Tahograf. Exercițiul 02 (Triplă evidență zilnică de lucru)
26 feb 2018 10:03
Triplă evidență zilnică de lucru.
De ce triplă?
1) Pai o evidență pe care politia ți-o accepta ca "bună" iar restul . . . nu exista. Dai o lege, interzici violarea, si ai terminat cu violările.
2) O evidență pe care intreprinderea ți-o accepta ca "bună" (ce știe politia, intreprinderea are la degetul mic).
3) O evidență pentru tine, că altfel nu ai cum să ții minte atâta activitate, care include alături de primele două, și viata ce ți-a fost aruncată pe drumuri, și despre care știi, doar tu.
><
Eu unul, ca persoană, nu fac (din voia mea) lucruri reprobabile. Nu fac, că nu-mi place.
Dacă nu fac pentru mine, de ce sa fiu obligat (pe lângă contract) sa fac pentru altul?
Eu am respectat "ordine" (de serviciu"), ordine care conform legii, trebuiau sa fie "ordine legale", iar legalitatea ordinelor superiorului, nu o verifică inferiorul, ci autorități competente.
Eu mi-am ținut evidenta activității mele de muncă.
Atât.
Dacă ceea ce s-a adunat (și rezultă), în pachetul asta de "evidente însumate", este corect, vedem cum arată o normalitate.
Dacă ceea ce s-a adunat (si rezulta), în pachetul asta de "evidente însumate" este greșit, înseamnă că pe undeva (prin sistem), sunt cauze ce conduc la astfel de efecte, sunt greșeli ce se cer îndreptate.
Vezi: Principios generales del Derecho laboral (din păcate, doar în spaniola, pana o-i găsi eu timp sa traduc în românește)
PS: pentru termenul "ajenidad" ("ajeno" înseamnă "străin"), deși ii am înțeles sensul, nu ii găsesc (încă) un termen romanesc, corespondent. Se vrea a spune ca "angajatul", în "curtea" angajatorului" joaca rol de "musafir" și, daca contractul cu angajatorul sau, este sa ii sape un șanț, ce face proprietarul cu beneficiul adus de acel șanț, e treaba angajatorului, nu a angajatului.
Angajatul vine cu "palma-n cur", își ia banii conveniți pentru săparea șanțului si se duce în treaba lui.
Relatia intre ei trebuie sa fie "liber consimțită" (la fel de "liber consimțită" ca si in cadrul contractului numit "căsătorie" si fiecare dintre cei doi "actori" sa fie participant la relația asta doar din motivație intrinseca si nu din motivație extrinseca.
Pe fondul ei, aceasta relație contractuala este extrem de asemănătoare relației matrimoniale, iar agresiunea angajatorului are, pe fondul ei, aceeași forma cu agresiunea ce face act de prezenta în cadrul conceptului "violenta domestica" (violenta intrafamiliala, violenta intima).
Este ne-acceptabil ca acele "organe autorizate" (ale Statului) care trebuie sa asigure respectarea drepturilor, atât "părții puternice" cât și "părții slabe (debile)" ale "intimului" contract individual de munca, considera (cu comoditate) ca lipsirea de drepturi a angajatului, de către angajatorul sau, vine pe fondul unei doze de complicitate.
In realitate este o complicitate dintre un lup și o oaie încuiate in aceeași celula 9 ore pe zi, este o complicitate de tip "temnicer"-"întemnițat".
Angajatul se oferă, prin contract, sa joace rol de "întemnițat", dar pentru faptul ca "intemnițatul" nu părăsește "rolul" când suna "ceasul legii", nu i se poate găsi vina "întemnițatului", decât (doar) atunci când "arbitrului" care judeca faza, ii este complet străin "Dreptul (Codul, Legislația) Muncii", și mai ales "Principiul inalienabilității drepturilor" care printre altele, ne dezvăluie ca:
"„Constituția protejează lucrătorul chiar și în ceea ce privește faptele proprii, atunci când intenționează să renunțe la drepturi și la avantaje care, prin mandat constituțional și legal ii aparțin, evitându-se astfel ca, din cauza lipsei sale de cunoaștere (a ignoranței) – și mai presus de toate, din cauze ce țin de amenințare, constrângere, violență - să fie prejudiciat.”
Capitolul 3, Articolul 10. Responsabilitatea intreprinderilor din transportul rutier UE
1) Intreprinderile din transportul rutier UE nu au voie sa își remunereze șoferii salariați (sau pe cei aflați în serviciul respectivei intreprinderi), prin acordarea de prime (sau prin creșteri salariale) funcție de distanțele parcurse (sau de volumul mărfurilor transportate), dacă aceste remunerații ar fi de natură să compromită siguranța rutieră și / sau să încurajeze încălcarea dispozițiilor din prezentul Regulament.
