Page created on 30.10.2019_00.08 (España)
Sursa oficiala / Fuente oficial = Art 3 Definitii Dispozitii generale (OG 27/2011 transporturi rutiere).
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA a 2-a
Definiţii
Art. 3
În sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
1. activitate conexă transportului rutier - activitate care se desfăşoară în legătură cu transportul rutier;
2. autoturism - autovehicul cu cel puţin 4 roţi şi o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, conceput şi construit pentru transportul de persoane, care are cel mult 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto;
3. autobuz - autovehicul cu cel puţin 4 roţi şi o viteză maximă constructivă mai mare de 25 km/h, conceput şi construit pentru transportul de persoane pe scaune şi în picioare, care are mai mult de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto;
4. autocar - autobuz cu mai mult de 22 de locuri pe scaune, destinat şi echipat numai pentru transportul de persoane aşezate pe scaune, având spaţii speciale pentru transportul bagajelor pe distante mari, amenajat şi dotat pentru a asigura confortul persoanelor transportate, având interdicţia de a transporta persoane în picioare;
5. autorizaţie de transport internaţional - document care dă dreptul unui operator de transport rutier să efectueze în anumite condiţii una sau mai multe operaţiuni de transport internaţional pe teritoriul unui stat, pe perioada sa de valabilitate;
6. autogară - spaţiu special delimitat, amenajat şi dotat pentru a permite plecarea şi sosirea autobuzelor, inclusiv a celor aflate în tranzit, asigurând urcarea sau coborârea persoanelor, precum şi condiţii şi servicii pentru autobuze şi pentru persoanele aflate în aşteptare;
7. capăt de traseu - staţia de plecare sau staţia de destinaţie a unui traseu, utilizată pentru urcarea/coborârea, după caz, a persoanelor transportate prin servicii regulate de transport contra cost de persoane;
8. certificat de competenţă profesională - document care atestă pregătirea profesională a unei persoane în domeniul transporturilor rutiere;
9. certificat de transport în cont propriu - document care permite exercitarea ocupaţiei de întreprindere de transport rutier în cont propriu;
10. contract de închiriere de vehicule rutiere - contract încheiat în formă autentică, prin care un locator, persoană fizică sau juridică, transmite, contra cost, dreptul de folosinţă pe perioadă determinată a unuia sau mai multor vehicule, fără conducător auto, către o altă persoană fizică sau juridică, numită locatar;
11. copie conformă a certificatului de transport în cont propriu - document în baza căruia se efectuează transport rutier în cont propriu, eliberat de autoritatea competentă pentru fiecare dintre autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere utilizate la transportul rutier în cont propriu;
12. copie conformă a licenţei comunitare - document în baza căruia se efectuează transport rutier contra cost, eliberat de autoritatea competentă pentru fiecare dintre autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere utilizate la transportul rutier contra cost;
13. cursă - parcursul dus-întors realizat de un autobuz între capetele de traseu, în cadrul aceluiaşi serviciu regulat de transport de persoane;
14. document de transport - document care se află la bordul autovehiculului rutier pe toată durata derulării transportului, având înscrise date privind întreprinderea care efectuează transportul, expeditorul, beneficiarul transportului, mărfurile sau persoanele transportate, după caz, şi care trebuie să facă posibilă stabilirea categoriei şi a tipului de transport rutier efectuat;
15. grafic de circulaţie - document care conţine denumirea traseului, capetele de traseu, autogările, staţiile publice aflate pe traseu, distanţele dintre acestea, orele de plecare/sosire din capetele de traseu şi din staţiile publice/autogările aflate pe traseu, zilele în care se efectuează serviciul regulat şi serviciul regulat special, după caz;
16. grup de persoane dinainte constituit - grup de persoane constituit, pentru care o persoană juridică sau o persoane fizică este responsabilă cu încheierea contractului şi plata serviciului ocazional, înainte de plecarea în cursă. Pe tot parcursul transportului respectiv componenţa grupului trebuie să rămână aceeaşi;
17. inspecţie tehnică periodică - operaţiune de control periodic al vehiculelor aflate în exploatare, care priveşte în principal sistemele şi componentele acestora ce contribuie la siguranţa circulaţiei, protecţia mediului şi încadrarea în categoria de folosinţă;
18. intermediere în transporturile rutiere - activitatea unei întreprinderi cu scop patrimonial care constă în preluarea de la beneficiari a comenzilor de transport rutier naţional şi/sau internaţional, acestea urmând a fi executate de intermediar, în numele său, prin intermediul unuia sau mai multor operatori de transport;
19. întreprindere - conform definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009;
20. licenţă pentru activităţi conexe transportului rutier - document care dă dreptul unei întreprinderi să desfăşoare activităţi conexe transportului rutier;
