Munţii Rodnei, creasta, de la est la vest, Pasul Rotunda - Ineu - Pietrosul - Borşa

Extras de hartă, autor Dănuţ Călin, revista Munţii Carpaţi, nr. 16, an 1999. Descărcaţi din baza paginii această hartă la un format mai mare.

Mihai Victor Cernat (Bucureşti)

 

4 august 1997. În zorii zilei ajungeam în Rodna Veche, capăt de linie. Am ieşit la autostop, în direcţia Pasul Rotunda. Şi am avut noroc.

Din pas (1277 m) am pornit spre Culmea Gaja, către vest (în spate rămânea, tentantă, Culmea Munţilor Suhard). Întâi urcuş, apoi o coborâre lină, printre copaci rari. Am trecut pe la o stână şi ne-am umplut bidoanele cu apă. Nu mai aveam să găsim altă sursă până la locul de campare. Doream să ajungem la Lacul Lala Mare (vezi şi). 

1   De sub Vârful Roşu, 2113 m, Piscurile Ineu. Foto: Sorin Emil Tomuţiu (Reghin). 

Am ocolit Vârful Gaja (1847 m), prin stânga şi a început un urcuş mai susţinut. Încet-încet, cu piramidele Vârfurilor Roşu (2113 m) şi Ineuţ (2222 m) apărând în faţă, timpul trecea şi apărea oboseala. Tot întâlneam grupuri de cai.

Trecuseră 4 ore. Jnepenişul domina vegetaţia. Iată-ne ajunşi în Şaua Gaja (stâlp indicator): spre stânga, bandă roşie, către Vârful Ineu (2279 m), peste Vârful Ineuţ (2222 m) - din start urcuş abrupt; spre dreapta, punct roşu, până la Lacul Lala Mare - cu coborâre la început. Priveliştea era splendidă. 

În faţă, Vârful Ineu, cu treptele glaciare pe care sunt lacuri (de aici nu se văd); spre vale, Pârâul Lala. Am început să coborâm pe punct roşu, a apărut şi marcajul punct albastru, suind din Valea Lala, de la DN 18 (vezi https://sites.google.com/site/romanianatura49/home/carpatii-rasariteni/rodnei/gura-lalei---varful-ineu---pasul-rotunda-muntii-rodnei). Am făcut o oră până la Lacul Lala Mare, loc bun de campare, cu peisaj mirific.

Am urcat, fără bagaje, pe treapta glaciară superioară, de unde lacul îşi dezvăluie forma pentagonală. Este încadrat de jnepeni şi mărginit de Crestele Piciorul Pleşcutei, la nord şi Dosul Gajei, la sud.

Pe Piciorul Pleşcuţei au fost descoperite, în 1973, de Vasile Franciuc, din Suceava, la 1,5 kilometri de Vârful Ineu, trei mici peşteri, interesante prin concreţiunile speciale şi poziţia altimetrică (vezi https://sites.google.com/site/romanianatura42/home/carpatii-rasariteni/rodnei/pesteri-sub-ineu-rodnei-pe-piciorul-plescutei).

2   Lacul Lala Mare; în fundal, Vârful Ineu, 2279 metri. Foto: Petru Lucian Goja (Baia Mare). 

Merită să baţi drumul până la Lacul Lala Mare! Dimineaţă am strâns corturile şi am plecat, propunându-ne să ajungem în Şaua Gărgălău. După un urcuş relativ pronunţat am sosit la nivelul pragului glaciar al Lacului Lala Mică. Apoi a apărut şi lacul, în dreapta. Ne aflam pe marcaj punct albastru. Ne-am aprovizionat cu apă dintr-un izvor care traversa poteca (singura sursă până la destinaţie!).

Am reluat urcuşul. În stânga se contura Vârful Ineuţ. În dreapta, Ineul parcă stătea să cadă peste noi! După o oră de la plecare am ajuns în Şaua Ineuţ de unde am pornit pe marcaj bandă roşie spre Vârful Ineu. 

3   Şaua Ineuţ. Foto: FEETP (Piatra Neamţ). 

După puţin timp am ajuns în Şaua cu Lac. Dinspre sud, de la Curăţel, urca un grup mai numeros. Am continuat să avansăm, ajungând în Şaua Ineu. Poteca se ramifica, varianta din dreapta ducând pe vârful omonim. Am lăsat rucsacii şi am suit, relativ accentuat, pe piscul de 2229 metri; este al doilea ca altitudine din masiv, dar mai greu de atins (şi mai interesant) decât „regele Rodnei”, Vf. Pietrosu (2303 m).

Am revenit în traseul de creastă est-vest. Urma Coasta Netedă; la un moment dat a fost o porţiune de coborâre abruptă, fără multe prize (nu ar fi stricat un cablu de asigurare). 