2) Întreprinderile din transportul rutier UE organizează activitatea conducătorilor auto (menționați la alineatul (1)) astfel încât această organizare să conducă la îndeplinirea dispozițiilor Regulamentului (CEE) nr. 3821/85 și ale capitolului II din prezentul Regulament.
Intreprinderile din transportul rutier UE, sunt obligate să dea conducătorilor săi auto, instrucțiuni adecvate și să efectueze verificări regulate astfel încât angajatorul să garanteze îndeplinirea celor dispuse în Regulamentul (CEE) nr. 3821/85 și în capitolul II din prezentul Regulament.
3) Întreprinderile din transportul rutier UE, sunt răspunzătoare pentru încălcările comise de conducătorii lor auto (chiar dacă aceste încălcări au fost săvârșite pe teritoriul vreunui alt stat membru UE sau al vreunei țări terțe).
Fără a aduce atingere dreptului statelor membre UE de a acorda întreaga răspundere întreprinderilor de transport rutier UE, statele membre UE pot condiționa această răspundere de încălcarea săvârșită de respectiva întreprindere a alineatului (1) și/sau alineatului (2).
Statele membre UE pot lua în considerare orice dovadă (probă) care poate demonstra că societatea de transport în cauză, nu poate fi făcută responsabilă în mod rezonabil pentru încălcarea comisă.
4) Antreprenorii de transport, expeditorii, exportatorii, operatorii de turism, contractorii principali, sub-contractorii și agențiile de plasare de conductori auto trebuie să garanteze că programele de transport convenite prin respectivul contract de transport respectă prezentul Regulament. > > > Pentru textul integral foloseste linkul "Capitolul 3, Art 10 (Responsabilitatea intreprinderii în transportul rutier UE)"
Deci, hai sa vedem cata suprapunere exista intre buna teorie a legii, și impunerea ei (de forțele dominante) în practica.
Avem aici, alături, primul "Raport zilnic de activitate", din istoria relației mele laborale, cu "cealaltă parte a contractului".Desi relația era începută din începutul lui martie 2008, pana la data asta (09.07.2009) nu ni se cerea nici un raport, pentru ca ei (intreprinderea făcea programul pentru fiecare șofer, și intreprinderea avea oricum, totul controlat.
Dar în clipa în care au introdus aceste rapoarte, mi-am dat seama ce valoare (dubla, sau tripla fata de "simplul disc") are, într-o eventuala "reconstituire a faptelor întâmplate.
Pentru ca pe disc apare "Garaj", la plecare, "Garaj" la sosire, și de restul . . . ."bâzâială", iar circumstanțele, asa cum le-am găsit eu create, asa cum erau împământenite "obiceiurile locului", "obiceiurile casei", te obligau sa păstrezi "discul bun" și sa-l faci dispărut pe cel care "dădea pe-afara".
Cum puteai sa-l faci dispărut? Te privea, puteai sa-l si mănânci, numai sa dispară ireversibil.
Si nu oricum, ci sa ai grija continuu sa nu iți apară mai putin de 9 ore de odihna în disc, nici măcar dacă te țineau "in ham" 24 de ore din 24.
Si le făcea plăcere sa te extermine, pentru că deși, după cum se vede mai sus, Normativa spune "3) Întreprinderile din transportul rutier UE, sunt răspunzătoare pentru încălcările comise de conducătorii lor auto", "guardia de trafico", nefiind proiectata, prin lege, sa facă corolările necesare intre Legislația Muncii și specifica Legislație a Transportului Rutier din UE, loveau (si lovesc) tot "calul" si nu pe "birjarul" care, ilegal, il exploatează.
Pe mine însă nu m-a incantat ideea, ca ei sa ma violeze, iar eu sa
ma spăl (cu toată atenția" . . . . asa că am cautat soluții, să am la mana dovezi, prin care, la nevoie, să pot demonstra (măcar în parte) că nu încalc legislația din "motivație intrinseca" ci din "motivație extrinseca".Nu știam atunci, ca se vor aduna atâtea, pentru ca nu eram eu vreun ghicitor, intreprinderea poate trecea vreo perioadă printr-o pasă proastă, și după ce își revenea poate că începea să se comporte omenește, și dacă intreprinderea își respecta responsabilitățile ce ii revin prin lege, strângi hârtii degeaba ca n-ai ce dovedi cu ele.
