LUPUL ȘI IEDUL

Lupul văzu un ied care se adăpa pe malul rîului. I se făcu poftă de carne de ied și prinse a se lega de acesta.

— Tu, îi spuse, îmi tulburi apa și din pricina asta n-am cum să-mi potolesc setea.

Iedul răspunse:

— Cum pot eu, lupule, să-ţi tulbur apa? Nu vezi că mă adăp mai la vale de tine, și apoi, abia ating apa cu vîrful buzelor.

Lupul îi spuse:

— Te mai poftesc să-mi răspunzi, de ce vara trecută ai aruncat vorbe de ocară părintelui meu?

Iedul răspunse:

— Vara trecută, lupule, nici nu mă născusem încă pe lume.

Lupul se supără și spuse:

— Cu tine nu poţi avea ultimul cuvînt! Ei bine, atunci am să te mănînc fiindcă mi-e foame!