In partea de sud-vest a Bucureştiului, se întinde cartierul Ferentari, locuit de oameni blânzi şi îngăduitori. Pe aici a trecut odinioară Mihai Viteazul cu ostaşi din artileria sa uşoară care purtau numele de ferentari, pentru a înfrunta puhoiul otoman la Călugăreni.

In amintirea acelor fapte intrate în conştiinţa întregii naţiuni şi în legendă se va păstra, pentru acest cartier, numele ferentarilor care, prin vitejia lor, au contribuit la biruinţa de la Călugăreni.

De-a lungul timpului, s-au înălţat, în aceste laturi ale Bucureştiului, mai multe biserici, dar cea care a păstrat numele cartierului este Biserica Sfântul Ioan Botezătorul, aşezată chiar pe Calea Ferentarilor, la distanţă aproximativ egală de cele două capete ale sale.

Construită între 1935—1938, prin contribuţia enoriaşilor săi, Biserica Sfântul Ioan Botezătorul-Ferentari a fost pictată, la început, în ulei.

Din pricină că tencuiala aplicată pe pereţii interiori ai bisericii nu a făcut o priză bună cu suportul, a început un proces de desprindere a stratului pe care s-a aplicat pictura. Acest proces a continuat până la cutremurul din martie 1977, când cea mai mare parte a tencuielilor s-au desprins de pe pereţi. Organele parohiale au hotărât, în faţa acestei situaţii, şi ţinând seama de îndrumările Prea Fericitului Părinte Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, şi de avizul Comisiei de pictură bisericească, să se treacă la realizarea unei noi picturi în tehnica fresco şi cu respectarea tradiţiei bizantine. Totodată s-a decis ca, odată cu realizarea noii picturi, să se execute lucrări de restaurare generală a sfântului lăcaş şi de amenajări la construcţiile aferente: clopotniţă şi cancelarie parohială.

Lucrarea privind pictarea bisericii a fost încredinţată Prea Cuviosului Arhimandrit Gheorghe-Firmilian Ciobanu, pictor şi restaurator de biserici.

Lucrările propriu-zise de pictare a bisericii, ca şi reparaţiile şi amenajările generale au început la l martie 1980 şi au durat până în luna iunie 1984, cu unele întreruperi.

Cu excepţia primelor trei luni din anul 1980, când a fost ajutat de pictorul Petre Botezatu, la bolta mare, părintele Ciobanu a pictat personal întreaga biserică, peste 800 de metri pătraţi.

Punctul culminant al acestei lucrări a fost atins de pictarea bolţii din pronaos când zugravul a lăsat pensula să dea la lumină scena Arătării Celor Trei Tineri la Stejarul Mamvri, la masa comuniunii supreme. Intr-o mare de lumină şi flăcări, Cei trei Tineri slujiţi de cetele îngereşti şi proslăviţi de imnologi ai Bisericii, sunt înfăţişaţi ca izvor al întregii lucrări mântuitoare, crucea pe fundalul căreia sunt pictaţi devenind cauză şi lucrare a întregii istorii a mântuirii. De aici şi din scenele în care este pictat Mântuitorul şi Sfântul Duh iradiază torente de lumină care prefac pe credincios în purtător de har şi putere spirituală.

Impresia pe care o creează ansamblul acestei picturi este copleşitoare. Oricât de mult ai privi-o nu-i sesizezi semnificaţiile şi ideile teologice decât treptat. «Pictura e o interpretare lărgită a momentelor mântuirii, o punere în evidenţă a multora din sensurile mântuirii şi totul e întemeiat pe o luare în considerare a multor amănunte din textul Sfintei Scripturi, trecute adeseori cu vederea» (Pr. Prof. D. Stăniloae, O pictură bisericească contemporană, un comentar îmbogăţit al dogmelor ortodoxe, în «Biserica Ortodoxă Română», 1983, nr. 3—4, p. 184).

Printre cei ce au sesizat valoarea acestei lucrări, se numără, pe lângă părintele profesor D. Stăniloae mai sus citat şi părintele profesor dr. Wilhelm Nyssen de la Universitatea din Koln, bizantinolog reputat, care, din primul moment în care a văzut această pictură, şi-a arătat intenţia de a scrie o carte pentru a o semnala lumii creştine actuale.

Prea Cucernicia Sa este autor al multor lucrări închinate picturii bizantine din care a apărut în limba română cea intitulată începuturile picturii bizantine (Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1975) şi un bun cunoscător al picturilor exterioare ale mânăstirilor din Nordul Moldovei asupra cărora a scris o excepţională interpretare teologică, publicată în limba română de Institutul Biblic şi de Misiune Ortodoxă, sub titlul: «Pământ cântând în imagini» (Bucureşti, 1978).

Tot astfel în volumul monumental intitulat Die Ikone, Herder, Freiburg, Basel, Viena, 1982, părintele profesor Nyssen semnează o cuprinzătoare sinteză asupra artei iconografice româneşti.

Inţelegerea pe care o dovedeşte părintele profesor Nys­sen faţă de pictura şi iconografia românească îşi are obârşia în dragostea sa faţă de ţara noastră şi de poporul român despre a cărui originalitate, credinţă şi generozitate ctitoricească vorbeşte chiar în cartea de faţă.

De aceea, traducând în limba română cartea pe care părintele Nyssen a scris-o asupra acestei picturi contemporane bisericeşti din ţara noastră, cititorii iau cunoştinţă despre felul în care geniul creator al acestui popor se oglindeşte într-o conştiinţă creştină de dincolo de fruntariile noastre, care distinge în această pictură «un semn nou al nădejdii în viitorul Bisericii celei una şi nedespărţite». Cartea în general este un ghid de spiritualitate şi de evidenţiere a unei realizări şi a unei epoci în care puterea de creaţie a poporului nostru s-a putut exprima deplin.

Frescele bizantine din Biserica Ferentari aduc o mărturie asupra posibilităţilor de exprimare ale artei noastre bisericești.

*

Această valoroasă realizare s-a aflat şi se află sub semnul înaltei purtări de grijă şi îndrumări a Prea Fericitului Părinte Iustin, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care a sprijinit prin cuvânt călăuzitor şi faptă ctitoricească împlinirea ei. Recunoştinţa noastră faţă de Prea Fericirea Sa, profundă şi statornică, face parte din firescul lucrurilor.

Se cuvine să dăm expresie şi sentimentelor de preţuire şi recunoştinţă faţă de preoţii coslujitori ai bisericii şi mai cu seamă faţă de credincioşii parohiei care, prin donaţiile lor generoase, au susţinut eforturile băneşti necesare realizării lucrărilor amintite. Sunt astfel cinstiţi toţi acei credincioşi ai Bisericii Ortodoxe Române care, prin importante donaţii şi sub alte multe forme, au sprijinit, pretutindeni, aducerea sfintelor noastre locaşuri la o nouă frumuseţe.

Preot SABIN VERZAN