Un flăcăiaș păștea oile și prinse a striga, chipurile, că văzuse un lup:
- Ajutor, lupul! lupul!
Ţăranii veniră în fugă, dar se dumeriră că fuseseră păcăliţi. Flăcăiașul mai făcu de două sau de trei ori isprava asta, dar o dată se întîmplă ca lupul să dea cu adevărat iama în oi.
Flăcăiașul strigă iar:
- Săriţi, săriţi că a dat lupul!
Ţăranii se gîndiră că iar vrea să-i păcălească și nu mai veniră la chemarea lui. Cît despre lup, văzînd că nu are de cine să se teamă, sfîșie toată turma, după plac.