Episode XII. Enciclopedist / Enciclopedista

Como dicen... incluso los expertos, nadie es completamente introvertido ni completamente extrovertido, pero cada persona tiende con más o menos fuerza hacia una de estas dos tipologías.

Desde niño, preferí los exámenes escritos a los exámenes orales.

Incluso desde los primeros años de la escuela primaria, recibí ... para interpretar, varios roles de personajes, pero nunca me sentí en mi propia piel, interpretando el papel de otro, nunca me sentí en mi propia piel en el podio, en el escenario.

Incluso cuando jugaba al fútbol no me sentía tan bien con los espectadores como sin ellos, porque no hago por los espectadores lo que hago en ninguno de mis momentos de mi vida, sino que simplemente vivo mi vida de diferentes maneras. ... lo mejor que puedo, intentando no dejar inútil ninguno de los 86.400 segundos del día.

No soy de aquellos que pueden recitar con desenvoltura una poesía o un cuento frente alguna audiencia.

No me molesta, pero no me gusta estar frente alguna videocámara.

Tengo una cartulina para tapar la cámara cuando no quiero interrumpir la grabación de algun "episodio" de las serias de "mi película muda" que estoy haciendo, pero dejo la cámara de video descubierta, para que sea confirmada la autenticidad del autor que compone a través del "mouse" y del "teclado" lo que aparece en este escritorio grabado con tecnología "OBS Studio".

Por mi profesión libremente elegida (en el momento en que cualquiera da su contesta a la pregunta: "¿Qué quieres ser cuando vas a estar mayor?") me había auto-condenado a mirar ... por lo menos 8 horas al día, a través de una "ventana" distinta a el de la computadora, es decir, a través de algún parabrisas.

Pero desde casi 10 años, en lugar de hacer mi trabajo (ganar un sueldo por "mirar por algún parabrisas"), me vi obligado a sentarme frente a la computadora para tratar de defenderme frente a un mundo que, si puede exterminarte ... te extermina (sin escrúpulos).

Me he negado, me niego y me negaré mientras vivo, a usar alguna otra arma que no el Derecho, impropiamente llamada arma, porque la única arma que acepto usar es el "escudo", y yo nunca tiendo hacia alguna condición de "invasor", de "agresor", siempre tiendo hacia la condición de "conservador" (conservador de lo que , de forma licita, es mío), de "defensor" (de defensor de todo lo que significa "recto", de todo lo que significa "justo").

Digo estas cosas porque yo paso mucho de mi tiempo aquí (frente a la computadora), de las 24 horas del día, y aquí todavía a veces estoy comiendo, bebiendo algo, me rasco la nariz, la oreja u otros lugares, paso mis manos por mi cabello o me doy alguna palmada en la frente o en la nuca, y quiero decir aquí que no me preocupan mucho mis gestos, lo que intento enseñar aqui es cómo pienso, como tengo la intención de vivir (y expreso todo lo que puedo de esto, por escrito ... porque la escritura no se volatiliza, como se esta volatilizando lo que expresas de forma oral).

După cum zic și specialiștii, nimeni nu este complet introvertit sau complet extrovertit, dar fiecare persoană tinde cu mai multă sau cu mai puțină forță spre una dintre aceste două tipologii.

Eu, de când eram copil, preferam examenele scrise, examenelor orale.

În primele clase ale școlii primare, am primit... spre a juca, diverse roluri de personaje, dar nu m-am simțit niciodată în pielea mea, jucând rolul altuia, nu m-am simțit niciodată în pielea mea pe podium, pe scenă.

Nici măcar când jucam fotbal nu mă simțeam la fel de bine cu spectatori, ca fără, pentru că nu pentru spectatori fac eu ceea ce fac în oricare din momentele mele din viață, ci pur și simplu îmi trăiesc în diferite moduri, viața (viața mea)... cât pot eu mai bine, încercând să nu las niciuna dintre cele 86.400 de secunde ale zilei, fără rost.

Nu sunt dintre cei care pot recita cu ușurință o poezie sau o poveste în fața publicului.

Nu mă deranjează dar nu-mi place să fiu în fața unei camere video.

Am o bucată de carton cu care acoper aparatul foto când nu vreau să întrerup înregistrarea unui „episod” al serialului „filmului tău mut” pe care îl fac, dar las camera video descoperită, pentru a o Ce fac, adică ... sunt eu, și nu altcineva, care compune prin intermediul „mouse-ului” și „tastaturii” ceea ce apare pe acest desktop înregistrat cu tehnologia OBS Studio.

Prin profesia mea liber aleasă (la vremea când fiecare își răspunde la întrebarea: "Ce vrei să te faci când vei fi mare") mă auto-condamnasem la a privi... cel puțin 8 ore pe zi, prin altfel de "windows" decât cea a calculatorului, adică prin parbriz.

Dar, de aproape 10 ani, în loc să-mi văd de treaba mea (să privesc prin parbriz în schimbul unui salariu), m-am văzut silit să mă așez în fața calculatorului pentru a încerca să mă apăr în fața unei lumi care, dacă poate... te extermină (fără nicio scrupulă).

Am refuzat, refuz și voi refuza cât voi trăi, să folosesc altă armă decât Dreptul, impropriu denumită armă, pentru că singura armă pe care accept să o folosesc este "scutul", ne-tinzând eu vreodată spre condiția de "cotropitor", de "agresor" ci spre aceea de "conservator", de "apărător", de apărător a tot ce înseamnă drept, a tot ceea ce înseamnă just.

Spun astea pentru că, eu aici (în fața calculatorului) îmi petrec multă parte dintre cele 24 de ore ale zilei, și aici mai și mănânc uneori, mă mai scarpin în nas, în ureche sau prin alte părți, mă mai iau cu mâinile de păr sau mai îmi dau câte o palmă-n frunte, și vreau să zic aci ca nu sunt foarte preocupat de gestica mea, cât de modul în care gândesc, intenționez să trăiesc (și exprim cât pot din asta, prin scris... pentru că scrisul nu se volatilizează, cum se volatilizează vorba).