Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
1
Ne-am inscris pe acest drum, care urmeaza Paraul Valea Caselor. Peisajul este superb. Desi sunt case si pensiuni, totusi locurile sunt incantatoare. Padurile care acopera versantii muntelui precum si verdele ierbii care seamana cu un gazon ne “fura” privirea. Depasim ultimile gospodarii si avem grija sa ne abatem spre dreapta la prima intersectie pe care o intalnim, aflata la circa 40 minute dupa ce ne-am inscris pe acest drum. Drumul din stanga duce spre o alta localitate, celebra prin codrii ei seculari, Slatioara. Mai parcurgem 15 minute si ajungem la capatul acestui drum, unde, pe partea stanga se afla un izvor de unde e bine sa ne aprovizionam cu apa (foto 2).
De la acest izvor ne abatem spre dreapta, traversand un parau care vine dinspre Cheile Moara Dracului si urcam pe malul opus, prin padure, pe o poteca care ne duce direct spre chei. Traseul este foarte bine marcat. La un moment dat poteca se termina brusc, rupta de paraul pe langa care urcam (foto 3). Coboram spre albia paraului si intram in chei. Desi nu sunt foarte lungi, avand circa 60 m, totusi sunt foarte spectaculoase. Pereti inalti de calcar, apropiati intre ei, ajungand in unele locuri la aproape 3 metri departare, grote si surplombe spectaculoase si cascade tumultoase intregesc peisajul (foto 4 si 5). Privim uimiti cum a putut natura sa daltuiasca asemenea pereti si de aceea facem un binemeritat popas.
2
3
4
5
O data depasite cheile urmam drumul mai departe. Poteca incepe sa urce prin padurea aflata in dreapta noastra, in sensul de mers. Panta este destul de mare pe alocuri dar in circa 25-30 minute o depasim si ajungem intr-o poiana intinsa si care are in partea dreapta a ei fata de sensul nostru de urcus, niste case (foto 7). Urcam pana in partea superioara a poienii unde vom intalni un drumeag care suie mai departe, printr-o padurice de brazi tineri si desi. Din locul de unde parasim poiana fotografiem partea de sub releul de televiziune de pe Rarau (foto 6).
6
7
In aceasta portiune drumul este mai domol si panta mai mica. Printre brazii din partea dreapta se ascund stanci albe de calcar, foarte interesante dar care acum sunt acoperite de vegetatie. Ceva mai sus intersectam un mic drum forestier care urmeaza o curba de nivel. Dupa ce traversam acest drum poteca noastra incepe sa urce din nou, mai accentuat, prin padurea din fata. Marcajul este foarte bine dispus pe copaci asa ca nu exista pericol ca sa ne abatem de la poteca.
Urcam incet, incet pana ajungem in alta poiana unde din nou maretia perisajului ne imbie la popas. Chiar in fata se vad peretii de calcar alb de sub releu, care se lasa vertiginos spre padure. Ceva mai jos se vede si o fosta cariera de piatra. Poteca se abate spre stanga si chiar coboara foarte putin iar in locul unde parasim poiana si intram in padure intalnim un izvor. Urcam apoi printr-o padure cu copacii mai tineri si de aceea crengile sunt uneori la nivelul ochilor si trebuie sa fim atenti. Poteca serpuieste prin aceasta padurice si depaseste cateva zone mlastinoase dupa care peisajul se schimba brusc: intram intr-o padure cu copaci inalti si multe stanci de mici dimensiuni, printre care ne strecuram.
Daca vom fi atenti vom observa printre copaci, in stanga noastra cateva stanci mai mari si cu forme spectaculoase, de creneluri si degete. Le-am fotografiat mai de sus (foto 14, stancile aflate mai jos, in dreapta). Urmeaza din nou o panta accentuata care ii descurajeaza pe multi cand o vad deoarece este rectilinie si pare greu de urcat desi nu este prea lunga. In partea superioara a acestei pante se gaseste o mica stanca pe care ne asezam pentru un scurt popas.
Poate cea mai frumoasa priveliste pe care o avem din acest loc este imensul perete de calcar din dreapta noastra, in sensul de urcus (foto 9). Am mai urcat putin pana intr-o mica poienita, unde am lasat bagajele, si ne-am abatut la acest perete. Efortul de a cerceta zona ne-a fost rasplatit din plin. Peretele are aspectul unei creste ascutite si este destul de lung. Inca de la baza lui suntem intampinati de forme interesante cum numai calcarul poate lua (foto 11).
9
11
Am urcat si pe creasta peretelui, numai ca pentru traversarea lui este necesara o coarda, creasta avand cateva locuri care necesita cunostinte de alpinism. Din varful acestei stanci mai observam un grup de stanci spectaculoase, aflat mai sus si lateral fata de poteca (foto 12). In foto 12, in ultimul plan se vede pasunea alpina unde trebuie sa ajungem si noi cand vom reveni in poteca. Pe creasta pe care suntem intalnim plante interesante (foto 13) si facem si o fotografie spre vale (foto 14).
