Moșii noștri ne-au fuck-ut in limba

Vezi: Fuck, Fac (facere) Futut (cnf DEX)

Facere (naștere, parturiție, procreare, procreație)

Stiu ca titlul nu va fi privit fara indignare dar, trebuie sa mai terminam naibii, odata si odata cu duplicitarismul asta romanesc, duplicitarism care porneste chiar de la existenta unui "limbaj, de bun" in paralel cu un "limbaj de purtare" (imbracandu-ne sufletul in cuvinte intr-un mod asemanator celui in care ne inbracam trupul in ce priveste hainele).

Din inceputul contactului meu cu lumea spaniola m-a surprins placut lipsa de comportament duplicitar atat la nivelul limbajului comportamental cat si la nivelul limbajul - limbaj.

Aceasta abordare a mea porneste de la constatarea faptului ca limba noastra (romana) a fost supusa de oranduirea comunista unei asa ample "operatii estetice" incat . . . te sperie.

Initial am vrut sa dau acestei abordari titlul de "comunismul ne-a futut limba" dar pana la urma numarul maxim de "comunisti legitimati" a atins cifra de 4 milioane jumate, in timp ce populatia Romaniei a fost mult mai mare (vezi "evolutia demografica in Romania")si cum fiecare dintre noi dam culoare contemporanei noastre existente, fiecare in parte (ca persoana) este vinovat de felul in care contemporaneitatea lui merge rau (diferind, evident, cota de vinovatie, de la caz la caz).

Am avut multe probleme in profesia mea si am cautat sa ma documentez pentru a ma putea apara din punct de vedere juridic.

Am ramas surprins gasind atat de mari diferente intre aceleasi texte, comparand varianta spaniola cu cea romana.

La inceput am crezut ca diferentele ingrijirii limbii vine, ca si diferentele ingrijirii traiului social, din bogatia sau saracia "portofelului" national.

Mai apoi mi-am zis ca o fi neglijenta, si intr-un final am ajuns sa ma intreb daca nu cumva la mijloc a fost vorba de un complot.

Pana am inteles ca sistemul comunist isi adapta limba la aspiratiile sale si ca pe nebagate de seama, pe etajul de ieri se construia pe mai departe etajul de azi si apoi cel de maine, si uite-asa, generatiile schimbandu-se din mers, de la o zi la alta, "echipa de constructori" a anului 1948 prelua "lucrarea" de la stadiul la care se afla si o preda la randu-i "leatului" 1949 si . . . tot asa pana la ziua de azi.

Incerc din rasputeri (dar, cat sa poata, cat sa poate cuprinde o persoana?) Mergi la "Rara silabis" ca la o "rara avis", si gasesti (si-acolo) santierul deschis, in plin lucru :)