Ce înseamnă cuvântul „Aghiasmă”?

Cuvântul este grecesc (aghiasmos) şi înseamnă sfinţire. La noi, prin aghiasmă se înţelege atât apa sfinţită, cât şi slujba pentru sfinţirea ei.

De câte feluri e Aghiasma în înţelesul ei de slujbă?

De două feluri: mare şi mică. Cea mică se mai numeşte în popor şi sfeştanie, care înseamnă luminare,sau slujba luminilor, pentru că la început se înţelegea prin ea Aghiasma cea mare, care se săvârşeşte la Bobotează, sărbătoare numită şi ziua luminilor sau a luminării, deoarece atunci se botează catehumenii.

Când se săvârşeşte Sfinţirea cea mică a apei?

În biserică, de regulă la fiecare zi întâi a lunii, iar în case, oricând cer credincioşii, mai ales în zilele de miercuri şi vineri dimineaţa. Când preoţii, potrivit hotărârilor Sfântului Sinod, merg să boteze casele credincioşilor, aceştia sunt datori să-i primească pe preoţi cu bucurie şi cu dragoste, deoarece preoţii aduc binecuvântarea şi ajutorul lui Dumnezeu asupra casei şi a familiei lor, prin apa sfinţită cu care-i stropesc.

Care sunt roadele şi folosul acestei slujbe?

Ştiut să fie că prea bun obicei este şi folositor de suflet să se facă „ în biserici, în mânăstiri şi în case, sfinţirea apei la toate zilele dintâi ale lunii şi a-i stropi pe oameni în mânăstiri şi în chilii, aşijderea şi în casele mirenilor şi toate ale lor. Această apă sfinţită pe care Duhul Sfânt prin rugăciunile preoţilor o sfinţeşte, multe feluri de lucrări are, precum însăşi ectenia sfinţirii şi rugăciunea mărturisesc. Că prin stropirea ei, duhurile cele viclene din tot locul se gonesc şi se iartă de păcatele cele mici de peste toate zilele, adică nălucirile diavoleşti, gândurile cele rele; iar mintea se curăţeşte de lucrurile cele spurcate şi îndreptată spre rugăciune se face; aduce dar pază, înmulţirea câştigului şi îndestulare; bolile goneşte şi dă sănătate trupească şi sufletească. Şi mai în scurt să zicem: toţi cei ce o primesc cu credinţă iau sfinţenie şi binecuvântare. Pentru aceasta, datori sunteţi şi voi, preoţilor, să vă învăţaţi enoriaşii voştri ca să o primească pe ea cu credinţă, spre marele folos al lor”[1].

Dar Sfinţirea cea mare a apei când se face?

La Bobotează, atât în ajun când se sfinţeşte apa cu care preoţii botează apoi casele creştinilor, cântând troparul Botezului: „În Iordan, botezându-Te Tu, Doamne…”, cât şi în însăşi ziua Bobotezei, după Sfânta Liturghie, când se sfinţeşte apa pe care o iau creştinii pe la casele lor pentru tot anul.

De ce se spune „Sfinţirea cea mare a apei”?

Pentru că apa de la Bobotează are o putere deosebită, fiind sfinţită printr’o îndoită chemare a Sfântului Duh în cursul rugăciunii de sfinţire, iar sfinţirea are loc în însăşi ziua în care Mântuitorul a sfinţit apele, botezându-Se în Iordan. De aceea şi slujba Aghiasmei mari este mai lungă şi mai sărbătorească decât a Aghiasmei mici, iar cântările şi rugăciunile ei pomenesc şi preaslăvesc îndeosebi Botezul Domnului în Iordan.

Ce putere are apa sfinţită de la Bobotează şi cum o folosim?

Aghiasma mare, adică apa sfinţită de la Bobotează, are, într’o măsură cu mult mai mare, puterea sfinţitoare şi tămăduitoare, precum şi darurile minunate, pe care am spus că le are Aghiasma mică. De aceea, ea se păstrează nestricată vreme îndelungată, rămâne tot aşa de proaspătă, de curată şi plăcută la gust ca şi când ar fi atunci scoasă din izvor. O parte din ea se păstrează în biserică, într’un vas anume, numit şi aghiasmatar, şi e folosită de preot la o mulţime de slujbe (ierurgii). Cu această apă sfinţită se stropesc persoanele şi lucrurile care trebuie exorcizate, curăţite sau sfinţite. Se întrebuinţează, de pildă: la botezul copiilor, la rugăciunea pentru durere de cap, la rânduiala de curăţire a fântânii spurcate, la binecuvântarea începerii semănăturilor, la vasul cel spurcat, la ţarinile (holdele), viile şi grădinile bântuite de lăcuste şi gândaci, la sfinţirea crucii şi a troiţei, a clopotului, a vaselor şi veşmintelor bisericeşti ş. a.

Aghiasma mare se foloseşte de asemenea la sfinţirea bisericii şi a antimiselor, a Sântului Mir şi a altora.

Fiecare creştin sau fiecare casă trebuie să ia din Aghiasma de la Bobotează şi să o păstreze într’un vas curat şi la loc de cinste. Se gustă dintr’însa pe nemâncate şi cu multă cuviinţă în zilele de ajunare şi de post, sau în zilele de sărbători mari, după ce venim de la biserică, mai ales când nu ne împărtăşim. Se obişnuieşte ca credincioşii să bea din Aghiasma mare timp de 8 (opt) zile în şir, începând din ajunul Bobotezei, până la încheierea praznicului, adică până la 14/27 ianuarie. După aceea, ea se poate lua numai după Spovedanie. Îndeosebi cei opriţi de la împărtăşire se pot mângâia luând Aghiasmă şi apoi anaforă. Când ne împărtăşim, Aghiasma se ia după împărtăşire, fiind mai mică decât Sfânta Împărtăşanie, iar când luăm numai anaforă, Aghiasma se ia înainte de aceasta, fiind mai mare ca anafora.

Putem stropi cu Aghiasma cea mare casa, curtea şi grădina, vitele şi chiar ogoarele şi livezile noastre, pentru a le feri de rele. În caz de boală putem, de asemenea, să gustăm din ea cu credinţă. Căci apa aceasta, având într’însa darul şi puterea dumnezeiască a Sfântului Duh, a făcut adesea multe minuni, însănătoşind bolnavi, tămăduind răni, apărând de rele, de necazuri şi de primejdii.

[1] Micul Molitfelnic, Povăţuirea din fruntea slujbei Aghiasmei mici, Ed. Arhidiecezana, Cluj, 1997 (v.Molitfelnicul, Ed. I.B.M.B.O.R., Buc., 1998).

Învăţătura de credinţă creştină ortodoxă, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al B.O.R., ed. Apologeticum 2006