12
13 Zmeoaica, aerel, chimionul-capului, pidosnica, smeoaica, somnorel, somnoroasa, spata-dracului (Laserpitium latifolium).
explicatie: Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti)
14
Undeva departe se vede si orasul Campulung. Deasupra noastra se roteste un stol de corbi. Varful Rarau se vede foarte aproape, desi ne desparte o vale adanca si putin umblata de turisti (foto 16). Tot pe stanca unde ne aflam intalnim plante tipic alpine (foto 17) iar la coborare alte plante frumos colorate (foto 18).
16
17
18 Omag, aconit, carul-lui-Venus, iarba-bubei/ coifului/ fierului/ jermilor, iarba-rea, marul-lupului, moartea-caprei, omag-albastru, palaria-calugarului, toaie (Aconitum napellus).
explicatie: Marelena si Radu Puscarciuc (Onesti)
Revenim la bagaje si mai urcam pe poteca marcata pana la un izvor amenajat partial de unde ne alimentam iar cu apa (foto 19). Curiozitatea ne imbie sa cercetam si celelalte stanci pe care le-am vazut. Asa ca ne abatem iar spre dreapta fata de sensul de urcus, pe o potecuta care se strecoara printre brazi inalti si in cateva minute ajungem la baza unor stanci de dimensiuni apreciabile. Remarcam aici lichenii care parca au facut un desen abstract pe ele (foto 20).
19
20
In sus se observa o fisura uriasa si extrem de spectaculoasa. Ne deplasam pe la baza acestor stanci si in partea opusa fata de poteca marcata putem urca pana pe la mijlocul lor fara dificultate (foto 21, 22, 23). Pentru ca vremea tine cu noi avem priveliste deosebita in toate directiile dar mai ales spre varf si spre padurea de la baza stancilor. De langa stanca aflata cel mai sus din acest grup se observa o poteca nemarcata, dar destul de larga, care urca prin padure. Putem continua si pe aici urcusul pentru ca aceasta poteca duce, pe langa alte stanci, tot in pajistea alpina unde ajunge si traseul marcat.
21
22
23
Revenim insa in poteca marcata si continuam urcusul. Imediat dupa izvorul de unde ne-am alimentat cu apa intram intr-o poienita pe care o traversam si in partea opusa poteca coboara spre cateva izvoare foarte puternice dupa care urcam spre ultima poienita. Din aceasta poienita poteca coteste spre dreapta, traversand o foarte mica portiune din padurea care se rareste fiind aproape de varful muntelui. Iesirea in golul alpin este marcata de multe stanci mici raspandite de-a lungul drumului (foto 24).
24
25
Urmeaza apoi un urcus pe langa o stana, prin golul alpin. Ceva mai sus intalnim un indicator care ne arata si drumul spre Slatioara (foto 25). Mai arucam o privire inapoi (foto 26) apoi ne inscriem pe poteca ce din acest loc merge aproape orizontal. In acest loc, acum cativa ani in urma, intr-o iarna, pe Cristi si pe mine ne-a surprins o mica avalansa, suficient cat sa ne sperie.
26
Avem doua optiuni. Prima: sa mergem mai departe pe curba de nivel si sa traversam o portiune de padure defrisata pana in Saua Ciobanilor unde mai vine un traseu din Campulung, marcat cu cruce galbena, pe Paraul Limpedea. A doua: sa urcam in stanga noastra spre creasta care se observa si este foarte aproape de poteca. O data ajunsi pe acesta creasta observam spre est Popii Raraului (foto 27) iar in partea opusa crestei fata de directia de urcus, in vale, spre sud, un drum si multe stani. Coboram spre acest drum care ne conduce tot spre Saua Ciobanilor, sa aflata inainte de Varful Rarau.
27
Drumul amintit ocoleste varful pe stanga lui in sensul de urcus. Dupa o curba se vad si Pietrele Doamnei dar din alt unghi decat suntem obisnuiti (foto 28) iar in ultimul plan Muntele Giumalau. Mai parcurgem cateva sute de metri si vedem Pietrele Doamnei asa cum le stim din multele poze facute de turisti (foto 29). Depasim statia meteo si intersectam drumul care duce spre releul de televiziune si spre varf. De aici avem multe optiuni: fie ne indreptam spre stanga, spre cabana pastorala aflata ceva mai jos fie spre hotelul alpin aflat la circa 15 minute de mers pe drum.
28
29
Traseul ales este ceva mai dificil si recomandat turistilor bine antrenati dar ofera multe satisfactii. Mai are inca multe portiuni adiacente care trebuie cercetate pentru ca in apropiere se mai afla grote destul de mari si pesteri. Este nerecomandat iarna.
vezi toate hărțile, articolele, imaginile explicate cu Munții Rarău
Page updated
Google Sites
Report abuse