Aceasta planşă şi toate cele următoare înfăţişează momente din întregul program pictural. Cifra din paranteză indică locul în planul general.

Trei evenimente ale Vechiului Testament au fost văzute ca prefigurări ale mântuirii: imaginea chivotului legământului (58), jertfa proorocului Ilie (28) şi jertfa lui Avraam (27). In cea din urmă e înfăţişat din nou un simbol străvechi al credinţei. In timp ce din jertfelnicul de pe muntele Moria ţâşneşte flacăra, se vede pe el întins în forma crucii, chipul lui Isaac, fiul predat de bunăvoie Tatălui. Şi în vreme ce Avraam se sprijină cu mâna pe trupul fiului, ca să înfigă în el, cu faţa întoarsă, cuţitul, îi apare din foc îngerul, care îi porunceşte să se oprească, aducând cu sine mielul ca animal de jertfă. Credinţa tatălui care merge cu ascultarea până la limita maximă şi dăruirea de sine a fiului, care o prefigurează pe cea a Fiului Omului, devin foc pe fundalul întunecos al lumii, un semn înflăcărat al istoriei lui Dumnezeu cu omul. Aceasta o spune Epistola către Evrei: «Prin credinţă, Avraam, când a fost încercat, a adus pe Isaac şi 1-a jertfit pe unul născut al său, el care primise făgăduinţele, către cel care spusese: «In Isaac ţi se va chema ţie urmaş căci gândea că puternic este Dumnezeu ca să-1 învie şi din morţi: de aceea 1-a dobândit pe el ca pe o pildă (a învierii)» (11, 17-19).