4   Coasta Netedă, în plan central. În fundal, Vârful Ineu. Foto: Petru Lucian Goja (Baia Mare). 

Din cauza ceţii nu am observat când am depăşit Tarniţa lui Putredu (tarniţă = şa) dar am găsit apoi stâlpul indicator din Şaua Cişa (1950 m). Eram cam la jumătatea distanţei dintre Vârfurile Ineu şi Gărgălău. 

5   De la Vârful Omului, spre est. Foto: Petru Lucian Goja (Baia Mare). 

A urmat urcuşul spre Vârful Omului (2135 m). De sus, traseul cotea brusc la dreapta, printre bolovani mari, dispuşi haotic. Am trecut peste Vârfurile la Cepi şi Clăii şi am ajuns apoi pe Vf. Gărgălău (2158 m), după un urcuş abrupt. De pe Gărgălău am virat la stânga şi a început o coborâre uşoară spre şaua cu acelaşi nume (1925 m). 

6   Barba moşului, varietatea din turbăriile alpine; aici, sub Şaua Gărgălău, spre nord. Mai există una, mai înaltă (45-75 cm), dar nu are pămătufuri aşa de spectaculoase. Foto: Petru Lucian Goja (Baia Mare). 

7   Iezerul Bistriţei, la nord de Vf. Gărgălău. Foto: Paul Ionescu (Arad).

Din şa am coborât la dreapta, pe poteca marcată cu bandă albastră (spre Borşa), căutând loc de cort. L-am depistat repede, la adăpostul unor stânci, în apropierea unui izvor; erau pâlcuri de jnepeni prin preajmă.  

A doua zi dimineaţă o parte din grup am pornit spre staţiunea Borşa, ceilalţi rămânând la corturi. Drumul era uşor, coborâre. Cu orientarea a fost mai greu deoarece marcajul apărea destul de rar iar potecile se înmulţeau haotic. Am trecut pe la Cascada Cailor (vezi toată zonala ), cădere de apă de zeci de metri, obiectiv care nu merită să fie ocolit. Am ajuns în Borşa după două ore (vezi hartă la https://sites.google.com/site/romanianatura12/carpatii-rasariteni/muntii-rodnei/borsa-si-muntii) de la plecarea de la corturi. 

La întoarcere am suit cu telescaunul, apoi am continuat urcuşul printre tufe de jnepeni şi cireyi de vaci. Spre Pasul Prislop (vezi https://sites.google.com/site/romanianatura57/home/carpatii-rasariteni/maramuresului/gruiul-lung-este-acum-pustiu-muntii-maramuresului), de pe DN 18 Borşa - Cârlibaba, priveliştea era minunată.    

Din nou dimineaţă în Şaua Gărgălău. Soarele se juca cu noi, apărând şi dispărând printre fuioare de nori.

8   Vedere din Şaua Gărgălău, spre vest. Foto: Paul Ionescu (Arad).

Am revenit în traseul bandă roşie şi după 30 minute am ajuns în Şaua Galaţului. Acolo pleacă spre dreapta marcajul triunghi albastru, care duce şi el în Borşa. Noi am urcat Vf. Galaţu (2048 m), nu însă fără oboseală. Varianta indicată în unele ghiduri, de ocolire a acestui vârf, nu am reuşit să o găsim pe teren. Spre nord se vedeau MunţiiMaramureşului

9   După Vf. Galaţiului, înaintând spre vest. Foto: Paul Ionescu (Arad).

10   Căldarea Negoiescu; 1 - locul fostei cabane Pusdrele; 2 - drum spre Borşa. Foto: Paul Ionescu (Arad).

Am coborât uşor până într-o şa, apoi, în urcuş, am ocolit Vf. Laptele Mare (2167 m); potecă îngustă dar bine conturată. Şi am ajuns în Şaua Pusdrele. Un indicator anunţa încă patru ore până în Tarniţa La Cruce, unde intenţionam să înnoptăm. 

11   Vedere din Şaua Pusdrele, spre vest; 1 - Tarniţa Bârsanului. Foto: Paul Ionescu (Arad).

Din Şaua Pusdrele am urcat spre vârful cu acelaşi nume (2188 m), pe carel-am ocolit prin stânga, pe poteca marcată. Am intrat într-un jnepeniş destul de des care ne-a mai frânat înaintarea. Apoi am ieşit în larga Tarniţă a Bârsanului. Un marcaj bandă galbenă venea din stânga. Aveam privelişte amplă asupra a câţiva kilometri din creasta care se desfăşura spre vest. Cu apa stăteam mai rău, de la plecarea din Şaua Gărgălău nu mai găsisem nici o sursă.

Din Tarniţa Bârsanului am ales varianta de ocolire a Vârfului Negoiasa: spre dreapta, urcuş uşor prin jnepeniş. După ce am mers ceva am ajuns în Tarniţa Negoieselor. 

