Noi, Biserica

Într-un pliant din perioada sărbătorilor de iarnă 2008 – 2009, vă reaminteam că biserica nu e a mea, ci a Dumneavoastră! Eu sunt salariatul Dumneavoastră şi port – pentru o perioadă limitată de timp - răspunderea pentru bunul mers al treburilor bisericii. Dar biserica nu o ţin eu, ci Dumneavoastră. Au ridicat-o străbunicii şi bunicii Dumneavoastră, aşa cum v-am spus şi în alte rânduri, au refăcut-o părinţii Dumneavoastră, iar acum e rândul Dumneavoastră să contribuiţi ÎN DIVERSE MODALITĂŢI la întreţinerea ei. E normal, nu?

Tot la fel de normal este, însă, să fiţi înştiinţaţi despre activitatea pe care noi, cei trecători pe la biserica parohiei Dumneavoastră, încercăm să o desfăşurăm, atât pe plan pastoral, cât şi pe plan administrativ-gospodăresc.

Din anul 2010, anul desfăşurării celor mai recente alegeri la nivelul parohiei, activitatea Consiliului Parohial este coordonată de către domnul prof. univ. dr. ing. LIVIU ARSENOIU, ales EPITROP pentru o perioadă de 4 ani (2010 – 2014). Alături de domnia-sa activează ceilalţi consilieri parohiali, precum şi membrii Comitetului Parohial, conform legislaţiei noastre bisericeşti. În procent covârşitor, aceste aproape 40 de persoane (şi familiile lor) din parohia Dumneavoastră se implică, ori de câte ori este nevoie, în toate activităţile derulate.

Ce mă bucură pe mine, personal, cel mai mult? Spiritul de iniţiativă al Epitropului, al consilierilor şi al persoanelor din Comitetul parohial. Şi spun asta pentru că, în alte locuri, Epitropul şi ceilalţi iau cunoştinţă despre ce se face în parohia lor. Aici, la Parohia Sfântul Ioan Botezătorul din Ferentari, de cele mai multe ori, eu iau cunoştinţă de propunerile, iniţiativele şi dorinţele celor cu care conlucrez. Şi, să ştiţi, nu sunt puţine acestea! Şi, mai ales, sunt atât pe plan administrativ-gospodăresc, cât şi pe plan pastoral-misionar.

Ce credeţi că-i determină pe aceşti oameni să se implice atât de activ în viaţa parohiei Dumneavoastră?

- Nevoia de celebritate? În nici un caz, pentru că avem de-a face cu oameni foarte modeşti, deşi ar avea nişte C.V. –uri cu care să arate şi să spună multe;

- Dorinţa de a ieşi în evidenţă în faţa cuiva? Cu siguranţă, nu! Pentru că au un bun-simţ în faţa căruia trebuie să te pleci!

- Dorinţa de câştig? Care câştig, când TOŢI aceşti oameni (vorbesc de Consiliul Parohial şi de Comitetul Parohial – cele aproximativ 40 de persoane) sunt PRIMII care contribuie – fie financiar, fie cu participarea directă – la tot ceea ce se întreprinde în parohie.

Şi, atunci, care ar fi răspunsul? Al Dumneavoastră nu-l ştiu, dar vă cer voie să-l primiţi pe-al meu: TOŢI ACEŞTI OAMENI AU ÎNŢELES ŞI ÎNCEARCĂ SĂ-I FACĂ ŞI PE ALŢII SĂ ÎNŢELEAGĂ CĂ BISERICA ESTE FORMATĂ DIN CEI CE SLUJESC LA ALTAR ŞI CEI CARE VIN LA ALTAR, ADICĂ DIN CLER ŞI CREDINCIOŞI. IAR AICI, LA PAROHIA SFÂNTUL IOAN BOTEZĂTORUL DIN CALEA FERENTARI, NR. 121, EU, PREOTUL BOGDAN, ÎMPREUNĂ CU COLEGII MEI SLUJITORI ŞI CU DUMNEAVOASTRĂ, TOŢI ENORIAŞII ORTODOCŞI DIN PAROHIE, FORMĂM BISERICA! Mai mult decât atât: aceşti oameni, fideli BISERICII, cunosc TOATE problemele cu care se confruntă parohia Dumneavoastră şi nu rămân NICIODATĂ nepăsători!