Si, mai presus de tot, nu știam cât am sa rezist îndrăcitului ritm, munca nu avea decât rareori aspect de munca, de cele mai multe ori avea aspect de tortura, avea aspect de ceea ce în 2018 găsesc prin net ca s-ar numi (tortura alba), si am petrecut nenumărate interminabile "perioade zilnice de lucru" incat ma bateam cu pumnii si cu palmele in cap, si peste corp (ca chinezul asta din video) si doar "norocul chior" a facut sa nu ma fac praf, cum se vede in video ca s-ar fi făcut el:
Ma rog, iar m-am întins la vorba și n-am spus despre acest prim "Raport zilnic de lucru" (care apare în imaginea de mai sus) și care consemnează o "misiune de lucru ordonata si îndeplinită", misiune care începe luni 09 iulie 2009 la orele 13.00 și care se încheie marți 10.07.2009 la 8,30, înglobând intre "intrarea în serviciu" și "ieșirea din serviciu", 17,30 ore (1050 minute), in loc de cel mult 10 ore (600 de minute)
Din păcate, registrele de tahograf ale acestei "misiuni laborale" nu mi-au rămas dar în mod sigur au fost doua (unul pe fals.
Kilometri nu sunt multi (610 km) dar sunt multe "fâțâieli".
M-au sunat acasă sa fiu la 13.00 la garaj, dar, m-au pus sa aștept un coleg de sub fundul căruia sa preiau camionul care în acea perioada era socotit "camionul meu".
Pe mine, la rândul meu, ma aștepta (întotdeauna) altul, programat de intreprindere sa preia camionul de la mine.
Orice minut întârziere din partea mea, lovea în programul următorului, tot asa cum loveau în programul meu cele doua ore care întârzia (fără voia lui) colegul ce conducea acum "camionul meu".
Asta, dacă nu execuți.
Nu merge asta și pentru ca intreprinderea are dreptul sa ia ce decizii vrea, iar tu dacă nu execuți ordinul te încarci cu o chestie (te pot da în judecata ca au pierdut o cursa, sau un contract din cauza ta, și după cum zice regulamentul, responsabilitatea este a angajatorului, nu a ta).
Pe vremea asta (2008 - 2009) regimul de lucru era, asa numitul "cu dormit în casă", asa cum ne-a fost înțelegerea verbala, la angajare, și asa cum reieșea și din "Contractul individual de muncă".
In practica, pe timpul cât tu erai "în casă", intreprinderea se folosea (lucru normal asta) de camionul său, prin alt șofer urcat la volanul lui.
Erai "prins la doua capete", cum s-ar spune, si e poveste aceea ca, unde ti s-ar fi terminat orele, înghețai.
Eu sunt un exemplu dintr-o mulțime.
Intreprinderea avea la vreo suta de mașini, dintre care vreo 15-20 de "trailere", trailere pe care unii erau mai stabili, alții mai putin stabili, dar făcea intreprinderea niște rocade intre noi, pe mașini, de zăpăcea orice control de pe lumea asta.
De regulă un anume "cap tractor" și o anume "remorcă" erau "ale tale", dar asta numai ca să aibă pe cine trage intreprinderea la răspundere, în caz de ceva, pentru că în rest ți le lua de sub tine și i le dădea oricui, în orice clipa dorea asta.
In ziua de joi 09.07.2009 mașina pe care eram încadrat era un Renault Premium (2823 CXP) în timp ce miercuri 15.07.2009 lucram cu un Renault Magnum (4556 CSK).
Iata aici, cuprins în doua imagini, demonstrația unei "rocade", ordonate în mod deliberat de șefii intreprinderii, de încălcare flagranta a acelui Regulament căruia (găsim la începutul acestei pagini) trebuiau sa ii GARANTEZE respectarea
Ma rog, aici in pagina asta am adus doar trei exemple de "Rapoarte zilnice de lucru", rapoarte care demonstrează fără putință de tăgadă si ca intreprinderea nu ia de la angajat doar timpul pe care il convine prin contract ci, depășește regulat și deliberat asta, iar pe de alta parte, organismelor de control le rămâne complet în afara controlului, in afara dovedirii/demonstrării lor, astfel de practici.
Dacă execuți însă, "uită" (angajatorul) că responsabilitatea este a lui, iar tu ramai descoperit în fata politiei.
De cele mai multe ori ai norocul sa nu te oprească în cele 28 de zile cât trebuie sa ții discul "murdar" intre discurile "curate", dar angajatorul, are grija sa îți tot murdărească alte discuri, și de "discuri murdare" intre cele 28 de zile, nu scapi niciodată.
Politia, știe/nu știe "șmecheria", zâmbește și iți scrie amenda pe numele tău, urmând ca, dacă nu iți convine, să reclami pe cale juridică.
Dar calea juridică, iți cere sa vii cu probe, cu probe concludente, cu probe pe care, dacă nu le ai, ești luat în ras, iar dacă le ai ești luat le rost ca . . . de ce le ai :)
Nu s-a întrebat nici un control de ce discul meu se termina la Tarragona, si cum m-as fi teleportat de acolo in ceea ce eu numesc "condiția mea civila".
