Ripiceni, pe malul Prutului, lac de baraj, păsări, stânci

Vasile Bouaru (Rădăuţi) 

Satul Ripiceni se află pe drumul 24C, la 70 km de oraşul Botoşani, dacă din acest oraş ne deplasăm spre Ripiceni prin localitatea Ştefăneşti. Este un sat de frontieră de pe malul drept geografic al Prutului. În aval de Ripiceni s-a construit un baraj pe Prut, în localitatea Stânca Costeşti; a luat naştere un imens lac de acumulare. 

 Traseul pe care îl facem urmăreşte o parte din malul drept al acestui lac. Deoarece suntem în vecinătatea frontierei estice a României este indicat să avem la noi un act de identitate. Cu aproximativ 300 m înainte de a intra în sat, dacă ne deplasăm dinspre Stefăneşti spre Ripiceni, se desprinde pe partea dreaptă în sensul de mers un drum de ţară care duce spre lacul de acumulare. Pe acel drum am pornit într-o călduroasă zi de mijloc de iunie 2015. Lacul este câteva sute de metri mai jos faţă de şoseaua asfaltată şi se vede foarte bine în faţa noastră. Ajungem pe malul lacului la un loc unde apa a pătruns printr-o mică depresiune a terenului, având aspectul unui braţ secundar (foto 1).


                                                                1

Ajunşi pe malul lacului ne îndreptăm spre nord. Ocolim meandrele lacului (foto 2). Întâlnim flori de toate culorile (foto 3, 4). 


                                             2
                                                                                         3
                                                                                        4

Prin mica vale pe care o traversăm se scurge în lac un firişor de apă (foto 5); malurile sale sunt crăpate din cauza căldurii. Găsim din plin scoici de toate mărimile (foto 7). După ce am depăşit această porţiune urmăm mai departe malul apei. Privim spre înapoi (foto 8).


                                                                            5
                                                                                              7
                                                          8

Peste tot pe mal găsim scoici (foto 9). Nu ne putem apropia deocamdată chiar până la apă deoarece mâlul de pe mal este destul de moale (foto 10). 

                                                                             9
                                                               10

Pe alocuri, animalele aflate la păscut s-au încumetat să meargă să bea apă dar s-au afundat în mâl. O broască este foarte bine mascată de vegetaţie şi solul verzui (foto 12). Porţiunea pe care o străbatem are foarte multă vegetaţie de mici dimensiuni (foto 13).


                                                                            12
                                                                           13

Încercăm să ne apropiem iar de lac şi privim spre sud (foto 14). În ultimul plan, spre dreapta în imaginea 14, se văd copacii de pe marginea drumului care duce la Ripiceni. Drumul nostru mai departe, pe malul apei, este presărat cu scoici mai mici (foto 15) sau mai mari (foto 16). 

                         14
                                                                           15
                                                                                             16

Facem iar un mic cot (foto 17) şi continuăm înaintarea (foto 18). 

                                                 17
                                              18

O scoică sidefată atrage atenţia (foto 19). Ceva mai încolo găsim o „încăierare” între două mici vietăţi (foto 20). Din loc în loc, roşul aprins al macilor atrage imediat atenţia (foto 21).

                                                                                       19
                         20
                                                                                  21

Scocile sunt prezente în număr mare (foto 22). Un cocostârc îşi ia zborul (foto 23). 

                                                                          22
                            23

În continuare lacul formează câteva mici golfuri iar nu departe zărim cariera de piatră de la Ripiceni (foto 24). În stânga noastră în sensul de mers malul se înalţă brusc (foto 25). 

                         24
                                     25

În acest mal, sute de păsări mici şi-au construit cuib (foto 26). Găsim o plantă… pufoasă (foto 27). 

                                                                         26
                                                                           27

Păşim pe covor de scoici (foto 28) şi zărim o pasăre de apă (foto 29).

                                                                           28
                            29

Depăşim cariera de piatră, unde se află un punct de control al poliţiei de frontieră (foto 30). De aici părăsim cursul Prutului şi ne abatem pe un braţ secundar, generat de micul Pârâu Volovăţ. În imaginea 31, Prutul este râul care se vede în centru-dreapta, care curge pe sub malul mai înalt din imagine. Spre stânga, în imaginea 31 este partea de lac pe malul căruia vom merge în continuare. Acesta se îngustează şi pe alocuri apa a mai pătruns prin denivelările de teren (foto 32).


                                                                                30
                                                 31
                                                                 32

La câteva sute de metri trăiesc multe păsări, protejate de micile canale de apă dar şi de mâlul prin care nu se poate strecura un animal mai mare (foto 33). Mai aproape de noi, o codobatură (foto 34). 

                                            33
                                                                            34

Lacul se îngustează şi îşi schimbă direcţia spre vest (foto 35). Pentru a-l parcurge în continuare trebuie să facem multe ocoluri (foto 36). Malul drept se înalţă treptat (foto 37) şi ajungem la o fostă carieră de piatră (foto 38). 

                            35
                                                                          36
                        37
                                                  38

Mai avem de depăşit câteva meandre (foto 39). Ceva mai încolo lacul dispare aproape brusc şi în locul lui se vede un mic pârâu, cu mult mâl (foto 40). Este Volovăţul, pe care îl vom urma câteva sute de metri încă, până la podul de pe drumul 24 C.

                                                  39
                        40

 Depăşim iar o zonă stâncoasă (foto 41). Stâncile, de mici dimensiuni, sunt pline de fosile (foto 42). Undeva pe o stâncă, o pasăre (foto 43).


                                                                   41
                                                                                   42
                                                                               43

Urcăm apoi pe malul drept, destul de înalt, al pârâului (foto 44). Aici micul pârâu face un imens S (foto 45). 

                                                    44
                                                  45

Vom urma pârâul şi constatăm cum a crăpat pământul din cauza căldurii, prin uscare (foto 46). Urmează o parte pe unde pârâul trece pe lângă câteva pietre albe (foto 47). 

                                                                   46
                                                47

Alte pietre albe întâlnim şi în continuare (foto 48). Deşi suntem foarte aproape de pod, pârâul mai are câteva meandre mari. Întâlnim din nou stânci, ceva mai mari, de 3-4 metri înălţime (foto 49).

                                                 48
                                                 49

Iată că zărim podul unde vom încheia traseul (foto 50). De pe pod, în partea cealaltă, se întind frumoase lanuri de cereale (foto 51). 

                                                                    50
                                                51

Suntem la aproximativ 3 km de satul Manoleasa; lateral faţă de drumul principal, tot la 3 km spre est, se află satul Sadoveni.