Munţii Rila, Bulgaria; Musala, 2925 metri, cel mai înalt vârf din Balcani

participanţi: Otilia şi Ciprian Bârsan, Cristi Schipor, Costică Martinescu, Vasile Bouaru; 10-13 septembrie 2010

Masivul Rila, de la sud de Sofia, se afla in partea de sud-vest a Bulgariei. Practic, acesti munti sunt o prelungire a Muntilor Rodopi. In Masivul Rila se afla cel mai inalt varf al Muntilor Balcani, Musala, de 2925,4 metri. Ne-am propus sa-l suim.

Am plecat din Radauti pe la 6,30. Din Suceava am luat un accelerat care ne-a dus cale de aproape 7 ore pana la Bucuresti, unde ne-am intalnit toti membrii echipei. Pe la ora 20 am pornit spre Bulgaria, cu o masina. Am parcurs destul de repede portiunea de drum pana la Giurgiu, am trecut Dunarea si o data cu asta am intrat in tara vecina. Am evitat sa intram prin Ruse si ne-am continuat drumul in directia Sofia. Starea soselelor este foarte buna singurul lucru care ne-a dat mari batai de cap a fost lipsa indicatoarelor. Dar am ajuns si in vecinatatea capitalei unde iar a trebuit sa ne invartim putin pana am gasit drumul spre orasul Samokov (vezi harta 1), evitand astfel sa traversam Sofia. In acest oras am pierdut din nou drumul si am parcurs cateva strazi pana am descoperit un mic indicator care sa ne conduca spre statiunea Borovets, de unde vom urca pe munte. Si iata-ne ajunsi pe la 3 dimineata in Borovets. Ceata deasa si cativa stropi de ploaie. Urcam pe drumul care ni se pare a fi cel principal pana gasim un mic loc de parcare unde punem cortul. 

Dupa ce cumparam bilete ajungem la locul de imbarcare. Un lucrator al statiei este amabil si ne da cateva informatii. Avem de parcurs circa 25 de minute cu telegondola. Urcam pe rand, mai intai Ciprian si sotia, in urmatoarea telegondola Cristi, Costica si eu. Pornim spre inaltimi cu viteza destul de mare. Intram in ceata si din cand in cand deslusim sub noi o padure foarte deasa, de brad, pe care daca am fi parcurs-o pe jos am fi facut in jur de 6 ore. Dupa catva timp traversam o statie intermediara. Apoi muntele ne ofera cel mai frumos cadou: iesim deasupra unui strat gros de nori, cerul este senin iar soarele straluceste cu putere. E asa de frumos incat nu ne vine a crede ce contrast este intre vremea din vale si cea de aici. Ajungem la statia terminus, unde facem fotografii mai intai spre vale (foto 4); vedem telegondolele cum rasar din ceata.

Pornim spre varf. Ciprian ocoleste lacul si se inscrie pe o poteca ce se pierde dupa un pinten stancos iar noi, pe langa cabana, ne inscriem pe o vale abrupta (foto 18) pe dupa acelasi pinten stancos. Grohotis la tot pasul. Undeva mai sus intalnim un izvor de la care ne alimentam (foto 19).

Continuam urcusul si dupa ce facem regruparea admiram un splendid lac glaciar, destul de intins si de un albastru nefiresc, Alekovo (foto 20). Aici suntem deja la o altitudine mai mare decat in Romania, in jur de 2600 metri. Urcam mai departe, pe o vale plina de grohotis (foto 21); se evde un colt al refugiului Everest. Stancile dispuse haotic confera peisajului un aspect magnific. 

Iar noi urmam poteca printre aceste pietre, foarte bine intretinuta. Apare un sirag de stalpi din metal, pe care probabil erau intinse cabluri spre statia meteo aflata in varf. Inainte de a ajunge la refugiu intalnim iar un izvor captat de unde facem ultima aprovizionare cu apa. Inca cativa metri si ajungem la refugiu (foto 25). Are un design interesant, acoperisul fiind astfel construit incat sa faca fata conditiilor de la aceasta altitudine, 2709 metri. In spatele refugiului alt lac in care cerul se reflecta, Ledenoto (foto 26).

Facem un popas, studiind imprejurimile. Brusc, vremea se schimba si incepe ploaia, nu foarte puternica dar foarte rece. Asa ca mai poposim putin la refugiu. Ploaia nu tine mult si ne inscriem pe ultima portiune de urcus spre varf. Poteca urca la inceput mai domol dar apoi panta devine mai mare (foto 27). Vantul bate inca destul de tare. Deja se vede ca altitudinea creste, in partea opusa vaii se vede un varf secundar, Musala Mica, de 2902 metri (foto 28). La un popas admiram valea pe care am urcat si stancile semete de langa noi (foto 29) precum si custura dintre Varful Musala si Musala Mica (foto 30). Undeva, pe o piatra, plante tipic alpine supravietuiesc conditiilor vitrege (foto 31). Inca putin si ajungem pe varf (foto 32). Bucuria de a fi urcat inca un pisc important este mare.

In vecinatatea varfului se afla o cabana meteo destul de mare (foto 33). Ceva mai jos se afla o cladire care apartine Academiei Bulgare de Stiinte. 

Treptat, ajungem deasupra pintenului din dreptul caruia am inceput urcusul de langa cabana Musala. Aici sunt jnepeni iar dinspre vale urca ceata deasa. Si aici intalnim cateva flori (foto 54, 56) printre ierburile care incep sa se usuce.

Coboram pe traseul pe care a urcat Ciprian, printre jnepeni (foto 57). Traseul este marcat pe aici cu sageti rosii. Ajungem pe malul Lacului Karakashevo (foto 58), invaluit treptat de ceata si foarte limpede. Depasim acest lac si in vecinatatea cabanei Musala, pe malul lacului cu acelasi nume punem cortul, pe o ceata deasa (foto 61). Un ceai fierbinte si o masa luata la aceasta altitudine ne conduc spre un somn profund. Peste noapte incepe un vant puternic si o ploaie care treptat se transforma in lapovita. Dar spre dimineata vremea revine la normal.

Cand iesim din cort avem parte de o imagine spectaculoasa: inspre vale acelasi strat gros de nori ca si in ziua precedenta, apoi o portiune mai degajata iar deasupra norii din care probabil ca a plouat azi noapte; spre varf, razele soarelui strabat ceata si incep sa lumineze inaltimile. Dupa masa de dimineata strangem cortul si trecem pe la cabana. Apoi ne indreptam spre telegondola pe acelasi drum pe care am urcat. Valuri de ceata se ridica din vaile acestor munti si trecem pe langa un telescaun. Ajungem la Yastrebets (foto 68), luam telegondola pana in vale si o data ajunsi la masina ne indreptam spre Romania.