CORBUL ȘI VULPEA

Corbul făcu rost de o bucată de carne și se așeză într-un copac. Vulpii i se făcu poftă de îmbucătura aceea, așa că se apropie de copac și spuse:

— Știi, corbule, cînd mă uit la tine, mă bate gîndul că după mărimea și frumuseţea ta s-ar cuveni să fii împărat! Și ai fi într-adevăr împărat, dacă ai avea și un glas frumos.

Atunci corbul deschise pliscul și începu a croncăni cît îl ţineau puterile. Bucata de carne căzu în iarbă. Vulpea o înșfacă numaidecît și spuse:

— Măi corbule, dacă ai avea și minte pe deasupra, chiar că ai putea fi împărat.