Aici această temă este înfăţişată prin parabola de la Luca despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr. Sensul acesta al parabolei a părut ciudat multor vizitatori şi cunoscători în materie de iconografie. Pentru ce a trebuit să fie folosită tocmai această parabolă ca formă de înfăţişare a judecăţii? Până la urmă au întrebat pe pictor şi acesta nu s-a încurcat în răspuns. El s-a gândit la preoţii care după Liturghie, îndreptându-se cu faţa spre apus, dau poporului cuvântul călăuzitor al predicii. Preoţii înşişi trebuie să privească în vremea cuvântării la această parabolă a Domnului. La ce le-ar folosi lor înşişi cuvântul propovăduirii dacă după Liturghie mănâncă asemenea bogatului nemilostiv, iar poporul lui Dumnezeu rabdă şi nu are nimic, sau numai ceea ce este strict de trebuinţă?diferite tema judecăţii de apoi. Aici această temă este înfăţişată prin parabola de la Luca despre bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr. Sensul acesta al parabolei a părut ciudat multor vizitatori şi cunoscători în materie de iconografie. Pentru ce a trebuit să fie folosită tocmai această parabolă ca formă de înfăţişare a judecăţii? Până la urmă au întrebat pe pictor şi acesta nu s-a încurcat în răspuns. El s-a gândit la preoţii care după Liturghie, îndreptându-se cu faţa spre apus, dau poporului cuvântul călăuzitor al predicii. Preoţii înşişi trebuie să privească în vremea cuvântării la această parabolă a Domnului. La ce le-ar folosi lor înşişi cuvântul propovăduirii dacă după Liturghie mănâncă asemenea bogatului nemilostiv, iar poporul lui Dumnezeu rabdă şi nu are nimic, sau numai ceea ce este strict de trebuinţă?

Icoana judecăţii înfăţişată aici prin parabola Domnului, devine o chemare actuală către toţi care aud cuvântul lui Dumnezeu. Sunt ei, după cuvântul Evangheliei, cu adevărat gata să împartă ale lor cu semenii?

In imaginea acestui ospăţ al bogatului nemilostiv, căruia îi stau la îndemână, împreună cu prietenii săi, toate bucuriile acestei lumi, şi zugrăvirea săracului Lazăr în stânga, căruia câinii îi ling rănile, pictorul bisericii şi-a desfăşurat în aşa fel întreaga imaginaţie, care poate duce la o adâncă interiorizare, încât ne aminteşte de ospăţul lui Belşaţar din Vechiul Testament (Dan., 5, l ş. a.).

Privind acest ospăţ al bogatului nemilostiv, ne putem aminti ceea ce spune Isaac de Antiohia: «Credinţa m-a poftit să mă desfăt cu bogăţiile ei. M-a poftit să stau la masa ei şi mi-a adus în faţă roadele Duhului, mi-a netezit calea către uşa ei, ca să pot umbla cu ea nestingherit. Ea m-a însoţit pe cărarea cea dreaptă, ca să nu rătăcesc în greşeli vrednice de osândă. Am intrat cu ea în locuinţa ei şi am ajuns la locul odihnei. Acolo am văzut toate bogăţiile pe care le-a pregătit celor poftiţi de ea»21.

21. Isaac al Antiohiei, A treia poezie despre întruparea Domnului, BKV, Miinchen, 1913, 39.