Vulpea nimeri într-o capcană, se smulse din ea și rămase fără coadă. Văzînd una ca asta, începu să se gîndească cum să scape de rușine. Adună toate suratele și încercă să le hotărască să-și taie și ele coada.
— Coada, le spuse ea, nu ne este de nici o trebuinţă; e o greutate de prisos pe care o tot cărăm după noi.
Una dintre vulpi răspunse:
— Hm, n-ai spune tu asta dacă nu erai bearcă!
Vulpea bearcă tăcu chitic și plecă rușinată de acolo.