Page start up on 24.03.2020_22.21 (UTC+1 / España)
Cine înțelege corect sensul cuvântului "vot", are știut faptul că... "drept mai mare ca ăsta, nu există".
Cine are asigurat acest "drept cetățenesc", are asigurate toate celelalte "drepturi cetățenești", iar cine nu il are asigurat pe acesta, nu are nici unul
Doar sclavii erau lipsiți (în mod juridic) de "drepturi cetățenești", stăpânul lor având asupra lor același drept pe care îl avem noi în ziua de azi asupra vițelului, porcului, oilor sau găinilor de pe bătătură (adică "drept de viață și de moarte" asupra... dobitoacelor).
<>
Omenirea a evoluat de la sclavagism, la iobăgie, "stăpânii" au pierdut "dreptul de viață și de moarte" asupra "vitelor de muncă" de pe boiereasca lor tarla, dar "vitelor de muncă" materia juridică nu le crease încă un drept la care, nici nu visau, și anume... "libertatea de circulație".
Stăpânul locului, dispunea de dreptul de a-și împerechea "dobitoacele" după rațiuni proprii, tot așa cum în zilele noastre împerechem noi între ele, animalele (de ogradă sau de companie) de care dispunem (oaie, capră, câine, vacă, bou, cal, măgar sau orice altă orătanie).
Prin mișcarea asta, "boierul" ne devenea "naș", obicei păstrat de noi (proletarii) și mai apoi (când juridic nu mai eram iobagi) datorită unei chestii numite "puterea obișnuinței" (sau, cum le mai spunem noi obisnuințelor ăstora, "obiceiuri", "tradiții").
Tot de atunci păstrăm (presionați de "babele și popii păstrători de obiceiuri"), și "frumosul obicei" cu "furatul miresei".
"Frumosul" ăsta obicei vine de pe acea vreme a iobăgiei, în care domnea "dreptul primei nopți", drept care aparținea "domnului" (domnului locului), fecioara (și "mirele de formă") putându-se astfel trezi cu un plod prin curte, însărcinată.... fără ca "tâmplarul" să o fi fost atins-o.
Deh, ce venea de la "domnul" (de la "domnul local", în vremea aceea, era ca și cum ai fi azi un cocoș și ai vedea gospodarul că-ti face dragoste cu găina ta.
Taci, si-o-nghiți, cum probabil făcea și "unchiul Tom" (cel din povestea cu coliba).
Dar, una e când îți ia cineva drepturile, cu o forță pe care tu nu o poți opri (cum nu poți opri vântul, ploaia sau coronavirusul), și alta este când "puterea obisnuinței", te conduce la a face plocon drepturile tale, altuia.
Deși materia juridică prevede prin intermediul unui principiu juridic nulitatea juridică a acestei "facere de plocon", tocmai de-aia au umplut românii mai toate cabinele camioanelor, și mai toate drumurile Uniunii Europene, cu ei insuși, datorită apetentei ăsteia de a-și face plocon drepturile (eludând legea mai mult din lipsă de cunoaștere decât din rea voință manifestă)... spre a cumpăra "inima jupânului".
<>
Hai că m-am întins i-ar cu vorba (m-a împins "firul poveștii"), eu vrusesem doar să zic că... doar doctorul și/sau judecătorul ne poate deposeda de "drepturile cetățenești", atunci când cel puțin unul dintre ei, consideră asta.
Am văzut pe net (atât prin lumea limbii spaniole cât mai ales prin lumea limbii române) opinii care susțineau că "consemnarea la domiciliu" ar fi un "atac la drepturile omului".
Nu mă miră asta la români, pentru că mai mari necunoscători ai materiei "drepturile persoanei", decât românii, e imposibil de găsit.
(3.181 bytes)
Quien entiende correctamente el significado de la palabra "voto", tiene sabido que ... "otro derecho tan grande como esto, no hay".
Quien tiene asegurado este "derecho de ciudadanía", tiene asegurados todos los demás "derechos de ciudadanía", y quién no tiene asegurado a este, a ninguno otro tiene.
Solo los esclavos fueron privados (jurídicamente) de los "derechos de ciudadanía", y el amo tenía sobre ellos el mismo derecho que nosotros tenemos hoy en día sobre terneros, cerdos, ovejas o pollos (es decir, "derecho de vida y de muerte") "sobre ... las bestias).
<>
La humanidad ha evolucionado desde la esclavitud a la servidumbreria, y en este caso los "amos" ya han perdido el "derecho de vida y de muerte" sobre el "ganado" de su "corral", pero la materia jurídica aun no tenia concebido y promulgado para aquella servidumbre el derecho a que ... ni soñaban, es decir ... aun no existía este derecho denominado hoy "libertad de movimiento".
El dueño del lugar, tenía el derecho de emparejar a su "ganado" de acuerdo con sus propias razones, tal como hoy en día emparejamos nosotros, los animales (de la granja o de compañía) que disponemos (ovejas, cabras, perros, vacas, bueyes , caballo, burro o cualquier otra).
A través de este movimiento, el "señor" se convirtió en el "padrino" de aquel emparejamiento, generalmente mantenido por nosotros (los proletarios) y más tarde (cuando ya no éramos sirvientes) debido a una cosa llamada "el poder del costumbre" (o, como decimos a estos "aprendimientos mecánicos.... "costumbres", "tradiciones").
Desde entonces mantenemos (presionados por "las viejas y los curras que promueven la perpetuación de estos costumbres"), y "hermoso costumbre" denominado "el rapto de la novia".
Este "bello" costumbre proviene de esa época de servidumbreria, dentro de la cual se dictaminaba que "el derecho de la primera noche", es algo perteneciendo al "señor" (el señor de aquel determinado lugar), la virgen (y el "aparente novio") pudiendo así despertarse con un niño por el patio, tras un embarazo ... en que... el "carpintero", no tiene ni alguna culpa, ni algún merito.
Deh, lo que venia de parte del "señor" (del "señor local" en aquellos tiempos, estaba como si tu hoy en dia, fueras un gallo y vieras a tu amo haciendo amor con tu "gallina".
Te callabas, de lo tragabas, como probablemente hizo "el tío Tom" (el de la historia de la cabaña).
Pero, una es cuando alguien te quita sus derechos, con una fuerza que no puedes detener (tal como no puedes detener el viento, la lluvia o a el coronavirus), y otra cosa es cuando el "poder de la costumbre" lo lleva a regalar tus derechos, a otra persona.
Aunque el texto jurídico estipula a través de un principio jurídico la nulidad jurídica de este tipo de "regalamiento", es por eso que los rumanos llenaron la mayoría de las cabinas de camiones y casi todas las carreteras de la Unión Europea, debido a la apetito de regalar lo han recibido como regalo de parte de la ciencia jurídica (eludiendo la ley más por falta de conocimiento que por mala voluntad manifiesta) ... para comprar así, mediante este regalo que no tienen permiso juridico a regalar, el "corazón de su amo".
<>
Bueno, me he extendido otra vez con el escrito (me obligó a extenderme el mismo "hilo de la historia"), yo solo quería decir que ... solo el médico y/o el juez nos pueden despojar de nuestros "derechos de ciudadanía", cuando al menos uno de los ellos consideran oportuno.
Vi en la red (tanto por el mundo español como especialmente por el mundo rumano) opiniones que sostenían que "el confinamiento" sería un "ataque contra los derechos humanos".
Esto no me sorprende en los rumanos, porque es imposible encontrar mas grandes desconocedores sobre el tema "los derechos de la persona" que mis paisanos, los rumanos.