Izvoarele Râului Suceava - graniţa cu Ucraina, prin Obcina Mestecăniş şi Obcina Feredeului
extras din Nicolae Barbu, Liviu Ionesi - Obcinele Bucovinei - Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1987
Pornim din satul Izvoarele Sucevei; se află la 116 km de oraşul Suceava, dacă ne deplasăm mai întâi pe drumul E58 până în localitatea Pojorâta apoi pe drumul 175 până în sat. Zona satului a avut istorie zbuciumată, mai ales imediat după Al Doilea Război Mondial.
Drumul 175 urcă dinspre Valea Moldovei spre Pasul Izvor (1110 m altitudine) prin peisaj mirific. Din Pasul Izvor nu vom coborî pentru început în partea cealaltă a muntelui, în satul Izvoarele Sucevei. Exact în locul în care drumul 175 coboară spre nord, către sat, se află un indicator şi o capelă de lemn (foto 1). Dacă ne deplasăm înspre satul Izvoarele Sucevei atunci în dreapta noastră se află partea nordică a Obcinii Feredeului iar în stânga noastră partea nordică a Obcinii Mestecăniş. Printre indicatorul care spune că intrăm în satul Izvoarele Sucevei şi capelă se desprinde un drum de ţară care urcă spre dreapta dacă stăm cu faţa spre nord. Ne-am deplasat mai întâi câteva zeci de metri pe un alt drumeag, exact în partea opusă celui de mai înainte, care duce spre câteva gospodării şi de pe care am surprins mai bine drumul pe care vom sui pentru început (foto 2).
1
2
Revenim la drumul 175 şi ne înscriem în urcuş uşor pe drumul care urcă pe lângă indicatorul cu Izvoarele Sucevei. Traversăm un gard din bârne şi admirăm garofiţele sălbatice care cresc în număr mare pe aici (foto 3). Ajungem la altă poartă, tot din bârne (foto 4) şi admirăm în dreapta noastră în sensul de urcuş două vârfuri importante din Obcina Mestecănişului.
3
4
5
În imaginea 5 sunt Vârfurile Ştirbu (1447 m) şi Găina (1455 m). Printre ele curge Pârâul Lucava pe care am urcat, prin Cheile Lucavei, spre herghelia de la Lucina şi spre vârful cel mai înalt din obcine, Vârful Lucina (1588 m), trasee descrise la https://sites.google.com/site/romanianatura28/home/carpatii-rasariteni/obcina-mestecanisului/lucina-cel-mai-inalt-pisc-din-obcine sau la https://sites.google.com/site/romanianatura50/home/carpatii-rasariteni/obcina-mestecanisului/batca-tatarcii-muntii-obcina-mestecanisului-piscul-cu-panorame-exceptionale . De pe acest ultim traseu am surprins aceleaşi vârfuri, Ştirbu şi Găina, din alt unghi în imaginea 12.
Urcăm mai departe pe drumeagul nostru şi ajungem în câteva minute în vecinătatea unor gospodării izolate. Urcăm pe lângă ele şi ne abatem spre dreapta, pe o potecă ce traversează o pajişte îngrădită. Ajungem în partea superioară a pajiştii şi trecem de gardul care o înconjoară. Imediat mai sus, de sub un brad izolat care este binevenit când soarele dogoreşte, privim spre înapoi, către acele gospodării izolate (foto 6). Se văd toţi munţii spre sud şi sud-vest. Spre nord-est, în spatele nostru dacă stăm cu faţa spre vale, se află Muntele Hreben care are, nu departe de noi, Vârful Hreben de 1406 m altitudine.
6
7
Dacă vom sta cu faţa spre creasta Muntelui Hreben, deci cu spatele spre casele izolate aflate în vecinătatea noastră, vom observa în dreapta noastră o mică albie cu un firav pârâu şi undeva chiar şi o adăpătoare (foto 7). Această mică albie este făcută de izvorul Râului Moldova. Iată de unde izvorăşte acest important curs de apă (foto 8). Din acel loc privim spre vale (foto 9).
8
9
Stând cu faţa spre vale ne deplasăm 100 m spre vest, pe curbă de nivel, spre locul în care gardul care înconjoară pajiştile din jurul caselor aflate ceva mai jos de noi ajunge până la marginea unei păduri. Admirăm peisajul spre sud unde remarcăm cel mai înalt vârf din obcini, Lucina iar ceva mai spre dreapta, al doilea vârf ca mărime, aflat pe Muntele Hrobi, vârf înalt de 1508 m (foto 10). Am traversat acest ultim vârf urcând pe unul din afluenţii Râului Suceava, Pârâul Aluniş. Ajungem într-un mică arie plină cu crengi şi vegetaţie abundentă (foto 11). Aici izvorăşte Suceava... (vezi harta locului la https://sites.google.com/site/romanianatura49/home/carpatii-rasariteni/obcina-mestecanisului/muntii-obcina-mestecanisului-localizare-pe-harta)
10
11
Iată primul firişor de apă care se poate vedea de sub crengile care acoperă locul (foto 12). De aici îşi începe lunga călătorie spre Râul Siret râul pe care îl vom străbate în continuare. Câţiva metri mai jos firişorul de apă străbate prima potecă şi are o primă zonă mlăştinoasă (foto 13).
12
13
Apoi micul pârâu se avântă spre vale, pe liziera pădurii aflată pe malul drept geografic (foto 15).
15
Iată un scurt film:
Ne abatem câţiva metri de-a lungul gardului pentru a admira valea pe care coboară firavul pârâiaş spre satul Izvoarele Sucevei (foto 16). Revenim apoi la mica albie şi coborâm pe poteca ce o însoţeşte (foto 17).