21. licenţă comunitară - document care permite accesul operatorului de transport autorizat la piaţa transportului rutier;
22. licenţă de traseu - document pe baza căruia operatorul de transport rutier efectuează transport rutier naţional contra cost de persoane prin servicii regulate sau servicii regulate speciale, pe un anumit traseu, conform programului de transport;
23. masa totală maximă autorizată - masa totală maximă a unui vehicul rutier, aşa cum este declarată de constructorul acestuia;
24. omologare - procedura administrativă prin care autoritatea competentă certifică, conform legislaţiei în vigoare, că un tip de vehicul, un sistem sau o componentă ori o entitate tehnică independentă satisface cerinţele tehnice prevăzute de reglementările în vigoare;
25. ocupaţia de operator de transport rutier de mărfuri - potrivit definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009, activitatea oricărei întreprinderi care efectuează, cu ajutorul fie al unor autovehicule, fie al unei combinaţii de vehicule, transportul de marfă contra cost în numele unui terţ;
26. ocupaţia de operator de transport rutier de persoane - potrivit definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009, activitatea oricărei întreprinderi care efectuează, cu ajutorul unor autovehicule construite şi echipate astfel încât să fie potrivite pentru transportul a mai mult de nouă persoane, inclusiv conducătorul auto, şi destinate acestui scop, servicii de transport de persoane pentru public sau pentru anumite categorii de utilizatori, contra cost, plătite de către persoana transportată sau de către organizatorul transportului;
27. operator de transport rutier - întreprindere care desfăşoară activitatea de transport rutier de mărfuri şi/sau persoane, contra cost;
28. operator de transport rutier român - operator de transport rutier stabilit în România;
29. operator de transport rutier străin - operator de transport rutier stabilit în alt stat;
30. operator pentru activităţi conexe transportului rutier - orice operator economic care desfăşoară activităţi conexe transportului rutier, titular al licenţei pentru activităţi conexe transportului rutier;
31. operaţiune de cabotaj - conform definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 şi Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009, după caz;
32. manager de transport - conform definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009;
33. program de transport - program întocmit şi aprobat de autoritatea competentă, prin care se stabilesc traseele, graficele de circulaţie, numărul autovehiculelor necesare, precum şi capacitatea de transport minimă în vederea efectuării transportului rutier contra cost de persoane prin servicii regulate. Capacitatea de transport a autovehiculului este dată de numărul de locuri pe scaune înscris în certificatul de clasificare pe stele sau categorii;
34. serviciu regulat - conform definiţiei din Regulamentul nr. 1.073/2009, aplicabilă şi transportului rutier naţional;
35. serviciu regulat special - conform definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009;
36. serviciu ocazional - potrivit definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009;
37. staţie publică - spaţiu delimitat, situat pe traseul unui serviciu regulat de transport de persoane, amenajat de către administraţia publică locală, destinat îmbarcării/debarcării persoanelor, semnalizat şi prevăzut cu un panou destinat afişării unor informaţii;
38. traseu - parcurs care asigură legătura dintre capătul de traseu de plecare şi capătul de traseu de destinaţie, pe care se efectuează servicii regulate sau servicii regulate speciale. În funcţie de amplasarea capetelor de traseu şi de parcursul dintre acestea, traseele pot fi judeţene, interjudeţene şi internaţionale; traseele dintr-o asociaţie de dezvoltare intercomunitară având ca obiect transportul rutier public de persoane prin servicii regulate sunt considerate trasee locale;
39. transport rutier - deplasarea persoanelor sau a mărfurilor cu un autovehicul ori cu un ansamblu de vehicule rutiere, pe un drum deschis circulaţiei publice, chiar dacă vehiculele respective sunt, pe o anumită porţiune a parcursului, transportate la rândul lor pe sau de alte vehicule ori dacă autovehiculele se deplasează fără încărcătură. Operaţiunile de încărcare/descărcare şi de întocmire/distribuire a documentelor însoţitoare ale transportului, realizate sau supravegheate de către conducătorul autovehiculului ori al ansamblului de vehicule rutiere, sunt parte integrantă din transportul rutier;
40. transport rutier contra cost - transport rutier de mărfuri şi/sau persoane efectuat contra plată, prin încasarea unui tarif sau a echivalentului în natură ori în servicii;
41. transport rutier în cont propriu de mărfuri - transportul rutier de mărfuri efectuat cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 1 alin. (5) lit. d) din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009;
42. transport rutier în cont propriu de persoane - transportul rutier efectuat în scopuri necomerciale şi nonprofit de către o persoană fizică sau juridică cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 2 pct. 5 din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009.