12   Din Tarniţa Negoieselor, spre vest; 1 - Piciorul Buhăescului Mare; între Rebra şi Pietrosul, căldarea cu Iezerele Buhăescu. Foto: Paul Ionescu (Arad).

Ploua, dar izvoarele de apă ce ar fi trebuit să apară pe aici se lăsau aşteptate. Şi aveam atâta nevoie de ele! Traseul continua peste lespezi alternând cu jnepeni. O tablă indicatoare ne-a lămurit că ne aflăm în zona La Cărţi şi că mai aveam trei ore până în Tarniţa La Cruce!

Vremea neprielnică, apariţia unui izvor (în sfârşit!), ne-au determinat să campăm. Cu harta, ghidul şi busola am stabilit că ne aflăm în Şaua între Izvoare. În spate, peste Negoiese, a apărut curcubeul, aureolând munţii. Ploaia s-a oprit iar soarele ne-a mai încălzit la apusul său. 

13   Urcând spre Vf. Repede, după ce s-a depăşit zona La Cărţi, panoramă către est; 1 - Şaua Pusdrele; 2 - Tarniţa Bârsanului; 3 - zona La Oase; 4 - traseu de ocolire; 5 - zona La Cărţi; 6 - spre Lacul La Cărţi. Foto: Paul Ionescu (Arad). 

14   Vedere către est; 1 - Tarniţa Negoieselor; 2 - zona La Cărţi; 3 - spre Lacul La Cărţi. Foto: Paul Ionescu (Arad).

A urmat o dimineaţă senină, splendidă. Pe la ora 11 am pornit spre Şaua Obârşia Rebrii, ocolind Vârfurile Repede (2074 m) şi Cormaia (2033 m). Treceam prin tufe de jneapăn, pe lângă izvoare, pe curbă de nivel. După un urcuş destul de abrupt, pe care ne-am întâlnit cu un grup numeros de francezi, am ajuns în Şaua Obârşia Rebrii (1985 m), unde era un stâlp de marcaj. Traseul continua incert, starea marcajului era precară, se lăsase ceaţă. Am pierdut marcajul şi, pentru o scurtă porţiune, ne-am orientat cu busola. Dar iată-ne ajunşi în Tarniţa La Cruce (1984 m). Am ales traseul marcat cu bandă albastră, ca să ajungem pe Vârful Pietrosu (2303 metri), ocolind Vârfurile Buhăescu şi Rebra, pe la Tăurile Buhăescu (vezi); bolovanii mari, alunecoşi din cauza umezelii şi lichenilor, ne-au determinat să ne întoarcem în Tarniţa la Cruce. 

De aici am ales marcajul bandă roşie - bandă albastră care ducea la Pietrosu luând în plin toate vârfurile. Ploua şi creasta se îngusta pe măsură ce înaintam. Am ajuns pe Buhăescu Mare (2119 m), de unde am coborât în Curmătura Buhăescului (2073 m). Urma urcuş pieptiş spre Vârful Rebra (225 m), pe noroi. Sus, a încetat ploaia. Urmau lespezi instabile şi alunecoase, înspre Pietrosu. Se mai luminase. Urcând cu greu pe serpentine am ajuns la ramificaţia de unde se lăsa poteca spre Lacul Iezer. 

14a   Lacul din nordul Tarniții la Cruce (loc bun de cort pe malul său). Foto: Paul Ionescu (Arad).

15      Tăurile Buhăescului, patru la număr, văzute din Curmătura Pietrosului. Foto: Paul Ionescu (Arad). 

16      Tăul 2 Buhăescu. Foto: Petru Lucian Goja (Baia Mare). 

18   De sub Vârful Pietrosu, privire spre est. Foto: Paul Ionescu (Arad).

Am ajuns pe Pietrosu, lângă staţia meteo automată. Şi am revenit repede la ramificaţia spre lac, abordând serpentinele în coborâre. 

19   Căldarea şi Iezerul Pietrosului (forma lacului seamănă cu conturul de hartă al României). Foto: Paul Ionescu (Arad). 

Pe măsură ce coboram vremea se îmbunătăţea şi noi dădeam jos din haine. La lac era animaţie! Ne-am umplut bidoanele cu apă, prima ocazie de la plecarea din Şaua între Izvoare. Am început să coborâm spre Borşa. Când am ajuns în zona oraşului, marcajul bandă albastră a dispărut şi a trebuit să mai solicităm câte o îndrumare pentru a sosi la şoseaua naţională. (Atenţie, obicei prost, nemodificat până în prezent: Paul Ionescu, din Arad, ne atrage atenţia că, pentru a fi greu de depistat, unii ciobani vin noaptea la corturi, de la distanţă mare, pe cai, ca să fure!)