Dacă în cei trei îngeri adunaţi aci la o masă se înfăţişează aşadar Sfânta Treime ca temeiul de viaţă cel mai lăuntric al întregii creaţii, ei înfăţişează şi sfatul privitor la mântuire, căci potirul de pe masă arată limpede că mântuirea lumii prin Fiul îşi are izvorul în comuniunea lăuntrică de dragoste a fericitei Treimi, ca ultim fundament al lumii şi al omului şi al oricărei dăinuiri.

Pictorul a înconjurat această icoană cu o tâlcuire scrisă. In cerul cel mai dinafară el scrie:
«Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. Plin e cerul şi pământul de lauda măririi Lui».
Masa însăşi e înconjurată de cuvintele din întîia Epistolă a lui Ioan: «Trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Şi aceştia trei una sunt» (Ioan 5, 7).

In cea dintâi cântare de laudă a Sfintei Treimi, alcătuită de Mitrofan de Smirna, se spune: «Tu ai arătat lămurit odinioară lui Avraam cunoaşterea curată a lui Dumnezeu în imagine când Te-ai arătat în trei ipostasuri şi totuşi ca Unul singur după firea dumnezeiască. Şi cu credinţă Te cântăm în imne, pe Tine, Dumnezeu în trei sori, atotstăpânitor»¹⁷..

17. Mitrofan de Smirna, Canonul Sfintei Treimi, trad. în K. Kirchoff, Hymnen d. Ostkirche, Munster, 1960_: 22 ş, u.