drepturilor economice, sociale şi culturale indispensabile pentru demnitatea sa şi libera dezvoltare a personalitãţii sale.

ART. 23

1. Orice persoana are dreptul la munca, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfãcãtoare de munca, precum şi la ocrotirea impotriva somajului.

2. Toţi oamenii, fãrã nici o discriminare, au dreptul la salariu egal pentru munca egala.

3. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila şi satisfãcãtoare care sa-i asigure atît lui, cît şi familiei sale, o existenta conformã cu demnitatea umanã şi completatã, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socialã.

4. Orice persoana are dreptul de a întemeia sindicate şi de a se afilia la sindicate pentru apãrarea intereselor sale.

ART. 24

Orice persoana are dreptul la odihna şi recreatie, inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca şi la concedii periodice plãtite.

ART. 25

1. Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sãnãtatea şi bunãstarea lui şi familiei sale, cuprinzînd hrana, îmbrãcãmintea, locuinta, îngrijirea medicalã, precum şi serviciilor sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boala, invaliditate, vaduvie, batrinete sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta, în urma unor împrejurãri independente de vointa sa.

2. Mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie ca sînt nãscuţi în cadrul unei cãsãtorii sau în afarã acesteia, se bucura de aceeaşi protecţie socialã.

ART. 26

1. Orice persoana are dreptul la învãţãtura. Învãţãmîntul trebuie sa fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte învãţãmîntul elementar şi general. Învãţãmîntul tehnic şi profesional trebuie sa fie la indemina tuturor, iar învãţãmîntul superior trebuie sa fie de asemenea egal, accesibil tuturora, pe baza de merit.

2. Învãţãmîntul trebuie sa urmãreascã dezvoltarea deplina a personalitãţii umane şi întãrirea respectului fata de drepturile omului şi libertãţile fundamentale. El trebuie sa promoveze înţelegerea, toleranta, prietenia între toate popoarele şi toate grupurile rasiale sau religioase, precum şi dezvoltarea activitãţii Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru menţinerea pãcii.

3. Pãrinţii au dreptul de prioritate în alegerea felului de învãţãmînt pentru copiii lor minori.

ART. 27

1. Orice persoana are dreptul de a lua parte în mod liber la viata culturalã a colectivitãţii, de a se bucura de arte şi de a participa la progresul ştiinţific şi la binefacerile lui.

2. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale şi materiale care decurg din orice lucrare ştiinţificã, literarã sau artisticã al carei autor este.

ART. 28

Orice persoana are dreptul la o orinduire socialã şi internationala în care drepturile şi libertãţile expuse în prezenta declaraţie pot fi pe deplin infaptuite.

ART. 29

1. Orice persoana are îndatoriri fata de colectivitate, deoarece numai în cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera şi deplina a personalitãţii sale.

2. În exercitarea drepturilor şi libertãţilor sale, fiecare om nu este supus decît numai ingradirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenitã recunoaştere şi respectare a drepturilor şi libertãţilor altora şi ca sa fie satisfacute justele cerinţe ale moralei, ordinii publice şi bunastarii generale într-o societate democratica.

3. Aceste drepturi şi libertãţi nu vor putea fi în nici un caz exercitate contrar scopurilor şi principiilor Organizaţiei Naţiunilor Unite.

ART. 30

Nici o dispoziţie a prezentei Declaraţii nu poate fi interpretatã ca implicind pentru vreun stat, grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savirsi vreun act îndreptat spre desfiinţarea unor drepturi sau libertãţi enunţate în prezenta declaraţie.