Zona de la nord-vest de Şaua Prislop, Munţii Făgăraş
Pentru a intra în acest perimetru trebuie să ajungem în Şaua Prislop (1600 m altitudine) (vezi harta masivului, traseul 49, imaginea 1). Ca să sosim în Şaua Prislop putem alege traseul 49, cruce roşie, Câineni - Zănoaga, sau traseul 50, punct albastru, Câineni - Valea Satului (Coţilor). Descrierea integrală a acestor trasee trebuie citită cu atenţie (în volumul 1 al ghidului) pentru că oferă multe date interesante şi relevante despre zonă.
Din Saua Prislop, o poteca - la inceput clara, apoi tot mai slab conturata - se indreapta spre vestul Chicii Fedelesului, ocolind obarsiile Vaii Curpănu. Din Saua Prislop pana in creasta principala, marcata cu banda rosie, facem circa o ora.
Urcand dinspre Saua Prislop trecem intai printr-o zona cu lapiezuri dezvoltate pe calcare cristaline, apoi - intrati in golul alpin - constatam prezenta unui camp de doline. Cele mai importante doua doline sunt situate una langa alta, la aproximativ 1625 metri altitudine, parand atunci cand ne apropiem de ele ca ar fi guri de aven. Dolina mare are axele de 10 x 20 metri si adancimea de 8 m (imaginea 2, harta 3). In peretele ei sudic straturile de calcar masiv apar dezgolite; la baza lor functioneaza un ponor temporar. Acest perete sudic poate fi considerat ca apartinand unei trepte antitetice.
1. Şaua Prislop (1600 m altitudine) (vezi harta masivului/traseul 49 din ghidul Munţilor Făgăraşului, numerele 1-5, 2008). Aici, vedere de sub Şaua Apa Cumpănită (traseu 3) către versantul sudic al masivului.
foto: Ică Giurgiu
2. Dolina mare/ treapta antitetică de la nord de Şaua Prislop.
foto: Ică Giurgiu (Bucureşti), Mihai Ducea (Sibiu)
3. Schiţa dolinei mari de la nord de Şaua Prislop.
De la cele doua doline traversam, spre nord-vest, cateva obarsii de vale de-a lungul carora observam succesiuni de sectoare seci si active. Spre sud-vest, la circa 200 m altitudine mai jos de noi, se vede cum valea se transforma in cheie (imaginea 4).
Datele de mai sus au fost culese cu ocazia turei din 3-10 septembrie 1984 (Ică Giurgiu, Cornelia Radu). În 4 septembrie 1987 a fost continuată observarea bazinului superior al Văii Curpănului (Ică Giurgiu, Gabriel Silvăşanu); exocarst notat: vai cu portiuni active sau seci, ponoare, chei, pereti, lapiezuri.
4. Cascadă pe Valea Curpănu - la debit redus, în perioada de vară - acolo unde căderile de apă, repezişurile şi bazinele de apă succesive oferă un parcurs antrenant. Nici o rupere de pantă nu are nevoie de echipament special pentru a fi depăşită; totuşi, o cordelină este necesară în câteva locuri, pentru transferul bagajelor. Două zile sunt necesare pentru a coborî valea pe firul ei.
foto: Ică Giurgiu, Cristian Vărăreanu, Costin Ene
5. Harta Peşterii Caprelor negre
Peştera Caprelor negre
A fost descoperita si cartata la 20 august 1985, de Teo Schuller si Mihai Ducea. 38,5 metri dezvoltare (harta 5), denivelare +16 metri, extensie 15,8 metri, indice de ramificare 2,43.
Din Chica Pietrelor (imaginile 6-8) se coboara pe firul cel mai vestic al Vaii Curpanului (Izvorul Corbilor), circa 300 m diferenta de nivel dispusi pe 1,5 km lungime. Valea este presarata cu cascade. Deodata, peretii se apropie si apa cade pe un prag de aproximativ 25 de metri. In versantul stang se înalţă Stânca Breca. De la baza sa se observa, la 50 m altitudine relativa, intrarea in pestera. Deschiderea este aproape invizibila de pe versantul opus. La ea se ajunge pe niste umeri inierbati, inclinati la 75%, sub care se lasa pereti verticali. Este esential pentru a ajunge in siguranta la gura pesterii ca iarba sa nu fie umeda.
Cavitate de tractiune tectonica, dezvoltata in calcare cristaline. Dupa sala de intrare, de dimensiuni destul de mari, urmeaza trei diverticule aflate la nivele diferite, toate colmatate cu bolovani. Pe cel mai de sus se gasesc scurgeri parietale si mici stalactite. In pestera se adapostesc capre negre.
6. Zona calcaroasă înaltă din vestul masivului, văzuta de pe Chica Fedeleşului (traseu 3). foto: Ică Giurgiu
7. Deasupra muchiilor împădurite pe care urcă banda roşie de la Olt (traseele 1, 2) apar zone calcaroase dezgolite.
foto: Ică Giurgiu
8. Zona calcaroasă înaltă din vestul masivului, văzută de pe Chica Fedeleşului (traseu 3).
foto: Cristian Vărăreanu (Bucureşti)