Slănic Prahova - Vârful Trifoiu, Munţii Grohotiş

Doru-Călin Ciobanu (Braşov) 

sat Scurteşti (555 m) - Valea Vărbilău - Valea Albă - Şaua din nordul Vf. Trifoiu (1270 m)

sat Scurteşti (în sudul masivului, vezi hartă şi ghid Munţii Grohotiş ) – confluenţa Brădet / Vărbilău, bandă albastră; confluenţa Brădet / Vărbilău – Şaua din nordul Vf. Trifoiu, nemarcat.

Diferență de nivel: 715 m. Timp de parcurs: 3 ore. Indice de poluare: 1 PET / oră. 

                Iulie 2015. Putem ajunge în Scurteşti cu microbuze care pleacă din Ploieşti (http://www.autogari.ro/Transport/Ploiesti-Stefesti) sau pornim din gara Slănic, peste deal, pe marcaj bandă albastră (vezi harta).

                Coborâm din microbuz la cap de linie, în apropiere de podul peste Valea Vulpea, care vine din dreapta (est). De aici în amonte, albia Vărbilăului se îngustează, iar drumul urcă uşor. După aproximativ 20 minute ajungem în dreptul staţiei de captare a apei Vărbilăului, unde părăsim marcajul bandă albastră, care continuă pe drumul forestier (D.F.) secundar, de pe Valea Brădet. Noi urcăm uşor spre vest nord-vest, pe malul stâng al Văii Vărbilău. Ceva mai sus găsim, pe dreapta, două izvoare amenajate şi încă unul, puţin mai departe. După ¾ oră de la plecare lăsăm spre dreapta D.F. secundar de pe Valea Pietrii (vezi harta). Rămânem în continuare pe D.F. principal, care şerpuieşte prin frumoasa pădure de fag şi carpen, iar ceva mai sus trecem pe lângă o casă izolată.

Treptat, versantul stâng al Văii Vărbilău ne dezvăluie orogeneza frământată a Munţilor Grohotiş. Pe suprafeţe mai mici sau mai mari solul a fost spălat de ploi, scoţând la iveală flişul curbicortical (Oancea, D. ş. a. – Geografia României, vol. III, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, 1987) puternic dezagregat pe alocuri. Remarcăm secvenţele ritmice de şisturi, intercalate cu straturi de gresie subţire, dură şi închisă la culoare.


Pe măsură ce urcăm, valea începe să se îngusteze, iar constructorii au fost obligaţi să taie o serpentină dublă pe versant, astfel că drumul ajunge să se situeze, în acest punct, cu aproximativ 50 m mai sus decât firul apei. În amonte de acest „cleşte” valea începe să se lărgească treptat, iar molizii înlocuiesc, pe alocuri, foioasele.

Drumul se orientează către nord nord-vest. Trecem pe lângă altă casă şi o şură, iar versantul însorit invită să savurăm fragii copţi, nespus de aromaţi!

După 2¼ ore de la plecare ajungem la o bifurcaţie (vezi harta). În faţă continuă D.F. Clăbucet (2,57 km) iar spre dreapta D.F. secundar Valea Albă, pe care îl urmăm, pe malul stâng al văii. Pe marginea drumului, în zonele mai umbrite, admirăm superbe exemplare de orhidee sălbatice (Dactylorhiza fuchsia).

După circa 20 minute de la intrarea pe D.F. secundar ajungem la casa de vânătoare Valea Albă. Urmează o serpentină dublă şi după puţin timp, din D.F. se desprinde, spre stânga, un drum de care. Urmăm această variantă, coborâm, traversăm pârâul şi urcăm pe versantul opus. Intrăm în pădurea de fag şi urcăm susţinut pe drum, care urmăreşte albia unui afluent al Văii Albe. Pe alocuri drumul are mai multe variante, evitând zonele mocirloase.

După mai puţin de ½ oră de urcuş pe drumul de care ajungem pe culmea principală a Munţilor Grohotiş, într-una din şeile împădurite din nordul Vârfului Trifoiu (vezi harta), unde reîntâlnim marcajul bandă albastră. 

Miriapod, preferă zonele umede. L-am văzut: în Valea Brădet, aproape de pârâu, pe porţiunea drumului de care dintre D.F. şi Şaua La Cordun; în Valea Vărbilău, pe D.F.; în şaua împădurită din nordul Vf. Trifoiu, pe scoarţa unui arbore din specia foioase (nu era fag, probabil carpen).

De aici putem continua excursia spre:

1         Nord, peste Vf. Moaşa (1.432 m) – Muntele Radila Mare (1.490 m) – Vf. Uliţa (1.565 m) – sub Vf. Grohotiş (1.768 m), circa 3¾ ore, pe marcajul amintit, sau spre

2         Sud, peste Vf. Trifoiu (1.372 m) – Şaua La Cordun (1.030 m) – La Pârlitură – Valea Brădet – satul Scurteşti (555 m), circa 2½ ore, pe acelaşi marcaj.