Canion de alunecare la Visuia, în Câmpia Transilvaniei

Vasile Bouaru (Rădăuţi) 

Visuia este un mic sat din inima Ardealului, aflat în partea de sud-vest a judeţului Bistriţa - Năsăud. De-a lungul istoriei, la diversele împărţiri teritoriale, a fost şi sat de graniţă.



Dacă pornim dinspre oraşul Bistriţa putem ajunge în acest sat pe mai multe căi. Rutier, dacă urmăm E58 până la intersecţia spre Reghin apoi mergem pe drumul 15A înspre Reghin până la ieşirea din satul Herina unde intersectăm drumul 172E pe care ne îndreptăm până la ieşirea din satul Lechinţa. De aici pornim pe drumul 151 până în satul Sânmihaiu de Câmpie de unde ne abatem pe porţiunea finală, pe drumul 162 ce ne conduce prin satul Miceştii de Câmpie spre satul Visuia. În total, din Bistriţa până la Visuia sunt 51 km.

Avem posibilitatea să ajungem şi pe calea ferată, pornind din oraşul Bistriţa dar până în satul Miceştii de Câmpie de unde ajungem din nou la drumul 162, puţin circulat, ce ne conduce în câţiva kilometri la Visuia.

Am pornit la început de septembrie 2016 din satul Miceştii de Câmpie spre Visuia pentru a cerceta o alunecare de teren care a generat un canion. Deşi sunt multe localităţi pe aici al căror nume se termină cu „de câmpie” zona este una deluroasă. Aşa că la ieşirea din satul Miceştii de Câmpie urcăm un deal destul de mare iar din vârful său privim spre înapoi (foto 1). Dealuri pitoreşti cu satele răspândite printre ele.


                             1

La 400 metri după ce am părăsit satul Miceştii de Câmpie, drumul face o curbă spre dreapta faţă de sensul de mers şi începe să coboare spre satul Visuia. Exact din acel loc se desprinde un drum de ţară, spre stânga faţă de sensul de mers spre Visuia, drum care merge aproape paralel cu liziera pădurii ce se vede în stânga noastră (foto 2). Pe acel drum ne vom abate. Drumeagul nostru urmează o porţiune înierbată (foto 3). 


                   2
                              3

Pe partea cealaltă a văii din dreapta noastră în sensul de mers se văd câteva alunecări de teren de tip glimee (dâlme, văluriri de teren) (foto 4). În 400 de metri după ce am părăsit drumul betonat ce coboară spre Visuia, drumeagul se abate brusc spre stânga şi ne conduce la o interesantă alunecare de teren. Deja spre stânga noastră, către pădurea pe lângă care am mers, zărim un mic abrupt, partea de început a alunecării (foto 5). Spre dreapta, către vale, zărim porţiuni imense de argilă desprinse şi care parcă stau să cadă (foto 6).


                           4
                         5
                            6

Înaintăm pe partea stângă a acestei alunecări. Peretele argilos devine din ce în ce mai abrupt (foto 7). Încă nu avem perspectiva a ceea ce urmează; urcăm un mic dâmb şi în faţă se deschide un adevărat canion (foto 8). Se desfăşoară pe aproape 600 metri. Zărim câteva turnuri înalte din argilă la care vom ajunge când vom parcurge şi celalalt versant (foto 9). 


                   7
                            8
                             9

Porţiunea de abrupt este determinată de imensa alunecare de teren care a avut loc aici (foto 10). Stratele argiloase stau destul de precar (foto 11). Este contraindicat de mers pe aici pe vreme umedă. Chiar şi în momentul când am parcurs acest canion, pe vreme secetoasă, când impresia generală era de uscat, tot auzeam bucăţi mici de argilă care se despindeau şi alunecau spre vale.


                            10
                               11

Privim spre vale unde zărim satul Visuia, printre dealuri (foto 12). Alunecarea de teren a fost foarte puternică, zărim movile de argilă pe o distanţă destul de mare spre vale (foto 13). Zona este impresionantă (foto 14). 


                           12
                                 13
                           14

Alunecările de teren continuă încet, în special datorită apelor provenite din ploi sau topirea zăpezilor (foto 15). Urmele scurgerii apelor pe versanţi sunt puse bine în evidenţă de multe canale mici sau mari (foto 16).


                                 15
                             16

Cum ne deplasăm de-a lungul canionului observăm din loc în loc pietre cu forme interesante. Iată una dintre ele (foto 17). În structura versantului stâng în sensul în care parcurgem canionul observăm adesea mici structuri individuale (foto 18). De partea cealaltă a văii se află un imens val de pământ care a alunecat. Între locul unde suntem şi acel mic perete, în partea cea mai de jos a văii astfel formate sunt porţiuni cu stufăriş, semn că acolo este apă (foto 19). 