Ce m-a determinat să scriu aceste rânduri? Promisiunea pe care i-am făcut-o EPITROPULUI nostru, domnul profesor Liviu Arsenoiu, că voi prezenta un articol despre starea parohiei, articol pe care să-l posteze pe site-ul parohiei, pentru a face cunoscută - şi în acest fel – activitatea noastră. Dar nu am putut trece la STAREA PAROHIEI fără aceste rânduri de mai sus.

Aşadar, sunteţi aproximativ 1.900 de familii ortodoxe arondate la această biserică parohială. Vorbim de o parohie nu mică, dar modestă, comparativ cu cele mai multe dintre parohiile bucureştene. Din cele 1.900 de familii, aproximativ 200 sunt apropiate de biserică, în sensul că frecventează biserica în duminici şi sărbători, plătesc – în mare parte – contribuţia anuală, participă - ori de câte ori e nevoie – la bunul mers al treburilor bisericii. Deci, e un procent situat între 10 şi 11 %. Sau, am putea spune că una din zece familii ortodoxe din parohie participă la viaţa Bisericii.

ŞI CE DACĂ? ( Ar putea fi întrebarea pusă de unii, din fericire puţini)

- SĂ ZICĂ „MULŢUMESC” CĂ O DATĂ, BA CHIAR DE DOUĂ ORI PE AN PRIMESC PREOTUL ÎN CASĂ;

- SĂ ZICĂ „MULŢUMESC” CĂ PLĂTESC, ORI DE CÂTE ORI AM NEVOIE – ACASĂ SAU LA BISERICĂ – DE PREOT;

- SĂ ZICĂ MULŢUMESC CĂ RESPECT ŞI BISERICA ŞI PREOTUL.

DA! Pentru toate acestea vă spun tuturor „MULŢUMESC”, dar şi „SĂRUT-MÂNA”! Rămâne, ÎNSĂ, ceva ce nu are cum să fie trecut cu vederea: FIE CĂ ŞTIŢI, FIE CĂ NU ŞTIŢI, TOŢI – ABSOLUT TOŢI – CEI CARE ALCĂTUIŢI CELE 1.900 DE FAMILII ORTODOXE DIN PAROHIE FACEŢI PARTE DIN BISERICĂ! Aici e cheia problemei: fac parte din BISERICĂ, prin credinţa pe care o am – credinţa ortodoxă – dar nu fac parte din BISERICĂ atunci când e vorba să-mi aduc şi eu contribuţia personală, într-o formă sau alta, la bunul mers al treburilor BISERICII.

Mai e un lucru foarte interesant: de 15 (cincisprezece) ani am ocazia să vin în contact cu enoriaşii. Într-un procent FOARTE MARE, am de-a face cu oameni de mare BUN SIMŢ! Fie că au o anumită situaţie materială, fie că sunt aproape „la sapă de lemn”, fie că „au carte”, fie că „nu au carte”, respectul pentru haina preoţească a fost şi este evident! Sau, cel puţin, aşa l-am văzut eu.

Şi, atunci, vă întreb şi pe Dumneavoastră – pentru că pe domnul profesor Arsenoiu, EPITROPUL nostru, l-am întrebat: CUI SĂ PREZINT STAREA PAROHIEI? Cele aproximativ 200 de familii apropiate de BISERICĂ, cunosc, aproape în amănunt starea. Celelalte, aproximativ 1.700 de familii, nu par să fie interesate! Deşi, repet, relaţia lor cu preotul / preoţii este o relaţie civilizată şi care denotă mult bun simţ şi bună-creştere. Lipseşte, însă, CEVA!!! Ori îmi scapă mie acel CEVA, ori le scapă DUMNEALOR...

Un 2013 plin de bucurii netrecătoare pentru toţi: pentru Dumneavoastră, pentru BISERICĂ şi pentru mine. Adică, pentru NOI!

Cu respect, Pr. Paroh Bogdan Ciobotaru

*** VENITURILE sunt apropiate de CHELTUIELI, dar nu sunt trecute nici un fel de CHELTUIELI legate de: consum apă, ajutoare sociale, cărţi pentru cult, reviste bisericeşti, reparaţii curente (ca la orice casă). Ce să mai vorbim de reparaţii capitale: acoperişul bisericii, cancelarie parohială, capelă, bibliotecă etc…