"Binecuvântat ești Hristoase, Dumnezeul nostru, Cela ce prea înțelepți pe pescari ai arătat, trimițându-le lor Duhul Sfânt; și printr-înșii lumea ai vânat, iubitorule de oameni, mărire Ție!"

Așa este troparul acestui mare praznic al Bisericii noastre, de fapt ziua de naștere a Bisericii creștine, întrucât în această zi a luat ființă în chip văzut această instituție divino-umană, întemeiată în chip nevăzut odată cu jertfa Mântuitorului pe cruce.

Duminica de astăzi mai este numită și "Duminica Cincizecimii" întrucât pogorârea Duhului Sfânt peste Sfinții Apostoli, în Ierusalim, a avut loc în cea de-a cincizecea zi de la Inviere. Sfântul Evanghelist Luca, în "Faptele Apostolilor", (cap 2) istorisește momentul în care Duhul Sfânt, sub chipul unor limbi de foc, a umplut de darurile sale pe Apostoli, pentru început aceștia căpătând marea putere de a grăi în limbi străine, necunoscute de ei până atunci. Spre mirarea multor oameni aflați în Ierusalim, cei doisprezece au început să facă cunoscută învățătura Mântuitorului către neamuri, în diferite limbi, deși acești ucenici erau știuți de mulți cei prezenți ca fiind evrei simpli, în nici un caz preocupați de învățarea limbilor străine. Trimiterea Duhului Sfânt peste ucenicii săi o vestise mai demult Mântuitorul: "dar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe care Tatăl Il va trimite întru numele Meu, Acela vă va învăța toate și vă va aduce aminte de toate cele ce v-am spus eu" (Ioan 14.26). Intr-adevăr, când Duhul Sfânt S-a pogorât peste Apostoli, aceștia au devenit "preaînțelepți", fiind umpluți "de lumină, râvnă și toate harurile dumnezeiești" – așa cum frumos exprima Patriarhul Justinian. Abia după acest moment, ucenicii Domnului au ieșit în toată lumea, săvârșind minuni, întorcând pe păgâni de la închinarea idolilor, aducând de la oameni simpli la împărați pe mulți la dreapta credință. Inceputul are loc chiar în această zi a Pogorârii Duhului Sfânt când, în urma predicii Sfântului Apostol Petru, "ca la trei mii de suflete" au crezut în Hristos, alcătuind prima comunitate a celor ce credeau în Hristos.

Așadar, Biserica a fost încă de la început - o adunare (ecclesia) a celor ce cred în Hristos. Această adunare Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolească (așa cum spunem în Crez) - care după cuvintele sfântului Apostol Pavel, este trup al lui Hristos (Efeseni, cap 5) - ar trebui să-și păstreze unitatea și integritatea moral religioasă până la sfârșitul veacurilor. Amin.

Pr. Bogdan Ciobotaru

Icoanele tradiționale prezintă evenimentul în felul următor: O încăpere sus, sugerată prin pereți străpunși de ferestre și îm­podobită în partea de deasupra cu draperie. In încăpere se află doisprezece Apostoli, așezați pe o bancă semicirculară (exedra). Iși ocupă locurile după vârstă și importanță. Se află așezați în centrul compoziției, în partea de sus a arcu­lui semicercului format de bancă, iar cei mai tineri dintre ei se află în planul frontal, la fiecare din capetele semicercului.

Deasupra Sfinților Apostoli se află reprezentată bolta cerească, din care izvorăsc douăsprezece raze care coboară asupra lor. In mod caracteristic, în această scenă Sfinții Apostolii au aureole și câte o limbă de foc în fiecare dintre aureole, în partea de sus a ei sau în raza care se oprește în aureolă. Chipurile, pozițiile și gesturile lor vădesc o stare de pace, trează, însă și de rugăciune.

Sub Sfinții Apostoli, separat de ei printr-unul sau două arcuri este înfățișat un bătrân cu barbă și cu o coroană pe cap. Ține în mâini - întinse în laturi - o pânză cu douăsprezece filactere. Acest om simbolizează lumea locuită (oikoumene), iar filacterele, propovăduirea fiecăruia dintre cei doisprezece Apostoli, care avea să urmeze, în diverse părți ale lumii. In icoanele mai vechi, în locul acestei reprezentări simbolice a lumii și a propovăduirii apostolice, sunt înfățișați oameni din dife­rite neamuri, îmbrăcați în straie specifice și cu capetele întoarse în sus, ca și cum ar asculta răpiți învățătura Apostolilor. Deasupra lor stă scris: "Oameni, neamuri și limbi". Ei aparțin diferitelor neamuri care se aflau în Ierusalim în ziua Cincizecimii și care s-au adunat lângă casa unde erau Sfinții Apostoli când au auzit vuietul mare la pogorârea Duhului Sfânt și au rămas uimiți auzind propovăduirea (kerygma) Sfinților Apos­toli, fiecare în limba sa.

Folosirea reprezentării simbolice a bătrânului care ține pânza cu cele douăsprezece filactere a fost preferată mulțimii de oameni, pentru că este un mijloc mai simplu, mai economic, de redare a ideii răspândirii Evangheliei de către Sfinții Apostoli pretutindeni, totodată, ea nu distrage atenția privitorului de la Apostoli la mulțimea de oameni.

Inscripția icoanei este: "Cincizecimea". Evenimentul apare descris în Faptele Apostolilor, capi-tolul al doilea. Aici citim: "Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. Și din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, și a umplut toată casa unde ședeau ei. Și li s-au arătat, împărțite, limbi ca de foc și au șezut pe fiecare dintre ei. Și s-au umplut toți de Duhul Sfânt și au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. [...] Și iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulțimea și s-a tulburat, căci fiecare îi auzea pe ei vorbind în lim­ba sa. Și erau uimiți toți și se minunau zicând: «Iată, nu sunt aceștia care vorbesc toți galileieni? Și cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut? Parți și mezi și elamiți și cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea și în Capadocia, în Pont și în Asia, în Frigia și în Pamfilia, în Egipt și în părțile Libiei cea de lângă Cirene, și romani în treacăt, iudei și pro­zeliți, cretani și arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noas­tre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!» Și toți erau uimiți și nu se dumireau, zicând unul către altul: «Ce va să fie aceasta?»" (Fapte 2,1-4; 6-12).

Locul preferat al reprezentărilor murale ale Cincizecimii este bolta în leagăn de deasupra iconostasului, numită și bolta secundară a Altarului.

Constantine Cavarnos