Un vultur prinse un pui de vulpe și vru să-l ducă în cuibul său. Vulpea-mamă începu să-l roage să se îndure de dînsa. Vulturul se gîndi: «Ce rău îmi poate face ea mie? Am cuibul sus, tocmai în vîrful pinului. Nu ajunge ea pînă acolo». și duse puiul de vulpe în cuib. Vulpea fugi în cîmpie, făcu rost de la oameni de un tăciune aprins la capăt și îl aduse sub pin. Tocmai vroia să dea foc pinului, dar vulturul se rugă de ea să-l ierte și îi aduse puiul înapoi.