Embedded Files
Donați 3,5% din impozitul pe venituri sau pensii (bani care altfel nu rămân la Dvs.) pentru România natura. Uite cum:
articolul continuă de la
A doua zi ne trezim destul de devreme şi privim porţiunea de creastă parcursă ieri (foto 120). Umbra Pietrei Craiului se întinde spre Munţii Iezer (foto 121).
120
121
Vedem şi câteva capre negre pe traseul marcat cu triunghi albastru ce coboară la cabana Curmătura (foto 122, 123).
122
123
Părăsim refugiul şi imediat după Vârful Ascuţit găsim un indicator (foto 124). Poteca pierde repede în altitudine spre o şa (foto 125) şi înainte de a urca următorul vârf privim spre înapoi, către Vârful Ascuţit (foto 126).
124
125
126
127
Coborâm mai departe şi este vizibil că pierdem din altitudine deoarece apar jnepenii (foto 127). Întâlnim un ultim pasaj cu cabluri (foto 128). Spre stânga faţă de sensul de mers, adânca vale pe care am ajuns la cabana Plaiul Foii, se vede minunat (foto 129). Sosim şi la ultimul vârf important de pe traseu, Turnu, 1923 m. Acolo găsim alte indicatoare (foto 131). Depăşim încă o vale frumoasă (foto 132) şi ajungem la alt indicator (foto 133, 135, 136).
128
129
131
132
133
135
136
137
De aici părăsim marcajul de creastă, punct roşu şi ne abatem spre dreapta faţă de sensul de mers până aici, pe marcaj bandă albastră, spre cabana Curmătura (foto 137). Deja suntem la limita superioară a pădurii şi apar multe flori şi plante. Uite doi fluturi (foto 138). Poteca este foarte bine vizibilă şi se strecoară în serpentine spre vale (foto 139). Mai jos, privim vâlcelul pe care am ajuns aici (foto 140). După un scurt parcurs prin pădure poteca coboară pe la baza unui frumos abrupt (foto 141). Zărim Piatra Mică (foto 142).
138
139
140
141
142
Ceva mai jos, sub trunchiul unui brad s-a scurs multă răşină (foto 143). Mai jos găsim, pe partea stângă cum coborâm, chiar lângă potecă, intrarea în avenul descris la https://sites.google.com/site/romanianatura61/home/carpatii-meridionali/piatra-craiului/aven-langa-cabana-curmatura-muntii-piatra-craiului (foto 144). Mai coborâm puţin şi trecem pe la baza unui frumos grohotiş (foto 145). Poteca are un pacurs descendent foarte rapid, este parţial amenajată (foto 146) şi ne conduce la cabana Curmătura (foto 147).
143
144
145
146
147
148
Întâlnim indicatoare (foto 148, 149). Iată cum arată cabana acum (foto 150).
149
150
În spatele cabanei se află un izvor amenajat lângă care sunt panouri cu traseele din zonă (foto 151, 152). Din dreptul cabanei privim spre vale (foto 153).
151
152
153
Revenim în dreptul intersecţiei traseului pe care am ajuns aici cu drumul care coboară spre Prăpăstiile Zărneştilor şi ne înscriem pe banda albastră ce coboară printr-o vastă poiană (foto 154). După ce traversăm poiana ajungem la un drum forestier unde găsim un indicator (foto 155).
154
155
156
158
159
Ne abatem spre dreapta faţă de sensul de coborâre, câteva sute de metri de la acest indicator, urmărind acelaşi marcaj bandă albastră. Şi traseul marcat cu punct galben ajunge aproximativ în acelaşi loc cu cel marcat cu bandă albastră. Undeva mai sus ajungem la o nouă intersecţie unde un stâlp cu marcajul ne arată că pe acolo trebuie să ne abatem (foto 156). Poteca ne conduce spre pădure şi are la început un parcurs aproape orizontal. Exact la intrarea în pădure găsim un panou tematic. Intrăm în pădure (foto 158, 159). Apoi poteca începe să coboare mai accentuat dar este foarte bine vizibilă şi bătută de mulţi turişti. După aproape o oră de la cabana Curmătura ajungem la drumul care traverseză Prăpăstiile Zărneştilor (foto 160). Aici găsim indicatoare (foto 161, 162).
160
161
162
Ne înscriem pe drumul spre Prăpăstiile Zărneştilor, la vale. Undeva mai jos, pe partea stângă observăm o grotă mai mare (foto 163). Coborâm mai departe prin prăpăstii (foto 164). Uneori pereţii sunt foarte apropiaţi (foto 165).
163
164
165
Iată o altă grotă pe partea stângă în sensul de coborâre, ceva mai sus decât drumul (foto 166). O grotă ceva mai mare atrage atenţia, dar după ce am depăşit-o, tot de pe partea stângă faţă de sensul de coborâre (foto 167). Albia pe lângă care coborâm este secată dar din loc în loc dar sunt locuri la baza pereţilor uriaşi pe sub care trecem unde sunt găuri ce par a fi săpate de apă (foto 168). Trecem pe lângă verticale absolute, pereţi frumos structuraţi geologic (foto 170).
166
167
168
Pe malul opus zărim interesanta formă din imaginea 171 iar ceva mai spre vale alta (foto 172). Coborâm mai departe şi deasupra vegetaţiei zărim ţancuri stâncoase înalte (foto 173).
170
171
172
173
174
175
176
Mai la vale este un perete folosit adesea de alpinişti (foto 174). Imediat mai jos, tot pe stânga, o altă grotă (foto 175). Imediat mai jos, pe stânga, o frumoasă surplombă (foto 176). La baza ei, pe un panou, citim că acolo este un traseu de căţărare (foto 178). Pe partea dreaptă zărim o altă surplombă, destul de sus, într-un perete înalt (foto 179). Şi la baza acelui perete se află un panou cu traseele de căţărare de acolo (foto 180).
178
179
180
Trecem apoi printr-o zonă foarte îngustă a Prăpăstiilor (foto 181) şi ne atrage atenţia albia secată a pârâului. Drumul coboară mai departe (foto 183) şi la o curbă, pe partea dreaptă, zărim două găuri, ambele închise cu grilaje de fier. În imaginea 184 este gaura aflată mai sus.
181
183
184
185
Mai spre vale apare apa, la început mai timid apoi din ce în ce mai puternic (foto 185). Trecem de bariera care delimitează rezervaţia Prăpăstiile Zărneştilor şi ajungem spre ieşirea din chei. Pe partea dreaptă în sensul de coborâre zărim o fostă carieră (foto 186) şi nu departe ieşim din chei în vecinătatea cabanei Gura Râului (foto 187).
186
187
Acolo se află intrarea în Parcul Naţional Piatra Craiului. Suntem la intrarea în oraşul Zărneşti.
Page updated
Google Sites
Report abuse