Au fost odată trei prieteni, mai mici decît copiii mari și mai mari decît copiii mici, care au plecat în pădure, după frăguţe, după mure și după ciuperci.
Frăguţe n-au găsit, le trecuse vremea, de mult.
Mure n-au găsit, nici vorbă să fie coapte încă.
Ciuperci n-au găsit, le-au mîncat melcii, pe toate.
Și, iac-așa, s-au rătăcit prin pădure, și au tot rătăcit și au tot rătăcit, pînă au ajuns la o stînă, așezată sub un copac mare.
Și le era foame, și l-au rugat pe cioban să le facă o mămăligă cu brînză, și ciobanul le-a făcut.
Și au înfipt ei, toţi trei, cîte-o lingură mare în ceaunul cu mămăligă, dar brînza se întindea și se întindea și se tot întindea.
S-au urcat pe scaune, și brînza s-a tot întins, s-a tot întins.
S-au urcat pe masă, și brînza s-a tot întins, s-a tot întins.
S-au urcat în copac, și brînza s-a tot întins, s-a tot întins.
Și s-au urcat pe-un nor, și brînza s-a tot întins, s-a tot întins.
Și s-au urcat pe secera lunii, și au tăiat cu ea brînza care se întindea și, toţi trei, au strigat de pe lună:
— Asta da, mămăligă bună!
Autor: Mircea Pop
Ilustrator: Done Stan