CALUL ȘI STĂPÎNII

Un grădinar avea un cal. Calul muncea mult și primea hrană puţină. Și se rugă calul celui de sus să-l mute la un alt stăpîn. Așa se și întîmplă. Grădinarul vîndu calul unui olar. Calul se bucură la început, numai că la olar munca se dovedi și mai grea. Și iar începu calul să se plîngă de soartă și să se roage să fie mutat la un stăpîn mai bun. I se împlini și această rugă. Olarul își vîndu calul unui pielar. Dar cînd privirea îi căzu pe pieile de cai întinse spre uscare în curtea pielarului, cu spaimă în suflet strigă bietul de el:

— Vai mie, atîta mi-a fost! Mai bine rămîneam la ceilalţi stăpîni, că acum m-au vîndut nu pentru muncă, ci pentru pielea mea!