                            17
                          18
                           19

Privim spre înapoi (foto 20). Din loc în loc găsim găuri săpate de animale, mici vizuini (foto 21). Continuând deplasarea observăm un loc în care natura parcă a făcut un mic zid din cărămizi (foto 22).


                           20
                           21
                               22

Nu puteau să lipsească trovanţii. Îi găsim prima dată unde este un şanţ de scurgere ceva mai pronunţat (foto 23). Stau suspendaţi destul de sus, într-o porţiune mai greu accesibilă (foto 24). Şi partea opusă văii este abruptă (foto 25). 


                                 23
                              24
                           25

Ajungem într-o altă zonă interesantă. Par să fie pietre pe care s-a uscat noroi de culoare gri, culoare care nu predomină în aceste locuri (foto 26). Privind în sus de aici, partea de abrupt este foarte înaltă (foto 27). Pietre cu forme interesante întâlnim din ce în ce mai des (foto 28).


                             26
                             27
                              28

Iată dispunerea stratelor spre partea de unde s-a produs alunecarea (foto 29). O piatră ne atrage atenţia (foto 30); pare să fie formată prin cimentarea unor nisipuri. Pereţii care formează canionul sunt din ce în ce mai abrupţi (foto 31).


                               29
                               
30
                                 
                                                                                                                                                                                             31

Deplasându-ne de-a lungul lor ajungem în dreptul unui mic lac (foto 32). Din dreptul lui privim în sus (foto 33). Valea începe să cobore puţin (foto 34) şi privim spre înapoi. Am ajuns aici prin partea dreaptă din imaginea 35.


                               32
                                 33
                                34
                            

35







Mai departe zărim ceea ce pare a fi capătul acestui mic canion (foto 36). Ne deplasăm spre acel perete (foto 37). Din dreptul lui privim spre vale, unde zărim din nou micul sat Visuia (foto 38). 



                               36
                               37
                            
38


Tot lângă acel perete se află un mic turn (foto 39). Urcăm apoi deasupra acestor ultime forme şi privim spre partea superioară a dealului la baza căruia se află alunecarea de teren. Se observă acolo lungi terase provocate de alunecări de teren (foto 40). Mai zărim un ochi de apă spre vale, nu departe de noi (foto 41).


                                39
                              40
                              
41






Urcăm deasupra părţii de abrupt pe la baza căreia am ajuns aici şi privim canionul de sus (foto 42). Vom coborî apoi şi vom parcurge canionul în sens invers, pe partea stângă din imaginea 42. Peste tot întâlnim plante cu ţepi de care trebuie să ne ferim cu atenţie.



                              42

Coborâm la lacul din imaginea 32 unde, înainte de a urca partea de abrupt din stânga din imaginea 42, găsim un trovant destul de mare (foto 43). Urcăm apoi cu atenţie deoarece întâlnim o creastă destul de îngustă. De undeva mai de sus privim spre porţiunea pe la baza căreia am trecut iniţial (foto 44). Iată şi lacul văzut acum din altă poziţie (foto 45).


                                  43
                                 44
                       

45









Zona uimeşte prin formele sale (foto 46). Parcurgem în sens invers această porţiune şi ajungem din nou la turnurile văzute la început (foto 47). Iată unul dintre ele văzut de la bază (foto 48); este înalt de aproape 6 m.


                                       46
                              47
                                
48







Din dreptul său ne abatem spre vale, în direcţia satului, unde zărim câteva porţiuni desprinse din dealul pe sub care am trecut (foto 49). Zona pare să fie în continuă schimbare (foto 50). Coborâm câteva zeci de metri şi privim spre înapoi (foto 51). 


                        49
                               50
                                
51





Găsim un mic tunel prin argilă (foto 52). Coborâm mai departe pe sub ultimile porţiuni de abrupt (foto 53), la fel de spectaculoase. Încet, încet, părţile care au alunecat spre vale dispar şi lasă loc unei pante line ce coboară spre satul Visuia. De pe acea pantă mai privim o dată locul pe unde am coborât (foto 54). 


                                  
52

                                                                                                                                                                53
                               
54






Nu vom coborî direct spre sat ci ne abatem spre dreapta faţă de sensul de coborâre până aici. Găsim floarea din imaginea 55. Mai jos zărim drumul ce duce spre satul Visuia iar pe dealul vecin acele glimee văzute la început (foto 56). 


                                 55
                                 
56




Coborâm spre drum traversând o mică porţiune mlăştinoasă.