VULPEA ȘI ŢAPUL

Ţapului i se făcu sete. El coborî sub un mal abrupt, la izvor, și se adapă pînă se îngreuie de tot. Dînd să iasă de sub mal, nici că mai putu. Și începu să behăie. Vulpea îl văzu și spuse:

— Așa păţesc nerozii! Dacă ai avea minte cît păr în barbă, te-ai fi gîndit înainte de-a coborî, cum ai să ieși de acolo.