MĂGARUL ȘI CALUL

Un om ţinea în gospodărie un măgar și un cal. Într-o zi aceștia mergeau împreună pe drum. Măgarul îi spune calului:

— Tare greu îmi vine, n-am să pot căra pînă la capăt povara asta. Ia și tu măcar o mică parte din ea.

Calul nu se învoi. Peste puţin măgarul se prăbuși la pămînt din pricina efortului prea mare și își dete duhul. Stăpînul încarcă pe cal tot calabalîcul purtat de măgar, ba chiar și pielea acestuia. Calul se căina amarnic:

— Arăcan de sufletul meu, ce-am păţit! Dacă îl ajutam măcar puţin pe măgar, nu căram acum singur toată povara purtată de el, ba chiar și pielea lui pe deasupra.