SUS, PE SECERA LUNII

Au fost odată trei prieteni, mai mici decît copiii mari și mai mari decît copiii mici, care au plecat în pădure, după frăguţe, după mure și după ciuperci.

Frăguţe n-au găsit, le trecuse vremea, de mult.

Mure n-au găsit, nici vorbă să fie coapte încă.

Ciuperci n-au găsit, le-au mîncat melcii, pe toate.

Și, iac-așa, s-au rătăcit prin pădure, și au tot rătăcit și au tot rătăcit, pînă au ajuns la o stînă, așezată sub un copac mare.

Și le era foame, și l-au rugat pe cioban să le facă o mămăligă cu brînză, și ciobanul le-a făcut.

Și au înfipt ei, toţi trei, cîte-o lingură mare în ceaunul cu mămăligă, dar brînza se întindea și se întindea și se tot întindea.

S-au urcat pe scaune, și brînza s-a tot întins, s-a tot întins.

S-au urcat pe masă, și brînza s-a tot întins, s-a tot întins.

S-au urcat în copac, și brînza s-a tot întins, s-a tot întins.

Și s-au urcat pe-un nor, și brînza s-a tot întins, s-a tot întins.

Și s-au urcat pe secera lunii, și au tăiat cu ea brînza care se întindea și, toţi trei, au strigat de pe lună:

— Asta da, mămăligă bună!

Autor: Mircea Pop

Ilustrator: Done Stan