Trasee pe Muntele Cotumba, în Munţii Ciucului

text şi fotografii:

Descrierea traseelor

Confluenta Paraielor Glodetu si Manastirii este marcata si de intalnirea drumurilor forestiere care le insotesc. Traseul pleaca de la aceasta bifurcatie. Parcurgem doar cativa metri pe drumul paralel cu Paraul Manastirii (Feltuianu), pe care il traversam imediat si urmam o poteca de vite care urca pe culmea acoperita de fanete a interfluviului dintre Paraiele Feltuianu si Sulta, numit Piciorul Grohotisului, facand mici ocoluri, printre brazi amestecati cu mesteceni, si unii si altii rari si marunti. Pe acest interfluviu mergem circa doua treimi din traseul marcat, de pe Varful Feltuianu pana pe Varful Cotumba, cu doua benzi rosii, verticale, reprezentand hotarul dintre doua districte silvice (sau unitati de productie: UP).

O data ajunsi pe Piciorul Grohotisului (dupa un sfert de ora de la traversarea Paraului Feltuianu), prindem un drum de carute care urmareste un timp, cu destula strictete, linia de maxima altitudine a culmii. Ne bucuram de peisajul larg, oferit de jur imprejur de lipsa padurii, culmea fiind o veche pasune comunala care va fi fiind cucerita, candva, de padure, prefigurata acum doar de palcuri de mesteceni firavi sau de pini saltati putin peste statul omului. Dupa circa o ora de urcus, a doar doua-trei pante ceva mai solicitante, ajungem intr-o sa, la baza Varfului Feltuianu, intr-o zona in care padurea a fost rasa de taieri relativ recente. Ne aflam la o intersectie de drumuri forestiere, marcata si de borna silvica, IV 1. Aici vom opta pentru bratul din dreapta - drum de tractor forestier/ taf - care se pastreaza inca un timp pe aceeasi curba de nivel, pe versantul vestic al Muntelui Feltuianu, pentru a urca, apoi, ceva mai accentuat, pana aproape de o mica sa, evitand insa ascensiunea mult mai dura pana pe Varful Feltuianu.

Drumul de taf nu ajunge chiar pana la saua de pe culme, ci coteste spre dreapta, pe sub culme si pe deasupra unei obarsii difuze, pastrandu-se aproape 10 minute pe aceeasi curba de nivel. Versantul pe care il taie este dezgolit de padure, dar cand atingem culmea principala, numita a Feltuianului, intram intr-o padure batrana, rarita de taieri. Traversam o poiana larga avand astfel prilej sa vedem cateva dintre culmile inalte ale Ciucului, apartinand interfluviului Sulta - Ciobanus. La sfarsitul unei ore de mers pe Culmea Feltuianului, uneori sub linia de maxima altitudine, dar totdeauna pe versantul stang, iesim la gol, aproape de varful Muntelui Cotumba (1251 m).

Chiar pe varf, zarim o masuta cu o banca, montate acolo de ciobanii de la stana aflata cu cativa metri mai jos, pe coastele estice ale varfului. Dar inainte de a ajunge pe varf, drumul, urcand usor, se pregateste sa faca un cot de aproape 90 de grade spre stanga (pentru a ajunge la stana care nu se vede). E important de reperat in acest loc un fag tanar pe care e marcata borna 60. Spre dreapta pleaca un drum ceva mai firav si marcajul silvic cu o singura banda rosie. Aici ne vom intoarce dupa ce vom fi urcat pe varf, daca am ales pentru coborare varianta 1a.

 Sus, pe varf, nu ne vom mai satura de privelistea extraordinara a atator si atator culmi care ne inconjoara. Spre sud, Cotumba se continua cu Obcina Rotunda de pe care se poate trece pe Muntele Fagul Rotund si apoi, de pe Piciorul Lupului, pe cumpana de ape dintre izvoarele Ciughesului, Sultei si Trotusului. Valea Ciughesului este oarecum la picioarele noastre si dincolo de ea vedem culmea care desparte bazinul Ciughesului de bazinul Trotusului, de la izvoarele sale pana la confluenta cu Ciughesul, la Palanca.