16
17
Câţiva metri mai jos pârâul curge destul de repede. Trece pe sub acelaşi gard cate împrejmuieşte pajiştea din jurul caselor pe lângă care am trecut (foto 18). Iată cum arată spre înapoi valea prin care curge râul (foto 19).
18
19
Mai jos albia are aspectul unui drumeag şi intră pentru scurt timp în pădure (foto 20). Deja se conturează mai bine mica albie (foto 21). Undeva mai jos, în dreptul unor mici construcţii aflate pe partea dreaptă în sensul de coborâre, Suceava primeşte un afluent (foto 22).
20
21
22
Nu departe de aici iese din pădure la drumul 175, la primele case din satul Izvoarele Sucevei (foto 23). În continuare trece prin grădinile unor localnici şi se îndreaptă spre liziera pădurii de pe partea cealaltă a drumului (foto 24).
23
24
Pentru a ajunge la albia râului va trebui ca din locul unde suntem, de la primele case, să urcăm pe drumul 175, betonat aici, înapoi spre intrarea în sat, către Pasul Izvor. Vom urca trecând mai multe poduri peste mici afluenţi, până ajungem la ultimul pod înainte de Pasul Izvor, la circa 200 m mai jos faţă de indicatorul din imaginea 1. De acolo ne putem strecura printre copaci, tot pe un mic afluent, până ajungem din nou la albia râului. Iată locul în care afluentul pe care am coborât, aflat în partea dreapta a imaginii 25, se întâlneşte cu Râul Suceava, care a trecut prin gospodăriile din imaginea 24.
25
Vom urma spre vale una din potecile care merg paralel cu albia râului, traversând multe porţiuni mlăştinoase. Din loc în loc zărim albia râului care deja s-a lărgit (foto 26). Într-un loc deschis avem vizibilitate spre satul Izvoarele Sucevei (foto 27).
26
27
Râul trece pe sub un vechi pod din bârne (foto 28) iar albia încă se poate sări cu piciorul (foto 29).
28
29
Ajungem mai la vale la o porţiune îngrădită pe unde nu putem continua chiar pe lângă râu, aşa că urcăm spre drumul care duce mai departe spre nord, de unde vedem din nou albia (foto 30). Nu parcurgem prea mult şi ajungem la o intersecţie importantă de drumuri, respectiva intersecţia drumului pe care suntem (drumul 175), aflat în dreapta în imaginea 31, cu drumul care urmăreşte îndeaproape Pârâul Aluniş, drum aflat în stânga în imaginea 31. Am urmat şi acest drum deoarece afluentul Aluniş al Râului Suceava este destul de important iar confluenţa cu Râul Suceava nu este departe de aici (vezi capitolul 1a din sumar).
30
31
Pe partea dreaptă a drumului, în sensul de mers spre nord, se află ruinele unei cazemate (foto 32). Stau la baza unui imens brad, aducând aminte de frământările istorice (foto 33).
32
33
Vedem intrarea pe Valea Pârâului Aluniş (foto 34) şi intrarea pe următoarea vale care duce prin satul Bobeica şi Pasul Cârlibaba în satul Cârlibaba (foto 35).
34
35
Revenim la drum şi ceva mai la vale trecem peste alt pod (foto 36). Râul Suceava primeşte nu departe de aici un afluent important, Pârâul Izvor, care izvorăşte din vecinătatea Pasului Cârlibaba (vezi capitolul 1b din sumar). Iată Râul Suceava deja mărit cu cele două pârâuri pe care tocmai le-a colectat, Aluniş şi Izvor, în vecinătatea podului pe lângă care am trecut (foto 37).
36
37
Imediat după pod râul face un cot mare şi trece printr-o poiană care ascunde sub poala pădurii urmele unei cazemate (foto 38). Am preferat să mergem mai departe pe malul apei aşa că am nu am traversat podul (imaginea 39, înapoi spre pod).
38
39
Râul curge domol traversând pajişti pitoreşti aflate în vecinătatea satului (foto 40). Iată o primă punte, improvizată (foto 41).
40
41
Ajungem în vecinătatea unui loc unde râul curge ceva mai nervos (foto 42); la un alt cot apa trece pe sub un mic abrupt stâncos (foto 43), de-a lungul unor lungi praguri stâncoase (foto 44).
42
43
44
Găsim un loc unde ieşim din nou la drum. Râul curge foarte aproape de acesta (foto 45) şi trece pe lângă casele localnicilor (foto 46). Ceva mai la vale trecem un pod dar nu ne putem abate pe malul râului deoarece respectiva porţiune este îngrădită (foto 47).
45
46
47
Ne apropiem de locul unde Râul Suceava iese din ţară (foto 48). Întâlnim un loc unde apa a săpat foarte puternic într-un mal (foto 49) şi ajungem la ultimul pod de la noi din ţară, pod de pe care privim spre amonte (foto 50).
48
49
50
Iată acest pod imediat după ce am trecut de el de-a lungul râului (foto 51). Peste acest pod se desprinde din drumul principal un alt drum pe care am făcut traseul care duce spre satul Ulma. În continuare râul curge liniştit (foto 52).
51
52
Ajungem în vecinătatea ultimelor case dinspre nord din satul Izvoarele Sucevei (foto 53). Râul este flancat de garduri care delimitează proprietăţile localnicilor şi nu ne putem apropia de albia sa prea mult. Aproape de punctul de trecere a frontierei cu Ucraina, o codobatură (foto 54).
53
54
Ajungem la ultimul munte de la noi din ţară, pe sub care curge Suceava (foto 55). Din stânga imaginii 55, la câteva sute de metri, râul iese din ţară şi pe o distanţă de aproximativ 20 km curge pe teritoriul vecin şi doar din loc în loc mai are câteva coturi prin ţara noastră.
