Urmărit de vînători, un cerb se ascunse într-o vie. După ce vînătorii trecură de el fără să-l vadă, cerbul se apucă să rumege cîteva foi de viţă.
Auzind foșnet de frunze, vînătorii se gîndiră: «N-o fi vreo sălbăticiune ascunsă după butuc?» și traseră într-acolo, rănindu-l pe cerb.
Și își spuse cerbul, în timp ce-și dădea sufletul:
— Am fost pedepsit după merit. Căci am vrut să mănînc frunzele, care cu puţin înainte mi-au salvat viaţa.