Timpul de muncă vs timpul liber / Tiempo de trabajo vs tiempo libre

Columna 1.

Columna 2.

Traduccion / Traducere... admin.

"Muncă" sau "ocupatie".

"Timp liber" vs "timp ocupat cu muncă"

Analogii ce se pot face pentru a se intelege mai usor si mai corect sensul cuvintelor "ocupat" si "liber" in raporturile dintre om si institutia numită "Muncă.

Scaun ocupat vs scaun liber;

Loc ocupat (in avion, in tren, in autobuz) vs loc liber;

Ocupat vs liber (la wc spre un ex)

Ocupat vs liber (la locurile de parcare a unei parcare cu plată sau fără).

Prin prisma asta se poate intelege in soferie (unde suprapunerea dintre planul civil siplanul laboral este atat de mare incat cei mai mai multi nici nu mai disting faptul ca sunt doua distincte planuri), ca un sofer, ori e liber ori e ocupat. in raport cu Munca.

Autonomul trebuie sa se scoata singur din jug (si sa se repuna la baza lui legala) in timp ce pe angajat trebuie sa il scoata din jug angajatorul sau, si sa il redea (angajatorul pe angajat) conditiei sale civile.

Nici autonomul si nici angajatul nu au ce cauta in "campul Muncii" mai mult de 90 de ore din cele 336 cat are doua saptamani, pentru ca 246 de ore trebuie musai sa apartina conceptului "Timp liber".

Altfel, competitia loiala nu face niciodata si nicicum, act de prezenta.

Continutul de aici este o copie" a continutului articolului. "Timpul liber"- "Managementul clasei" (continut cu tematica scolara adaptat la adulta tema de aici).

Citat:

"Timpul liber se înscrie în schema celor trei 8 care alcătuiesc cele 24 de ore ale unei zile din viaţa omului modern: 8 ore de muncă, 8 ore de odihnă (somn), 8 ore de timp liber.

Timpul liber este timpul rămas între două constrângeri: timpul de muncă (mai ales aceea instituţionalizată ) şi timpul de odihnă “pasivă” (prin somn).

Referindu-se la această componentă a timpului, a timpului adultului, unii autori au descris-o astfel:

„Timpul liber este secvenţa din bugetul zilnic de timp în care adultii desfăşoară activităţi fără caracter obligatoriu, de cele mai multe ori într-un cadru informal. Se deosebeşte de celelalte două segmente de timp prin faptul că adultii sunt liberi, în general, să decidă asupra timpului şi conţinutului diferitelor activităţi pe care acesta le cuprinde. Cu alte cuvinte, intenţia şi iniţiativa participării la astfel de activităţi sunt la decizia adultilor, motivaţia participării fiind, în general, de ordin personal.

Exemple de activităţi de timp liber: lectură, vizionări programe TV, participare la activităţi sportive, participare la spectacole cultural-artistice sau de divertisment (teatru, concerte) etc.”

Timpul liber este timpul care, ca durată şi mod de întrebuinţare nu este supus unor constrângeri (sociale sau biologice); prin analogie, timpul liber al adultului este timpul care îi rămâne la dispoziţie între timpul alocat programului laboral şi timpul necesar somnului. În acelaşi timp, trebuie să avem în vedere că:

• timpul liber se distribuie nu numai zilnic, ci şi săptămânal, lunar, semestrial, anual;

• timpul liber este un timp pe care subiectul îl caută, şi-l creează sau şi-l rezervă;

• timpul liber este timpul pe care subiectul concret şi în condiţii concrete îl resimte ca liber, ca pe un drept;

• “nemunca” şomerului nu este timp liber.

Lumea în care trăim a produs şi produce timp liber; mai mult, a transformat timpul liber dintr-o concesie sau un lux într-o necesitate şi un principiu de funcţionare a societăţii; profesionalizarea şi supraspecializarea au condus la unilateralizarea formării, la un gen de “deformare profesională” a personalităţii şi de sărăcire a orizontului de preocupări ale individului.

În aceste condiţii, timpul liber are rolul de a restitui armonia şi integralitatea persoanei; în consecinţă, timpul liber trebuie să fie şi un obiectiv al educaţiei, precum şi o cale prin care educaţia poate contribui la formarea personalităţii tânărului. Pe de altă parte, timpul liber nu este folosit întotdeauna pentru divertisment, ci şi pentru completarea veniturilor obţinute în timpul de muncă, pentru formare sau reconversie profesională, pentru activităţi gospodăreşti etc.

In cazul adulţilor timpul de muncă este factorul limitativ principal care condiţionează "durata" şi “orarul” timpului liber-

Timpul liber ca timp subiectiv se referă la durata subiectivă, durata “trăită subiectiv” ca fiind liberă; cu alte cuvinte, este acel timp disponibil în care individul poate alege în mod liber şi poate controla prin voinţă proprie activităţile pe care le efectuează; este timpul opţiunii libere, în afara oricăror constrângeri, cu excepţia celor autoimpuse.

Incheiat citatul.