Se duse leul la vînătoare, îl luă pe măgar cu el și îi spuse:
- Ia-o înainte prin pădure, măgarule, și strigă cît poţi de tare, căci ai un gîtlej pe cinste. Fiarele care o vor lua la fugă, spăimîntate de strigătul tău, vor cădea în ghearele mele.
Așa și făcură. Măgarul răgea, fiarele o rupeau la fugă care încotro, iar leul punea gheara pe ele. După vînătoare, leul spuse măgarului:
- Bravo ţie, ai strigat cum nu se poate mai bine. De atunci, măgarul rage mereu, tot așteptînd să fie lăudat de careva.