Era o vreme când eram obligați sa lăsam discurile pe mașinile pe care, ca în cazul asta, lucram. Discul meu fals a rămas în mașină colegului meu, iar al lui, la mine.
Nu-mi aduc aminte prin ce minune am reușit sa îl scanez, si sa il salvez, dar, este aici.
Cursa a fost de "Torrent - Cornella de Llobregat (cu descărcare într-un Erosky sau Carrefour, nu-mi mai aduc acum aminte).
M-au trimis la miezul nopții deși beneficiarul si-a început ziua de lucru dimineață după orele 6.00.
De aici am fost trimis la Agramunt, iar de la Agramunt, înapoi spre baza.
Problema pentru intreprindere era (a fost) ca eu îmi terminam cele 15 ore (cum le socoteau ei) departe (la 258 de km) de "garaj" si (prin telefon) refuzam sa mai merg.
Numai ca, ei își cunoșteau așezarea "pieselor" în teren, și mi-au trimis (de unde, nu știu) pe unul din colegi, obligându-ma sa fac schimb de mașină cu el. iar eu sa ma abat prin Chovar, sa încarc un transport de apa, sa cobor la Baza si (dacă vreau :) ) sa intru (după o "ședință" de aproape 21:30 ore de la inițierea zilei de lucru) de la 21.40, in weekendul în care "restul lumii" intrase de niște ore bune, weekend în care eu trebuia sa intru de la orele 14, de când mi se terminase discul
Si vin și repet, ca atâta vreme cât nu se face o singura entitate de control ci se mențin doua (ITM si ISCR), una va cunoaste o fata a monedei, cealaltă va cunoaște cealaltă jumatate, si niciodata nu vor avea perspectiva peste tot intregul.
In încheiere vin si repet ca daca 1) intreprinderile de transport, nu respecta capitolul 3, punctul 10, in litera si spiritul lui, 2) nici un șofer nu isi poate îndeplini corect programul decât . . . accidental.
Multiplica, stimate cititor "tratamentul" aplicat pe aici, la numărul colegilor mei, și tot iți da, o grozăvie.
Pot fi chemați la confruntare cu datele mele, angajați ca soferi, ca si mine, din aceeași perioada, care pot afirma, sau infirma aceste practici.
Temă pentru acasă :)
Având eu permis de conducere din 1980 și practicând meseria de șofer începând din 1981, legislația specifică nu mi-a pretins "certificat de atestare profesionala" pana prin 2014. Am văzut și pe viu (atât în Romania cât și în Spania), ce și cum se preda.
In primul rând se face totala abstracție de faptul ca "legislația tahografului" este subordonata "legislației muncii" (și nu altfel). Asta nu e treaba centrului respectiv, el preda ce are in "fisa postului", de predat, dar, e bine sa se știe.
Tot ce se preda, tot ce se interpretează, se bazează pe situații ipotetice, pe imaginari, pe reprezentări mentale.
"Materia prima" pe care o pun la dispoziție publica, este mai mult decât suficienta (conține largi eșantioane de perioade de lucru, atât legale cât și nelegale) oficialităților din domeniu sa arate cum trebuia făcut practic (si nu doar teoretic), a cui este vina, si mai ales, cum este posibil ca asemenea enormitati sa rămână neobservate de inspecțiile muncii (pe de-o parte), si inspectiile care vizeaza respectarea legislatiei tahografului, pe de alta parte?
Pentru ca dacă nu dezgropam eu niște "morți", toate datele cuprinse în "pachetul de date" ce il fac public, erau intrate deja (de multi ani")
Eu aduc aici, ca exemplu (la întâmplare, dintre mii de exemple) de folosire ale supozițiilor, a situațiilor presupuse, a situațiilor imaginate, ca baza de predare a materiei care ar trebui sa conducă, ca un desen tehnic în lumea strungăriei, la obținerea de "piese bune", și nu de "rebuturi".
ca "date legale", în ceea ce se numește "evidenta contabila", fără sa fi fost identificate ca "ilegale plusuri (eventual minusuri) in gestiune.Ceea ce prezint eu, nu este "un caz izolat", nu este "o excepție", ci este o situație generala si generalizate la nivelul Uniunii Europene.
Pe ce si-au luat banii inspecțiile, centrele de formare profesionala, ministere si alte entități făcute responsabile, intr-un mod mai direct sau mai indirect, de capitolul 3, articolul 10, puntul 4 al Regulamentului 561/2006 CE?
Por el mismo autor / De acelasi autor:
- Partes diarios de trabajo / Rapoarte zilnice de lucru (Chófer tacografero).
- Parte diario de trabajo / Raport zilnic de lucru (Tacograph. Drivers European Union)
> > > Întoarce-te la "Pagina principala"