Bălan - Lacul Bălan - Valea Fagul Oltului - Poiana Albă - Vf. Hăşmaşul Mare - Şaua Curmătura - Piatra Singuratică - gura Pârâului Scaunului (8 ore), Munţii Hăşmaş

articolul continuă de aici

Urmam perpedes acest drum cale de 2,5 km, insotiti de semnele a doua marcaje: banda albastra si triunghi rosu. Triunghiul rosu e al unui traseu care vine de la cabana Piatra Singuratica (pe care vom cobori si noi in final la gura Paraului Scaunului) si duce la Gheorgheni, trecand peste Varful Sipos, punctul somital al interfluviului dintre izvoarele Oltului si Muresului. Banda albastra marcheaza pur si simplu drumul forestier pe care mergem pana in Pasul Trecatoarea Oltului, care desparte bazinul de obarsie al Oltului de unul dintre afluentii, indirecti, ai Muresului, Fagul Inalt.

Dupa cei 2,5 km, timp in care am trecut pe langa Lacul de acumulare Balan, ajungem la o intersectie de drumuri forestiere, unde triunghiul rosu ne paraseste, suind pe piciorul de munte prins intre vaile care determina intersectia. Noi continuam pe drumul de pe Valea Oltului, spre dreapta, inca 1 km, pana la gura Paraului Fagul Oltului. Pe valea, foarte larga la gura, a acestui parau urca un vechi drum forestier din ce in ce mai prost conturat pe masura ce-l urmam in amonte. Dupa 10 minute, la o prima intersectie alegem bratul din stanga, cel care incepe sa urce, parasind firul apei. La urmatoarea intersectie alegem drumul din dreapta. Am observat intre timp aparitia patratelor rosii care marcheaza hotarul Parcului National Cheile Bicazului - Hasmas, de care ne cam vom tine.

Ajungem la o noua intersectie: inainte drumul pare mai putin clar, spre dreapta urca usor. Alegem bratul drept, care ne scoate intr-o taietura dominata de peretele stancos al Telecului Mic. Drumul incepe sa urce spre el. Intr-un sfert de ora ajungem sus, in marginea Poienii Albe. Candva, pe aici urca/ cobora traseul marcat cu cruce albastra care leaga Poiana Alba de Valea Oltului prin Valea Fierului, asa cum il descrie Emilian Cristea in cel mai cunoscut ghid al Hasmasului (Editura Sort-Turism, Bucuresti, 1978). De un timp, traseul a fost modificat, vechile semne fiind sterse, iar capatul sau, din Poiana Alba, se afla acum in extremitatea sudica a poienii, acolo unde sunt capetele a inca doua trasee, care leaga Poiana Alba de Lacul Rosu, marcate cu punct albastru si banda albastra, si pe unde trece si marcajul principal de creasta, banda rosie.

Noi am iesit in extremitatea nordica a Poienii Albe. O traversam pentru a ajunge pe latura ei estica, pe unde trece poteca de creasta, cea marcata cu banda rosie, pe care ne vom continua traseul mergand spre dreapta. Urcam un valcel activ doar la ploi, pana intr-o sa, a Mieilor, aflata sub Varful Hasmasul Mare, ascuns insa vederilor noastre de padurea ce-i acopera versantii dinspre noi (cel nordic si cel estic). Amanam dorinta fireasca de a urca pe varf, ocolindu-l prin paduricea de molizi si ienuperi, pana iesim sub creasta cvasidezgolita, acoperita doar de tufe de ienupar si molizi pitici, a Hasmasului Mare, la doar un sfert de ora distanta de Saua Mieilor.

De aici coboram panta din fata cabanei pe poteca marcata cu banda albastra - cea pe care am terminat traseul descris anterior. (De la jumatatea pantei, un marcaj cruce albastra conduce, in jumatate de ora, pana la un punct de belvedere numit La Panda, situat la baza grohotisului de sub Moara Dracului). In mod normal, banda albastra e insotita de triunghiuri rosii, rare si degradate care continua directia pantei pe un valcel sec si abrupt apartinand, morfologic vorbind, Vaii Paraul Scaunului. Coborarea e rapida, panta fiind constant mare, cel putin in prima sa treime. In a doua treime se mai linisteste, mai ales ca iesim intr-o vasta poiana cu largi deschideri spre vale si, lateral dreapta, spre abruptul Hasmasului Mare. Aproape de capatul poienii, aparitia unor garduri ne indeamna sa deviem spre stanga, pentru a cobori in Valea Paraul Scaunului. Mai avem un sfert de ora pana la gura paraului, unde ia sfarsit traseul, in acelasi loc de unde l-am si inceput. 

Donează 30 de lei