șoarecele de rînd și șoarecele de oraș

Un șoarece înfumurat de la oraș veni în ospeţie la un șoarece de rînd. Acesta locuia în cîmp și își ospătă musafirul cu ce-i era la îndemînă: niște boabe de grîu și de mazăre. șoarecele cel înfumurat ronţăi ce ronţăi la ele și spuse:

- De asta și arăţi atît de jigărit, fiindcă trăiești în sărăcie. Să vii pe la mine, ca să vezi cum trăim noi.

și șoarecele de rînd veni la el. Așteptară amîndoi sub dușumele pînă căzu noaptea. Oamenii cinară și se retraseră. șoarecele cel înfumurat își introduse oaspetele printr-o deschizătură din dușumea în sufragerie și amîndoi se urcară pe masă. șoarecele de rînd nu văzuse de cînd se știa pe lume atîtea bunătăţi și nu se hotăra de care să se apuce mai întîi. El spuse:

- Ai dreptate, traiul nostru este sărăcăcios. Am să vin să locuiesc și eu la oraș.

Abia de rosti aceste cuvinte, că masa se cutremură; un om cu o lumînare în mînă dădu buzna în sufragerie și se porni să prindă șoarecii. Abia izbutiră cei doi să se facă nevăzuţi în deschizătura din dușumea.

- O, nu, spuse după asta șoarecele de rînd, tot mai bun este traiul nostru. Deși n-am bucate alese, dar nici spaime dintr-astea nu cunosc.