43. transport agabaritic - transportul rutier efectuat cu depăşirea maselor şi/sau a dimensiunilor maxime admise;
44. transport rutier naţional - transportul rutier care se efectuează între două localităţi situate pe teritoriul României, fără a depăşi teritoriul statului;
45. transport rutier internaţional - conform definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009 sau definiţiei din Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009, după caz;
46. transport rutier judeţean - transportul rutier care se efectuează între două localităţi situate pe teritoriul aceluiaşi judeţ, fără a depăşi teritoriul judeţului respectiv;
47. transport rutier interjudeţean - transportul rutier care se efectuează între capul de traseu de plecare şi capul de traseu de destinaţie, situate pe teritoriul a două judeţe diferite, cu sau fără tranzitarea unuia sau a mai multor judeţe; în sensul prezentei ordonanţe, transportul rutier dintre municipiul Bucureşti şi alte judeţe este considerat transport rutier interjudeţean, cu excepţia transportului dintre municipiul Bucureşti şi localităţile judeţului Ilfov, care este considerat transport local;
48. transport rutier local de persoane - transportul rutier public de persoane prin servicii regulate efectuat în interiorul unei localităţi, precum şi în limitele unei asociaţii de dezvoltare intercomunitare;
49. vehicul rutier - sistem mecanic destinat circulaţiei pe drumurile publice, cu sau fără mijloace de autopropulsare, şi care se utilizează în mod normal pentru transportul de persoane şi/sau de mărfuri ori pentru efectuarea de servicii sau lucrări. În sensul prezentei ordonanţe, autovehiculele, remorcile, semiremorcile şi tractoarele sunt considerate vehicule rutiere, fiind definite astfel:
a) autovehicul - orice vehicul rutier care se deplasează prin propulsie proprie, cu excepţia vehiculelor care circulă pe şine şi a autovehiculelor cu două sau 3 roţi;
b) remorcă - vehicul rutier fără motor, conceput şi construit pentru a fi tractat de un autovehicul;
c) semiremorcă - vehicul rutier tractat, conceput pentru a fi cuplat la un tractor sau la o axă de tractare, astfel încât asupra tractorului ori axei de tractare se exercită o forţă verticală semnificativă;
d) tractor - vehicul rutier care, prin concepţie şi construcţie, este destinat exclusiv sau în principal tractării de remorci/semiremorci sau utilaje;
50. vehicule istorice - vehicule în cazul cărora perioada trecută de la încetarea fabricaţiei acestora, pentru care s-a utilizat acelaşi tip de caroserie şi acelaşi tip de motor, este de cel puţin 30 de ani, acestea fiind originale, restaurate sau reconstruite, pentru care deţinătorii au obţinut un atestat de vehicul istoric emis de organisme agreate conform reglementărilor în vigoare.
Detalii: https://legeaz.net/og-27-2011-transporturi-rutiere/art-3-definitii-dispozitii-generale