Vocatia mea de a cerceta cuvantul a conviețuit cu mine de cand am uzul rațiunii.
Din păcate (pentru mine) nu am putut tine pasul cu propria mea vocatia si daca am considera persoana analogica conceptului "moneda" cu o fateta pe
care in loc de averso am numi-o "vocatia" iar "revers"-ul l-am denumi "obligatie" e de spus in loc sa fi mers si eu, ca omul, in tandem (cultivandu-le
echilibrat pe amandoua), partii cu scoala i-am oferit infinit mai putina atentie decat i-am oferit partii vocationale.
In combinatie cu asta a intrat si o doza de altruism (de care altruism, sa nu mai aud) ne-normal de inalta).
Cauzele au fost multiple, dar intre toate mai intra si o latură a mea mai . . . delăsatoare. Dar, ce sa-i faci, eu zic ca nu suntem (ca persoane) cum vrem sa
fim ci cum putem sa fim.
Una peste alta, neobtinand eu normalele si autorizatele diplome care iti confirma calitatea a ceea ce sti, nu am nici confirmarea (alta decat a mea proprie)
ca argumentele mele sunt cele mai bune.
Pana nu intalnesc contra-argumente care sa-mi confirme sau infirme argumentele mele, le acord alor mele argumente ceva asemanator "prezumtiei de
nevinovatie" si astfel. . . pana la proba contrarie le consider, cum se zice . . . "bune de tipar".
Ma rog, una peste alta, observatiile mele m-au condus la a pune diagnosticul cel de aci din titlu.
Sunt ani si ani de cand navighez cu toate panzele sus pe valurile oceanului asta informatic, si din surpriza in surpriza, vazand pe sursele romanesti lipsa de informatie