Hristos Se naşte, slăviţi-L!

A mai trecut un an. A mai venit un Crăciun. Mai vine un An Nou. Mai vine şi o Bobotează, un Sfânt Ion şi gata cu sărbătorile de iarnă. Ne bucurăm de câteva zile libere, de câteva mese îmbelşugate, de câteva prilejuri de a fi cât mai mulţi laolaltă. Ne bucurăm cu drag de cei dragi, parcă iertăm mai uşor, parcă suntem mai darnici, parcă ne simţim mai aproape de Dumnezeu…, parcă..., parcă…

Pomana porcului nu e niciodată mai bună ca la Crăciun, sarmalele nu sunt niciodată mai gustoase ca la Crăciun, ţuica fiartă nu merge niciodată mai bine ca la Crăciun, bradul nu miroase niciodată mai bine şi nu e mai frumos ca la Crăciun. E adevărat. Şi, încă, multe alte lucruri sunt adevărate, chiar şi povestea lui Moş Crăciun care se străduieşte să găsească pentru fiecare câte un cadou.

Există, însă, dincolo de toate cele spuse mai sus, un ADEVĂR incontestabil: De Crăciun avem datoria să recunoaştem că

ASTĂZI S-A NĂSCUT HRISTOS,
MESIA CEL LUMINOS!

Bradul, azi-mâine, rămâne fără cetină. Mâncarea şi băutura, azi-mâine, se termină. Zilele libere se sfârşesc. Petrecerile se încheie. Moşul îşi ia sacul şi pleacă pe alte meleaguri să se odihnească. Doar Hristos, aşa cum spune Sfântul Apostol Pavel:

IERI, AZI ŞI ÎN VEAC
ESTE ACELAŞI!

E frumos să te bucuri de sărbătorile de iarnă ca de un cadou binemeritat, după un an de eforturi, de sacrificii, poate de necazuri şi de cumpene. Dar e infinit mai frumos să te bucuri de prezenţa continuă a lui Hristos în fiecare cămin şi în fiecare creştin.

Personal, nu văd nici un farmec al sărbătorilor de iarnă dacă în casa mea nu a intrat preotul cu Icoana Naşterii, dacă în casa mea nu au intrat colindătorii, dacă în casa mea – lângă bradul împodobit şi cu cadourile la poalele lui – nu răsună colindele românilor mari şi mici, spre marea bucurie a celor dragi mie. Nu văd cum poate fi o bucurie mai mare pentru cineva decât să pună masa de Crăciun după Sfânta Liturghie din ziua de Crăciun, mulţumind Pruncului pentru darurile cu care este încărcată masa şi pentru putinţa de a serba acea zi.

A privi Crăciunul ca pe un început al unor mese întinse până la Sfântul Ion, a privi Crăciunul ca pe un început al unor zile fără griji, a privi Crăciunul ca pe un început de petreceri este, cel puţin, hilar.

Crăciunul
(cu sau fără voia Dumneavoastră)
este BUCURIA astfel cântată

Naşterea Ta Hristoase, Dumnezeul nostru,
răsărit-a lumii lumina cunoştinţei;
că, întru dânsa, cei ce slujeau stelelor,
de la stea s-au învăţat să se închine Ţie,
Soarelui dreptăţii,
şi să Te cunoască pe Tine,
Răsăritul cel de sus,
Doamne, slavă Ţie!

SĂRBĂTORI FERICITE
şi
LA MULŢI ANI !

Pr. Bogdan Ciobotaru

Naşterea Domnului
25 decembrie 2014