Iacob din Vatme cântă evenimentul Buneivestiri astfel: «A fost un moment minunat, acela când Maria stătea şi vorbea cu Gavriil. Fiica smerită şi săracă şi îngerul s-au întâlnit şi au avut o convorbire cu totul neobişnuită. Fecioara curată şi îngerul strălucitor au purtat minunatul dialog care aducea iarăşi pacea între cer şi pământ. Una din neamul femeiesc încheia cu căpetenia cetelor îngereşti un contract pentru împăcarea lumii întregi. Aleşi să hotărască cu privire la legătura între cer şi pământ, ei au vorbit, s-au ascultat şi au instituit pacea între cei învrăjbiţi întreolaltă. Fecioara şi îngerul s-au întâlnit şi au pus lucrurile iarăşi în rînduială, în aşa fel că au stins vrajba dintre Domnul şi Adam. Vrajba cea mare, care se ivise în spaţiu (sub pomii raiului) a fost luată în cercetare şi a fost înlăturată, şi aşa s-a înstăpânit din nou pacea. Pământescul şi cerescul au vorbit prieteneşte unul cu altul, în aşa fel, că cele două părţi au părăsit cearta şi au încheiat pace»3.

Dar şi Efrem cântă în toate felurile posibile această faptă a începutului tămăduirii lumii: «(Maria) este templul curat în care s-a pogorât Dumnezeu, veşnicul Biruitor, şi în ea s-a săvârşit în chip minunat taina prin care Dumnezeu S-a făcut om, iar Adam a fost şi el numit „fiu" de către Tatăl. Maria este mlădiţa care a crescut din rădăcina lui David şi ale cărei ramuri au rodit ciorchinele sângelui vieţii. Şi Adam bând din vinul acestuia a fost sculat din morţi şi s-a întors în Eden»4,

3. Iacob de Vatme, Poezie despre Prea Fericita Fecioară, VI, 13 în Texte d. Kirchenvater, 2, Munchen, 1963, 257.
4. Sf. Efrem Sirul, Carm, Sogyata, I, 38-40, trad. în CSCO, Scriptores Syri, tom 83, Louvain, 1959, 183.