1a) Ne intoarcem deci la borna 60. Urmam drumul care coboara spre nord, ocolind spre stanga o cadere ceva mai iute a pantei; culmea pe care va trebui sa ajungem se afla in dreapta noastra. Cotim spre dreapta imediat ce am depasit caderea de panta, pentru a ne instala strict pe linia culmii. Urmarim un drum de oi care se pastreaza, in general, pe linia de maxima altitudine a culmii si pe care o sunteaza de vreo cateva ori totusi, evitand mici abrupturi. Suntem pe interfluviul dintre Vaile Glodetului si Hotarului, acesta din urma fiind un parau de obarsie al Cotumbei. Dupa circa o ora petrecuta pe aceasta culme, numita de noi Piciorul Cotumbei, ajungem intre casele satului Cotumba, cu 100 de metri mai sus de confluenta Paraielor Cotumba si Feltuianu. Pana la Cotul cu Umbrar (DN 12A) mai sunt 3 km.

1b) De pe Varful Cotumba coboram spre nord pe un plai inierbat care vizeaza crestetul trapezoidal, impadurit, al Muntelui Cotumbet. Ne trebuie 20 de minute ca sa ajungem la el. Poteca, lata, se desface in doua brate. Ramura stanga coboara in Valea Ciughesului. Noi continuam pe bratul drept, care traverseaza, pe curba de nivel, versantul estic al Muntelui Cotumbet, iesind in larga poiana a Tercatoarei. 

1b1) Urcam prin poiana, pe la marginea padurii din dreapta. Pe la mijlocul urcusului spre culmea Muntelui Tercatoarea decelam un drum de exploatare forestiera cotind spre dreapta, pe un picior lateral al Tarcatoarei care constituie versantul stang al Paraului Cotumba. Intreg versantul, ca si cel drept al Cotumbei, este vaduvit de padure in urma unor taieri salbatice. Drumul nostru ramane constant sub linia de maxima altitudine a culmii, pe care o atinge, destul de curand, intr-o sa inierbata, ramanand apoi pe ea.

Urmeaza cateva trepte de coboras iute, intermediate de poieni largi, orizontale. Spre final culmea este acoperita integral de pasune. Trecem pe langa doua cruci metalice, noaptea luminate, urmand strict linia culmii pana deasupra satului Cotumba, langa un palc de padure. De aici cotim spre dreapta pe o carare de animale care ne scoate pe ulita principala a satului, ceva mai jos de troita aflata la confluenta dintre Cotumba si Feltuianu.

1b2) Traversam Poiana Tercatoarei spre vest, coborand pe un drum de exploatare forestiera instalat pe un picior al Muntelui Cotumbet intins spre Valea Ciughesului, interfluviu pentru Paraiele Ilioaia si Gusitoaia. Drumul, extrem de pitoresc, la inceput bordat de padure, traverseaza mici poieni si iese, dupa prima sa treime, pe un plai despadurit, acoperit de pasune. Restul drumului, pana in satul Ciughes, ne va insoti o larga si fermecatoare priveliste: spre nord, catre Piciorul Ilioaiei si, mai departe, spre Muntii Tarcaului, iar spre vest, catre Muntii Ciucului.

Ocolim pe partea stanga un promontoriu care ne apare in fata si, printre palcuri de brazi, coboram o panta ceva mai povarnita, pe un drum de carute si de vite, care coteste brusc spre dreapta, catre Valea Ilioaiei, cand ajunge la o contrapanta acoperita si ea de palcuri de brazi. Noi continuam pe culme, urmand o carare facuta de vite care ne lasa, destul de iute in final, la gardurile care inconjura curtile catorva case aflate pe Valea Ilioaiei. O carare abrupta, pe talvegul unui torent cel mai adesea sec, ne scoate pe ulita care insoteste Paraul Ilioaia. In 5 minute iesim pe malul Ciughesului, la drumul asfaltat care-l insoteste, vizavi de biserica catolica. Circa 2 km ne mai despart de halta Palanca.